Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 818 din 15.03.2016


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

 JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 6391/270/2015 - plângere contravenţională –

 Înreg. 25.11.2015

SENTINŢA CIVILĂ NR. 818

Şedinţa publică din data de 15.03.2016

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: Emanuela Popescu

GREFIER: Mihaela Ladan

Pe rol se află judecarea acţiunii civile formulată de petenta  ------------în contradictoriu cu intimata -------------- având ca obiect „plângere contravenţională”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier  care învederează:

- cauza are ca obiect „ plângere contravenţională ”,

- se află la al doilea  termen de judecată,

- procedura  de citare legal îndeplinită, 

- stadiul procesual fond,

- prin compartimentul registratură la data de  14.03.2016, prin fax,  -----------------------a depus la dosar adresa nr. 2/4414/14.03.2016, aceasta fiind depusă ulterior şi prin poştă.

 Nemaifiind formulate alte cereri, chestiuni prealabile de discutat, excepţii  de invocat ori probe de administrat, instanţa potrivit art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească.

Faţă de cererea formulată de intimat de  judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispoziţiilor prev. de art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, în  temeiul art. 394 al. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi rămâne în pronunţare asupra cererii de renunţare la judecată.

INSTANŢA,

-deliberând-

Prin plângerea adresată Judecătoriei Onești şi înregistrată la această instanţă sub nr. 6391/270/2015 la data de 25.11.2015, petentul -------------- a solicitat, în contradictoriu cu ------------------,în principal anularea procesului  verbal de contravenţie seria PBCX nr. 030771 încheiat la data de 13.11.2015 și în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal atacat s-a reținut că, la data de 13.11.2015, în jurul orei 19.00, a circulat pe DN 11 localitatea Sănduleni, cu autoturismul marca Renault când a fost înregistrat de aparatul radar pe de MAI 25487, caseta 47/3/23 având viteza de 104 km/h, respectiv avea permisul expirat din data de 19.01.2015. Petentul a susținut că actul atacat este nul întrucât nu conține ocupația și locul de muncă al contravenientului în condițiile art. 16 OG 2/2001 iar descrierea faptei este insuficientă întrucât nu este indicat un imobil sau un sector de drum unde este instalat indicatorul cu limitare de viteză, nu se specifică direcția de deplasare a autoturismului, nu se indică cu privire la aparatul radar antena, seria PYT, bloc măsurare-prelucrare, nu se indică borna hectometrică și kilometrică a locului amplasării aparatului radar. De asemenea, petentul a indicat ca motive de nelegalitate și netemeinicie ale procesului-verbal faptul că nu s-a făcut dovada repartizării agentului constatator conform procesului-verbal iar aparatul radar a fost poziționat la o distanță mai mică de 300 m  de indicatorul de limitare de viteză. Petentul a cerut ca intimatul să facă dovada faptului că agentul constatator avea calitatea de operator radar, arătând că polițistul rutier poate doar opri și identifica persoanele suspectate de săvârșirea unor contravenții, aparatul radar fiind cel care înregistrează abaterile. S-a mai învederat că aparatul radar caseta 47/3/23 a fost instalat pe un autoturism cu număr de înmatriculare MAI 25487, fiind oprit de un lucrător de poliție, nu de cel care a filmat fapta descrisă în procesul-verbal de contravenție, existând o diferență între echipajul radar, agentul care a întocmit procesul-verbal și cel care l-a oprit. S-a mai specificat faptul că principalul motiv de nulitate absolută este lipsa calității de agent constatator a lucrătorului de poliție Caleap Daniel Ionuț. Cu privire la aparatul radar, s-a arătat că nerespectarea metodologiei privind utilizarea echipamentelor video Python II atrage imposibilitatea folosirii înregistrării video ca probă în instanță. S-a mai arătat că în procesul-verbal nu este indicat niciun imobil sau bornă kilometrică iar agentul de poliție se afla la câțiva km de locul unde a fost amplasată autospeciala poliției. Petentul a mai susținut că nu există dovada că aparatul radar ar fi fost amplasat pe DN 11 localitatea Sănduleni și a cerut ca intimatul să depună la dosar dispoziția de dobândire individuală a calității de polițist rutier, dovada că aparatul radar avea discriminator de direcție, dovada autotestării aparatului radar, imaginile autovehiculului în care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare a acestuia, informațile meteo de la A.N.M., dovada că aparatul radar nu era sub influența undelor electromagnetic., identitățile și adresele de domiciliu a cel puțin doi conducători auto care au fost oprit și sancționați anterior sau posterior opririi petentului, fotografii panoramice, certificatul de omologare a aparatului radar casetă. Petentul  a mai susținut că sunt incidente erorile de măsurare prevăzute de NML 021- 05 și a invocat în apărare mai multe decizii ale instanțelor naționale.

În drept, petentul a indicat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, OUG 195/2002, Ordinul 52/2002, Legea 677/2001, Legea 544/2001, legea 682/2001, Legea 102/2005, Reg. EC nr. 45/2001.

Petentul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei: copie proces-verbal(f. 14, 17), copie carte de identitate(f, 16).

Plângerea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru(f. 15).

La data de 07.07.2015 intimatul a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal ca legal şi temeinic, întrucât petentul avea obligaţia de a circula cu viteza legală în localitate.

În motivare, intimatul a arătat că în data de 13.11.2015, ora 19:09, petentul a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare BV-26-YLC, pe strada DN 11, în localitatea Sănduleni, cu viteza de 104 km/h, depășind viteza legală cu 54 km/h. Totodată, la verificarea documentelor, s-a constatat că petentul avea permisul de conducere expirat din data de 19.01.2015, fără a-l preschimba în condițiile legii. Împotriva petentului s-a luat măsura de sancționare cu amendă în cuantum de 945 de lei și avertisment, fiind corect individualizată față de conținutul fiecărei fapte. Conform raportului agentului constatator, aplicarea sancțiunilor a fost făcută în mod nemijlocit cu ajutorul aparatului tehnic certificat marca Python II montat pe autospeciala poliției cu numărul MAI 25487. După oprirea regulamentară și întocmirea procesului-verbal s-a acordat petentului posibilitatea formulării de obiecțiuni, față de care petentul a arătat că ”Mă aflam în depășire”. Cu privire la argumentele aduse de petent, intimatul a arătat procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie și nu se poate porni de la prezumția că organele statului își desfășoară activitatea cu încălcarea legii iar din probele depuse de petent nu rezultă niciun indiciu că situația de fapt reținută prin procesul-verbal nu corespunde realității, deși sarcina probei îi incumbă. S-a mai susținut că viteza consemnată este reală, astfel cum rezultă din planșele foto fracționate secvențial cu datele de identificare ale autovehiculului, unde se observă cu certitudine că autovehiculul se deplasa în localitate cu viteza țintei ”T” de 104 km/h, aparatul radar funcționând pe autospeciala poliției în staționare, înregistrând de la o limită de 50 km/h de pe sensul opus de mers.

În drept, intimatul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.205 C.pr.civ., HG 1391/2006, OUG 195/2002, OG 2/2001.

În probaţiune intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, şi a depus la dosar: chitanță de plată a amenzii(f 32), proces verbal seria PBCX nr. 030771 încheiat la data de 13.11.2015 (fila 33), buletin de verificare metrologica nr. BBSC 02.01-1378 (fila 36), atestatul operator radar al agentului constatator (fila 34), raportul agentului constatator (fila 35), înregistrarea video a contravenției(f. 35).

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

La termenul din data de 09.02.2016, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și a rămas în pronunțare.

La data de 16.02.2016, instanța a repus cauza pe rol pentru lămuriri suplimentare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PBCX nr. 030771 încheiat la data de 13.11.2015  (fila 33), petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 945 lei pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 121, alin. 1 din HG 1391/2006, faptă contravențională prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e  OUG 195/2002, precum și cu avertisment pentru nerespectarea art. 24 alin. 5 OUG 195/2002, faptă sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 2 OUG 195/2002.

În procesul verbal s-a reţinut că la data de 13.11.2015, ora 19.09, petentul a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare BV-26-YLC, pe DN 11, în localitatea Sănduleni, jud. Bacău, cu viteza de 104 km/h, viteză stabilită și înregistrată video pe caseta 47/3/23, cu aparatul radar marca PYTHON II, instalat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI 25487. Totodată, avea permisul de conducere expirat din data de 19.01.2015.

La momentul opririi, petentul a cerut consemnarea obiecțiunii ”Mă aflam în depășire” și a semnat atât în dreptul acestei mențiuni, cât și de luare la cunoștință a procesului-verbal.

 

În drept,

Conform articolului 17 O.G. 2/2001 ”lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu . ”

Potrivit art. 49 alin. 1 OUG 195/2002 ” Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.” Potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare”, iar art. 121 alin. 2 prevede că „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Conform art. 101 OUG 195/2002: ”(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: 1.  conducerea unui autovehicul sau  tractor agricol sau forestier cu permis de conducere a cărui valabilitate a expirat;”

Conform art. 102 OUG 195/2002: ” (3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”

Art. 111 OUG 195/2002 prevede: ”(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3)- viteză peste 100 în localitate  şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1);”

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Instanţa constată că plângerea contravenţională formulată de către petent a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, procesul verbal fiind înmânat acestuia la data de 13.11.2015, iar plângerea contravenţională a fost depusă la Registratura instanţei la data de 25.11.2015.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Petentul a invocat nerespectarea prevederilor art.16 OG 2/2001 privind  consemnarea ocupației și a locului de muncă ale contravenientului. Referitor la sancțiunea care intervine în cazul nerespectării dispozițiilor art. 16 OG 2/2001, instanța reține, din considerentele Recursului în Interesul Legii nr. 22/2007, că Înalta Curte de Casație și Justiție face o diferență între acest articol și art. 17 din același act normativ în sensul că ”În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului în conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.” Prin plângerea formulată, petentul nu a arătat în ce mod ar fi fost vătămat prin neinserarea acelor mențiuni astfel încât, în lipsa oricărui prejudiciu, instanţa va reţine că nu operează nulitatea pentru acest motiv.

Analizând temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenție, în  cauza Haiducu și alții c. României , Curtea ” reaminteşte că, în materie de circulaţie rutieră, a precizat că art. 6 parag. 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumţie fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră (Stevens împotriva Belgiei, hotărâre din 09 decembrie 2004, Bosoni împotriva Franţei, hotărâre din 07 septembrie 1999, Adoud împotriva Franţei, hotărâre din  07 septembrie 1999)”.

Drept consecință, pentru a se putea reţine o situaţie de fapt diferită, contrară, celei reţinute de agentul constatator în procesul-verbal, probele administrate de petent trebuie să fie susceptibile să formeze convingerea instanţei cu privire la situaţia de fapt pretinsă de acesta.

Instanța constată că intimatul a depus în susținerea procesului-verbal înregistrarea video, buletin metrologic al aparatului radar, precum și atestatul de operator radar al agentului constatator. Din înregistrarea video depusă la dosar efectuată cu aparatul radar în data de 13.11.2015, instanţa reţine că la momentul înregistrării  de la ora 19:09:16, autovehiculul înmatriculat cu numărul  BV-26-YLC circula cu viteza de 104 km/h. Deși numărul de înmatriculare al autovehiculului este vizibil abia în momentul 19:09:20, înregistrarea este cursivă, fiind neîndoielnic faptul că mașina petentului este ținta ”T” a înregistrării aparatului radar. Referitor la locul săvârșirii constravenției, agentul constatator a  menționat faptul că petentul a fost surprins în localitatea Sănduleni. Întrucât în localitate, potrivit art. 49 GH 1391/2006, viteza este de 50 km pe oră iar petentul nu a contestat acest fapt la momentul formulării obiecțiunilor, instanța va da relevanță prezumției de temeinicie a procesului-verbal și va respinge argumentul privind neidentificarea locului faptei. Mai mult, din adresa Direcției Regionale Drumuri și Poduri Iași(f. 47), se reține că în comuna Sănduleni limita de viteză este de 50 km/h fiind astfel contrazise susținerile petentului privind limita de viteză de 70 km/h.

În ce priveşte modul de constatare şi sancţionare, instanţa reţine că în cauză reprezentanţii poliţiei rutiere au procedat legal, în conformitate cu prevederile art. 109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, constatarea faptei făcându-se cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, respectiv cu cinemometru de control rutier, tip PYTHON II, fabricaţie TSS Anglia,  montat pe autoturismul organului constatator Dacia Logan cu nr. MAI 25487 al cărui buletin metrologic a fost depus la dosar(f, 36).

Instanța observă că petentul a invocat ca principal motiv de nulitate absolută lipsa calității de agent constatator a lucrătorului de poliție care a întocmit procesul verbal. Se va respinge această apărare întrucât din atestatul de operator radar nr. 087 din data de 01.08.2015 reiese că agentul care a constatat contravenția era abilitat conform cerințelor imperative ale legii. De asemenea, se observă o corespondență între ID-ul menționat în înregistrare(8090) și elementul de identificare a agentul constatator Caleap Daniel Ionuț din cuprinsul atestatului de operator radar- ”user ID- 08090”(f. 34).

Nu se poate reține nici argumentul privind descrierea insuficientă a contravenției întrucât s-a făcut o scurtă expunere a faptei în termeni concreți, din care pot fi reținute informațiile esențiale cu privire la contravenție respectiv data, ora, locul, numărul de înmatriculare al mașinii, viteza surprinsă și numărul aparatului radar.

Instanța va respinge susținerile petentului privind incidența erorilor de măsurare și încadrarea contravenției în altă normă legală. În ce priveşte marja de eroare a cinemometrului prevăzută de art. 3.1 din Normele 021-05, instanţa reţine că aceasta reprezintă o condiţie pe care trebuie să o respecte astfel de dispozitive la momentul verificării metrologice, în condiții de laborator. Această concluzie rezultă din amplasarea topografică a textului care o menţionează, respectiv capitolul „Cerinţe metrologice și tehnice” din NML 021-05 care se continuă la art. 3.2, 3.3, 3.4  cu factorii și condițiile de mediu în care se testează aparatele.

Nu în ultimul rând, instanța nu poate reține susținerile petentului privind condițiile meteo nefavorabile și existența undelor electromagnetice care influențau aparatul radar întrucât petentul nu a administrat nicio probă în acest sens iar din vizionarea înregistrării nu rezultă indicii de neconformitate.

Cu privire la cererea subsidiară a petentului de înlocuire a amenzii cu avertismentul, instanța va avea în vedere criteriile impuse de art. 21 alin. 3 OG 2/2001: ” (3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” Analizând contravențiile reținute în sarcina sa, se observă că acestea au avut ca urmare imediată punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, acțiunea de a circula în timpul nopții în localitate cu viteza de 104 km/h imprimând faptei o periculozitate sporită. Cu privire la circumstanțele personale care justifică înlocuirea sancțiunii, se observă că petentul nu a administrat nicio probă în acest sens. Referitor la individualizarea sancțiunii, agentul constatator a aplicat petentului o amendă orientată spre minimul prevăzut de lege precum și un avertisment, fiind corect individualizate față de pericolul social al fiecărei fapte. Prin urmare, instanța apreciază că înlocuirea amenzii cu avertismentul nu se impune, aplicarea sancțiunii pecuniare fiind necesară pentru atingerea scopului educativ al pedepsei.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal seria PBCX nr. 030771 încheiat la data de 13.11.2015.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge plângerea formulată de petentul -------------------------, în contradictoriu cu ----------------------, cu sediul în mun. Bacău, str. Al. Tolstoi,  Nr.2, jud. Bacău, ca neîntemeiată.

Menţine ca legal şi temeinic procesul-verbal seria PBCX, nr. 030771/13.11.2015.

Cu drept de apel în termen 30 zile de la data comunicării hotărârii.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15.03.2016. 

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Emanuela Popescu  Mihaela Ladan

Red.-  jud. E.P. – 25.03.2016

Tehnored.-M.L.- 25.03.2016

Ex.- 4/ comunicat 1 ex. rec./1 ex. pârât –  25.03.2016