R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. 3867/305/2014
SENTINŢA CIVILĂ NR.774
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2015
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE : ………………
GREFIER : ……….
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamantul P. T. I. în contradictoriu cu
pârâţii S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE SA şi SZ. E. T., având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din
data de 24 septembrie 2015, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din
acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă
în vederea deliberării,a amânat pronunţarea pentru data de astăzi 8 octombrie 2015.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11.08.2014 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, în urma declinării
competenţei de către Judecătoria Sfântu-Gheorghe, sub nr. 3867/305/2014 reclamantul P. T. I. a chemat în judecată pe pârâţii
SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA şi Sz. E. –T. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să
dispună :
- obligarea pârâtei SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA la plata sumei de 100.000 Euro către reclamant cu titlu de
daune morale, suma de 4.500 lei contravaloarea motocicletei L3 marca Suzuki şi 500 lei contravaloarea echipamentului
distrus, respectiv haine, casca şi ochelari motocicletă,
- obligarea pârâtului Sz. E.-T. la plata veniturilor nerealizate pe perioada celor 3 luni de imobilizare la pat în cuantum
de 2.806,41 lei, la diferenţa dintre veniturile realizate anterior producerii accidentului şi veniturile realizate ulterior
producerii accidentului de către reclamant ca urmare a reducerii capacităţii acestuia de muncă în cuantum de 28.999,26 lei
(467,63 lei /lună * 62 de luni de la data accidentului şi până la 25.07.2014)
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dos.pen.nr. 5973/305/2010 în cuantum de 6350 lei
- obligarea pârâtului la plata pretenţiilor care nu sunt acoperite prin poliţa de asigurare şi solicitate de la pârâta SC
Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că, în fapt, la data de 25.05.2009, în jurul orei 21,45, conform Rechizitoriului în
baza căruia s-a constituit dos.pen.nr. 5973/305/2010, pârâtul Sz. E.-T., având la acel moment funcţia de agent principal de
poliţie, a condus autoturismul de serviciu marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare …….. pe str. Fabricii din municipiul
Sf. Gheorghe, fără a avea în funcţiune semnalele luminoase sau acustice, a pătruns pe contrasens şi a intrat în coliziune
cu motocicleta condusă de reclamant. Ca urmare a impactului, motocicleta a fost avariată, iar reclamantul P. I. a suferit
leziuni traumatice ce au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Iniţial, fapta pârâtului a fost încadrată ca fiind vătămare corporală din culpă şi incriminată de prevederile art.
184 alin. 2 şi 4 din Vechiul Cod penal. În dosarul penal pârâtul a avut calitatea de inculpat şi, prin sentinţa penală nr.
207/2013, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni cu suspendare. Cererea de constituire de parte civilă a fost
admisă în parte iar asigurătorul a fost obligat la plata sumei de 34.500 Euro cu titlu de daune morale şi 2100 lei daune
materiale. Însă, în contextul intrării în vigoare a Noului Cod penal, fapta a fost dezincriminată, inculpatul achitat, iar
latura civilă a fost lăsată nesoluţionată.
Astfel, arată reclamantul, acesta a fost silit să introducă prezenta acţiune pentru soluţionarea pretenţiilor sale
civile, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale cu privire la vinovăţia pârâtului, fapta ilicită,
prejudiciu şi raport de cauzalitate.
În continuare reclamantul arată că, sub aspectul vinovăţiei pârâtului, probele administrate în dosarul penal o
dovedesc din plin. Astfel, pârâtul, fără a se asigura corespunzător, a declanşat manevra de virare la stânga cu intenţia de
a intra pe aleea de acces în curtea Distrigaz şi a intrat în coliziune cu motocicleta marca Suzuki cu nr. de înmatriculare
……… care circula din sens opus. Fapta ilicită constă în nerespectarea de către pârât a dispoziţiilor legale privind
circulaţia pe drumurile publice, respectiv neacordarea de prioritate şi pătrunderea pe contrasens, faptă ce a condus la
producerea prejudiciului.
În ceea ce priveşte prejudiciul se arată că reclamantul a avut nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale,
prejudiciul material constând în motocicleta avariată total, veniturile nerealizate pe perioada celor 3 luni de imobilizare
la pat precum şi diferenţa dintre veniturile realizate anterior producerii accidentului şi veniturile realizate ulterior
producerii accidentului de către reclamant ca urmare a reducerii capacităţii acestuia de muncă. Cu privire la prejudiciul
moral se arată că reclamantul a suferit o fractură de os pubian, i-au fost afectate testiculele şi întreaga zonă inghinală
şi timp de 90 de zile a trebuit să stea imobilizat la pat, timp în care a avut dureri foarte mari, fiind nevoit să îşi facă
nevoile în pampers. Reclamantul are capacitatea de muncă diminuată cu 50% , nemaiputând să realizeze aceleaşi venituri.
Criteriul de acordare a daunelor morale se regăseşte în art. 49 din Ordinul 20/2008, asigurarea tip RCA prezentând
particularitatea că sunt stabilite prin lege modalitatea de acordare şi cuantumul despăgubirilor. Reclamantul nu are
calitatea de salariat, prestează o activitate comercială independentă, niciunul dintre pârâţi nu i-a achitat în perioada
respectivă veniturile pe care acesta le realiza anterior producerii accidentului.
În drept au fost invocate disp. art. 20,25 alin. 5 27 alin. 2 din CPP, art. 1349,1357, 1358,1365, 1381,1385 Cod
civil, art. 2,3,4 şi 53 din L nr. 136/1995, art. 49 din Ordinul 20/2008.
La cerere au fost ataşate înscrisuri ( fila 13-214).
În apărare, pârâtul Sz. E.-T. a depus la dosar la data de 17.09.2014 întâmpinare (f.225) prin care a solicitat
respingerea acţiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării se arată că vinovat de producerea accidentului este exclusiv partea vătămată, respectiv
reclamantul, astfel că se aplică prevederile art. 27 pct. 1 lit. b din Ordinul 20/2008 ce prevăd că asigurătorul nu acordă
despăgubiri dacă accidentul a fost produs din culpa exclusivă a părţii vătămate. În acest sens se arată că evenimentul a
avut loc pe un carosabil uscat, având o lăţime de 7,3 m, cu limitare de viteză de 40 km/h în condiţiile în care reclamantul
circula cu 85-87 km/h şi, fiind panicat la observarea autoturismului poliţiei, a frânat brusc dar motocicleta s-a izbit de
partea din faţă stânga a autoturismului. În momentul impactului autoturismul era oprit, cu roata stânga faţă cu circa
0,70-0,80 cm trecând peste axa imaginară a drumului. Astfel, victima avea mai multe posibilităţi de evitare a accidentului,
prin evitarea circulaţiei cu viteză excesivă, prin evitarea stării de panică, prin ocolirea prin dreapta având un culoar de
2,5 m la dispoziţie sau prin evitarea frânării violente ce a dus la blocarea roţilor. Rezultă clar că reclamantul a încălcat
regulile de circulaţie prevăzute de art. 41 alin. 1 şi 48 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. În plus, se arată că pârâtul nu avea
cum să prevadă faptul că motociclistul se deplasa cu viteză dublă sau faptul că acesta nu va ocoli autoturismul prin partea
dreaptă.
Cu privire la prejudiciu pârâtul arată că nu poate fi obligat la plata acestuia în lipsa vinovăţiei sale în producerea
accidentului şi în contextul în care acesta trebuie suportat de asigurător.
În drept se invocă disp. art. 205 Cpc.
Pârâta SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA a depus la rândul său întâmpinare la data de 24.09.2014 prin care
a solicitat admiterea doar în parte a acţiunii formulate, respectiv diminuarea pretenţiilor solicitate de către reclamant în
limita cuantumului dovedit prin probele administrate, iar în ceea ce priveşte daunele morale potrivit practicii,
jurisprudenţei şi echităţii din România.
În motivare se arată că la data producerii evenimentului era în vigoare Ordinul nr. 14/2011 emis de Comisia de
supraveghere a Asigurărilor, sens în care trebuie avute în vedere prevederile art. 35 şi 36 din acest Ordin. Solicitările
reclamantului nu au fost însoţite de înscrisuri justificative, nu a fost făcută dovada distrugerii parţiale sau în
totalitate a bunurilor materiale solicitate, astfel că cererea sa nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte daunele morale pârâta arată că viteza excesivă cu care se deplasa reclamantul a contribuit în mod
evident la producerea prejudiciului, acesta alegând în mod conştient să se deplaseze cu o viteză peste limita legal admisă
pe acel sector de drum. Nu există nicio probă din care să rezulte vreo acţiune întreprinsă de victimă anterior producerii
evenimentului prin care să evite implicarea sa în accident ca şi participant la trafic.
În continuare se arată că sumele acordate trebuie să aibă efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi
excesive aplicate inculpatului ori în venituri nejustificate pentru părţile civile. Potrivit Ghidului pentru soluţionarea
daunelor morale elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii media generală a despăgubirilor acordate pentru fiecare
zi de îngrijiri medicale este de 344 lei/zi. Solicitările reclamantului sunt mult exagerate faţă de practica judiciară în
materie, reparaţia trebuind să fie una echitabilă, păstrând principiul proporţionalităţii şi justul echilibru între natura
valorilor lezate şi sumele acordate.
În drept se invocă disp. art. 205 Cpc, disp. Legii nr. 136/1995 şi cele ale Ordinului nr. 14/2011.
În dovedirea acţiunii instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză
medico-legală, sens în care a fost întocmit Raport de expertiză tehnică de către Institutul de Medicină legală Târgu-Mureş
( fila 27), avizat de Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 207/7.10.2013 Judecătoria Sfântu-Gheorghe a dispus condamnarea inculpatului Sz. E. T. la
pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi a admis în parte acţiunea
civilă formulată de partea civilă P. I., obligând asigurătorul SC EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA la plata către
acesta a sumei de 2100 lei cu titlu de daune materiale şi 34.500 euro.
Prin decizia penală nr. 274/Ap/20.05.2014 Curtea de Apel Braşov a admis apelul formulat de către inculpatul Sz. E. T.
şi, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b din Cpp, a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea
infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 din vechiul Cod penal şi a lăsat
nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea vătămată P. I. , conform art. 25 alin. 5 din Cpp.
În urma acestei decizii, partea vătămată a formulat prezenta acţiune în temeiul răspunderii civile delictuale,
solicitând daune materiale şi morale pentru prejudiciul produs de către inculpat prin fapta sa ilicită.
În soluţionarea acţiunii instanţa reţine prevederile art. 27 alin. 2 Cpp conform cărora persoana vătămată sau
succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă,
prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Art. 28 alin. 1 Cpp prevede că instanţa
civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa
prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în conformitate cu art. 998, 999 Cod civil (aplicabil în speţă prin
raportare la data săvârşirii faptei ilicite şi disp. art. 103 din L nr. 71/2011) se cer a fi întrunite următoarele condiţii
şi anume: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi
prejudiciu precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite.
În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa reţine că în fapt, astfel cum rezultă din probele administrate cu ocazia
soluţionării dos.pen.nr. 5973/305/2010, la data de 25.05.2009, în jurul orelor 21.30, pârâtul Sz. E. T. împreună cu
martorii S. A., P. B., I. Ş. şi D. M., fiind în timpul serviciului, s-au deplasat cu autovehiculul marca Dacia Logan cu nr.
de înmatriculare …….. pe strada Fabricii din municipiul Sf. Gheorghe la sediul SC Distrigaz SA, întrucât li s-a comunicat
prin staţie de către ofiţerul de serviciu că agentul de pază al societăţii solicită intervenţia organelor de poliţie.
Pârâtul se afla la volanul autovehiculului, aşa cum rezultă din declaraţiile acestuia şi cele ale martorilor S. A. ( fila
66) P. B.( fila 82) I. Ş. ( fila 93). Când a ajuns pe str. Fabricii, în dreptul sediului Distrigaz, pârâtul a declanşat
manevra de virare la stânga cu intenţia de a intra pe aleea de acces în curtea imobilului. Însă, întrucât nu s-a asigurat
corespunzător, la momentul la care a efectuat virajul spre stânga şi a depăşit axul drumului, a intrat în coliziune cu
motocicleta marca Suzuki cu nr. de înmatriculare ………. care circula din sens opus, fiind condusă de reclamantul P. I. şi
care, deşi a frânat, nu a putut evita impactul.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 448/17.02.2010 întocmit de IML Tg. Mureş ( fila 43), reclamantul
P. I. a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce priveşte dinamica producerii accidentului, în cursul urmăririi penale s-a efectuat raportul de expertiză
nr.114/07.06.2010 de către expert R. Ş. ( fila 167,168 faţă-verso) în care, la pct. III 5, s-a precizat că pârâtul s-a
intersectat şi a acordat prioritate de trecere celor trei motociclete care circulau în coloană din sens invers, victima
circula ultima în coloană, la o distanţă de 65-70 m şi un interval de timp de aproximativ 2,5 – 3,0 si după a treia
motocicletă. În momentul începerii virajului autoturismului, spre intrarea Distrigaz SA, din cauza vitezei excesive, victima
s-a speriat şi a frânat violent, alunecând cu roata blocată 17 m, după care s-a lovit violent de colţul stânga faţă a
autoturismului. Locul impactului se situează la cca. 12.00 –12,5 m de reperul ales ( stâlp electric ) şi la 2,8 m de
bordură, pe banda de mers a motocicletei. S-a concluzionat de expert că impactul s-a produs pe banda de circulaţie a
motocicletei, situaţia de pericol fiind creată de pârâtul Sz. E. T. prin neasigurarea la schimbarea direcţiei de mers,
aprecierea eronată a vitezei excesive a motocicletei şi a distanţei la care aceasta se afla. De asemenea, s-a mai arătat că
accidentul este generat de neasigurarea pârâtului la schimbarea direcţiei de mers şi/sau de circulaţia cu viteză excesivă
din partea victimei.
La pct. III.4 din expertiză se arată că viteza autoturismului condus de pârât la impact, raportat la faptul că
autoturismul se afla în viraj, în vederea intrării în curtea imobilului Distrigaz, putea fi de 8-10 km/h, iar motocicleta
înainte de impact avea o viteză de 85-87 km/h iar la impact de 66 km/h.
Prin raportul de expertiză tehnică nr. 655593/30.10.2012 întocmit în dosarul penal nr. 5973/305/2010 de expert C. Gh.
( fila 230), astfel cum a fost completat ( fila 240), s-a reţinut ca dinamică a accidentului că, la data de 25.05.2009, în
jurul orei 21.45, pârâtul se deplasa pe str. Fabricii dinspre str. Kos Karoly. Când a ajuns în faţa imobilului cu nr. 3
aparţinând SC Distrigaz, a virat la stânga spre curtea imobilului. În acel moment, din sens opus, pe sensul său de
deplasare, s-a apropiat motocicleta condusă de reclamant. Văzând că autoturismul Dacia virează la stânga, motociclistul a
frânat, lăsând urme de frânare pe carosabil în lungime de 17 m. Motocicleta a intrat în coliziune cu autoturismul şi, în
urma impactului, victima a fost proiectată la aproximativ 10 m faţă de poziţia finală a motocicletei, pe trotuarul din
dreapta în sensul de deplasare al acesteia. Impactul s-a produs la 11,5 m, respectiv 2,65 m faţă de stâlp.
Acelaşi expert a reţinut că viteza de deplasare a motocicletei înainte de impact era de 62 km/h, iar la impact era de
48 km/h. Viteza de deplasare a autoturismului înainte de impact era de 30 km/h, iar la impact era de 0 km/h. Conform
concluziilor expertului, cauza care a generat accidentul a fost neacordarea priorităţii unui autovehicul care circula din
sens opus prin virarea la stânga efectuată de autoturismul condus de inculpat.
În ceea ce priveşte posibilităţile de evitare a accidentului, dacă victima ar fi circulat cu viteza legală, având în
vedere situaţia reală în care frânarea motocicletei s-a făcut numai pe roata din spate, expertul a arătat că impactul nu ar
fi putut fi evitat, întrucât spaţiul de frânare ar fi trebuit să fie de 18 m.
În ceea ce priveşte generarea stării de pericol iminent, expertul a arătat că a fost creată de virajul la stânga şi
pătrunderea pe contrasens a autoturismului Dacia Logan, care nu a acordat prioritate motocicletei, aceasta fiind şi cauza
producerii accidentului.
De asemenea, expertul a mai arătat că, prin spaţiul de 2,65 m dintre extremitatea stângă a Daciei Logan şi bordură, ar
fi putut trece motocicleta dacă nu s-ar fi pierdut aderenţa prin blocarea roţilor. Chiar dacă reclamantul s-ar fi deplasat
cu viteza legală acesta nu putea să evite accidentul, însă viteza motocicletei la momentul impactului ar fi fost de 27 km/h,
astfel că urmările accidentului ar fi fost mai puţin grave.
Împrejurarea că autovehiculul condus de pârât se afla parţial pe banda de mers a motocicletei rezultă atât din
cercetarea la faţa locului efectuată după producerea accidentului precum şi din declaraţiile reclamantului ce se
coroborează cu declaraţiile martorilor K. A. K., C. A., T. G. şi P. B. , toţi arătând că maşina poliţiei se afla parţial pe
banda de mers a părţii vătămate. De altfel, nici pârâtul nu a contestat că la momentul impactului autoturismul se afla pe
banda de mers a părţii vătămate, acesta arătând că a vrut să intre pe aleea de acces la sediul Distrigaz însă, în momentul
în care a văzut că aceasta era blocată, s-a oprit, împrejurare în care, probabil, a depăşit linia despărţitoare imaginară şi
a intrat puţin pe contrasens. Aceeaşi poziţie a fost exprimată şi prin întâmpinarea depusă la dosar, acesta precizând că în
momentul impactului autoturismul era oprit cu roata stânga faţă cu circa 0,70-0,80 cm trecând peste axa imaginară a
drumului.
Sub acest aspect instanţa reţine că relevanţă în cauză are faptul că la momentul impactului autoturismul condus de
pârât depăşise axul drumului şi se afla pe banda de mers a reclamantului, reprezentând un obstacol pe care acesta nu l-a
putut evita. Pârâtul avea obligaţia să se asigure corespunzător la momentul la care a declanşat manevra de virare spre
stânga, astfel încât să nu pătrundă pe banda de mers a reclamantului decât la momentul la care putea să efectueze manevra
în siguranţă.
În concluzie, pârâtul nu a respectat regulile de circulaţie referitoare la manevra de virare spre stânga, prev. de
art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de virare spre stânga
este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol
siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, iar ca urmare a acestui fapt a fost accidentat reclamantul P. I. Fapta
pârâtului reprezintă o faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 998,999 Cod civil.
Însă, faţă de probele administrate, instanţa reţine şi o culpă de 20% a pârâtului în producerea accidentului întrucât
nu a respectat dispoziţiile art. 47 din OUG nr. 195/2002 privind obligaţia de a circula cât mai aproape de marginea din
dreapta a părţii carosabile. Împrejurarea că partea din dreapta a părţii carosabile nu este în general preferată şi implicit
folosită de motociclişti întrucât de obicei prezintă un strat de nisip care este alunecos şi care ar putea să-i pună în
pericol, nu exonerează pârâtul de culpa reţinută de instanţă, cu atât mai mult cu cât partea vătămată circula foarte
aproape de axul drumului, între locul impactului şi marginea din dreapta existând o distanţă de aproximativ 2,60 m.
De asemenea, instanţa reţine şi faptul că depăşirea vitezei legale de către reclamant a avut influenţă asupra
urmărilor accidentului, expertul pronunţându-se în sensul că acestea ar fi fost mai puţin grave în condiţiile deplasării
motocicletei cu viteza legală. Tot expertul a precizat că accidentul oricum s-ar fi produs, chiar şi în aceste condiţii.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului în sensul că impactul ar fi putut fi evitat dacă reclamantul ar fi ocolit spre
dreapta, având un culoar de 2,5 m la dispoziţie, instanţa reţine că aceasta nu poate fi primită întrucât expertul auto a
precizat că la blocarea roţilor nu se poate modifica traiectoria prin virare datorită faptului că s-a pierdut aderenţa.
Nici posibilitatea de evitare a accidentului în situaţia în care reclamantul ar fi circulat cu viteza legală nu poate
fi reţinută de către instanţă, întrucât, potrivit concluziilor expertului, aşa cum s-a menţionat anterior, impactul nu ar fi
putut fi evitat nici în această situaţie.
În ceea ce priveşte posibilitatea evitării accidentului prin evitarea stării de panică instanţa nu o poate reţine decât
ca o situaţie pur ipotetică. În speţă, este excesiv a pretinde reclamantului ca acesta să îşi păstreze cumpătul şi să
acţioneze „la rece” când decizia trebuie luată în câteva secunde, afară este noapte, iar în mijlocul drumului se află un
autovehicul. Prima reacţie, evidentă pentru fiecare conducător auto, este cea de frânare, aşa cum a procedat şi reclamantul.
Este lipsit de relevanţă faptul că pârâtul nu avea cum să prevadă că motociclistul se deplasa cu viteză dublă sau că
acesta nu va ocoli autoturismul prin partea dreaptă, lipsa previziunii neconstituind o împrejurare ce înlătură vinovăţia, de
altfel simpla diminuare a vinovăţiei fiind ineficientă în condiţiile angajării răspunderii civile delictuale şi pentru cea
mai simplă culpă.
În ceea ce priveşte prejudiciul instanţa reţine că la data producerii accidentului era încheiată o poliţă de asigurare
RCA pentru autovehiculul condus de pârât, poliţă cu nr. 0000698102 (fila 61).
În acest sens vor fi avute în vedere prevederile art. 49 din Ordinul nr. 14/2011 care stipulează că la stabilirea
despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere următoarele: a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei
vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care
salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada
spitalizării şi a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată,
probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de baza minim brut pe
economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d)
eventualele cheltuieli prilejuite de accident — cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu
spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate
cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în
vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă
acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu
legislaţia şi jurisprudenţa din România.
Referitor la suportarea prejudiciului instanţa reţine că potrivit art. 41 din L nr. 136/1995, în asigurarea de
răspundere civilă asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza
legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. De asemenea, potrivit
art. 42 din acelaşi act normativ, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea
pagubei.
Prin prisma acestor prevederi, terţul păgubit are la îndemână acţiunea în justiţie, fie împotriva autorului faptei,
pe temeiul dreptului comun, fie împotriva societăţii de asigurare de răspundere civilă în temeiul poliţei de asigurare a
asiguratului ce a produs accidentul. Sub acest aspect, partea vătămată nu este obligată să cheme în judecată numai
asigurătorul ci poate să se îndrepte, dacă doreşte, împotriva autorului faptei şi să solicite de la aceasta în mod direct
repararea prejudiciului. Bineînţeles că, în măsura obligării sale la plată, în condiţiile în care nu a înţeles să formuleze
cerere de chemare în garanţie, persoana vinovată se poate îndrepta pe cale separată împotriva asigurătorului în condiţiile
art. 44 alin. 2 din L nr. 136/1995.
În concluzie, întrucât reclamantul a înţeles să cheme în judecată atât asigurătorul cât şi persoana vinovată de
producerea accidentului pentru repararea integrală a prejudiciului instanţa va analiza cererea sa în raport cu fiecare parte
pârâtă, potrivit principiilor ce guvernează răspunderea civilă delictuală.
În ceea ce priveşte daunele materiale, conform declaraţiei martorului K. A. K. (fila 63), o motocicletă precum cea a
părţii vătămate costă în jur de 1500 – 1700 euro. Acelaşi martor a arătat că reclamantul a vândut motocicleta cu suma de
500 euro, aspect recunoscut de acesta care a arătat că a vândut motocicleta cu suma 2000 lei (fila 88). În ceea ce
priveşte echipamentul de motociclist, martorul a arătat că o cască asemănătoare celei avute de reclamant costă în jur de
250 – 350 lei, o geacă de motociclist costă în jur de 250-300 lei, iar pantalonii în jur de 150 – 200 lei.
Faţă de aceste aspecte, la stabilirea cuantumului daunelor materiale instanţa va avea în vedere pentru motocicletă
suma de 2500 lei, reprezentând diferenţa dintre suma cerută şi suma de 2000 lei obţinută prin vânzarea motocicletei, şi suma
de 500 lei reprezentând contravaloarea echipamentului, sume ce se diminuează cu 20% ca urmare a reţinerii culpei părţii
vătămate în producerea accidentului şi a urmărilor acestuia. La plata acestor daune materiale va fi obligată pârâta SC
Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA, conform solicitărilor reclamantului.
Sub aspectul daunelor morale instanţa reţine că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o
cuantificare obiectivă a daunelor morale, jurisprudenţa a statuat că acestea se stabilesc de instanţă în raport cu
consecinţele negative suferite de victima accidentului auto, importanţa valorilor lezate, în ce măsură au fost lezate aceste
valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situaţia familială,
socială şi profesională.
În ceea ce priveşte daunele morale, la stabilirea cuantumului prejudiciului instanţa are în vedere traumele atât
fizice cât şi psihice suferite de reclamant ca urmare a accidentului. Astfel, în urma accidentului, acesta a suferit mai
multe leziuni descrise în actele medicale aflate la dosar, necesitând pentru vindecare un număr de aproximativ 80-90 zile de
îngrijiri medicale. Astfel, în perioada 25.05. – 27.05.2009, reclamantul a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă –
Sf. Gheorghe cu diagnosticul de fractură cominutivă ram superior şi inferior os pubis drept şi stâng cu disjuncţie a
simfizei pubiene de cca. 3 cm şi contuzie de bazin, iar în perioada 27.05. – 01.06.2009 a fost internat la Spitalul Clinic
Judeţean Tg. Mureş – secţia de ortopedie traumatologie cu diagnosticul de fractură ram pubian superior şi inferior
bilateral, disjuncţie pubiană şi hematom retropubian minim.
Accidentul a avut şi un impact psihic major asupra reclamantului care, astfel cum rezultă din declaraţia martorilor
K. Z. ( fila 65) şi K. A. K. (fila 63), a fost nevoit ca o perioadă de 4-5 săptămâni să stea imobilizat la pat, fiind
ajutată de părinţi la satisfacerea nevoilor fiziologice şi la igienă. Martorii au relatat că în toată această perioadă
reclamantul a avut dureri mari în zona bazinului, acesta având dureri şi în prezent atunci când este frig.
De asemenea, instanţa are în vedere că accidentul suferit de reclamant i-a schimbat acestuia stilul de viaţă în
sensul că nu are voie să facă efort fizic. Astfel, martorul K. Z. a arătat că după accident reclamantul nu mai are voie să
facă efort fizic, nu mai vine cu ei la fotbal şi nici nu mai participă la excursii în pădure. Martorul a mai arătat că
accidentul a influenţat şi munca acestuia, întrucât oboseşte foarte repede şi trebuie să facă pauze la aproximativ 2-3 ore,
aspect ce a dus la scăderea numărului de clienţi.
Nu în ultimul rând instanţa reţine concluziile Raportului de expertiză medico-legală întocmită de Institutul de
medicină legală Târgu-Mureș (fila 27) care precizează că reclamantul prezintă dureri la nivelul şoldului drept şi la nivelul
pubisului, mers normal, scurtarea membrului inferior cu 1-1,5 cm. La examenul clinic general reclamantul prezenta durere
minoră şi impotenţă funcţională minoră.
Cu privire la cuantumul daunelor morale pârâta SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA a invocat drept
jurisprudenţă „Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale” elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii. Studiind
acest ghid pe pagina de internet instanţa a constatat că pentru elaborarea acestui studiu au fost avute în vedere un număr
de 2339 decizii ale Curţilor de Apel din România pronunţate în anii 2009 şi 2010. În urma eliminării unor decizii care nu
conţineau toate datele necesare au fost luate în calcul, în final, 621 de cazuri ca urmare a vătămării integrităţii
corporale a persoanelor, ceea ce reprezintă un procent minor din totalitatea practicii judiciare de la nivelul întregii
ţări. Nu în ultimul rând se reţine că acest Ghid a fost realizat în colaborare de către CSA, UNSAR şi FPVS, iar autorii
ghidului propun un sistem de punctaj pentru calculul despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Potrivit acestui ghid media generală a despăgubirilor acordate pentru fiecare zi de îngrijiri medicale este de 344
lei/zi, astfel că, în cazul reclamantului, suma ce ar urma a fi acordată, luând în calcul doar zilele de îngrijiri medicale,
ar fi de 344*90= 30.960 lei echivalent a 6.880 euro.
Însă, în speţa dedusă judecăţii, prejudiciul moral suferit de reclamant nu se reduce doar la cuantumul zilelor de
îngrijiri medicale, fiind necesar a se avea în vedere acest prejudiciu sub toate aspectele. Instanţa nu poate să nu ţină
cont de suferinţa evidentă pe care un adult de 28 de ani o simte atunci când este imobilizat la pat, are dureri din cauza
fracturii de şold, iar părinţii săi îl spală şi îl schimbă atunci când îşi face nevoile. Instanţa nu poate ignora faptul că
reclamantul are un membru mai scurt cu 1,5 cm, disjuncţie pubiană de 2,5 cm, are în continuare dureri şi a rămas cu
impotenţă funcţională minoră.
Este important de precizat că accidentul a avut loc în mai 2009, iar timp de peste 6 ani reclamantul nu a putut
beneficia de repararea prejudiciului său sub toate aspectele sale, societatea de asigurări refuzând a plăti despăgubirea,
aspect de natură a amplifica suferinţa psihică şi frustrarea acestuia.
În acest sens instanţa reţine că potrivit procesului-verbal aflat la filele 109-verso şi 110 întocmit de Comisarul-şef
de poliţie din cadrul IPJ Covasna, autoturismul implicat în accident a fost reparat în baza poliţei de asigurare însă, deşi
s-a luat legătura cu societatea de asigurări de mai multe ori, partea vătămată P. I. nu a fost despăgubit.
În acest context, chiar păstrând justul echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate, având în vedere că
scopul acordării daunelor morale îl constituie acordarea unor satisfacţii morale pentru suferinţele sale precum şi faptul
că, în toate cazurile de acest gen repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât caracter aproximativ, suferinţa
persoanei neputând fi percepută şi măsurată în mod obiectiv, instanţa apreciază că acordarea unor daune de 6.880 euro
pentru lunile întregi de suferinţă şi pentru 6 ani de aşteptare, ar fi complet neîndestulătoare pentru a repara prejudiciul
moral al reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, luând în calcul şi culpa de 20% a reclamantului în producerea prejudiciului,
instanţa apreciază că suma de 40.000 Euro este aptă a acoperi daunele morale suferite de acesta.
În ceea ce priveşte plata veniturilor nerealizate pe perioada celor 3 luni de imobilizare la pat în cuantum de
2.806,41 lei instanţa reţine că, potrivit deciziilor de impunere aflate la dosar, reclamantul a realizat în anul 2008 un
venit net de 11.275 lei ( fila 47), rezultând un venit lunar de 940 lei, iar în anul 2009 –anul producerii accidentului - un
venit net de 4790 lei. Prin urmare, instanţa urmează a-l obliga pe pârâtul Sz. E.-T., conform solicitării reclamantului, la
plata sumei de 2806 lei reprezentând venit nerealizat pentru perioada de 3 luni în care acesta a avut nevoie de îngrijiri
medicale.
În ceea ce priveşte pretenţia reclamantului privind obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând diferenţa dintre
veniturile realizate anterior producerii accidentului şi veniturile realizate ulterior producerii accidentului de către
reclamant ca urmare a reducerii capacităţii acestuia de muncă, practica judiciară a stabilit că în situaţia în care victima
a suferit o diminuare a veniturilor pe care le dobândea anterior ca urmare a reducerii capacităţii sale de muncă este
îndreptăţită să primească această diferenţă.
Astfel, dacă în anul 2008, anterior producerii accidentului, acesta a obţinut un venit de aproximativ 940 lei lunar,
în anul 2012, conform declaraţiei de impunere depuse la dosar, acesta a obţinut un venit de 5354 lei, respectiv 446 lei
lunar, suferind astfel o evidentă diminuare a veniturilor.
Potrivit expertizei medico-legale întocmite în cauză de către Institutul de medicină legală Târgu-Mureş, reclamantul
are capacitatea de muncă păstrată, însă pentru activităţile profesionale şi cele cotidiene trebuie să depună permanent un
efort suplimentar de 10%.
Luând în calcul acest efort suplimentar, ce se poate concretiza într-o incapacitate adaptativă uşoară, instanţa,
apreciind că diminuarea veniturilor se datorează, în parte, pe lângă alţi factori (ca de exemplu contextul general
economic-financiar), accidentului suferit, ţinând cont şi de culpa de 20% a acestuia în producerea accidentului, va obliga
pârâtul la plata sumei de 11.800 lei respectiv 200 lei *59 de luni (de la data de 25.08.2009 şi până la 25.07.2014), pentru
cele trei luni de spitalizare ce au început a curge de la data producerii accidentului reclamantului acordându-i-se deja
echivalentul veniturilor nerealizate.
În ceea ce priveşte cheltuielile efectuate în dos.pen.nr. 5973/305/2010 instanţa reţine că acestea sunt în cuantum de
6350 lei, conform sentinţei pronunţate de Judecătoria Sfântu-Gheorghe. Fiind suportate de către reclamant şi pricinuite de
fapta ilicită a pârâtului, acesta urmează a fi obligat a le suporta, conform dispozitivului.
Pentru aceste motive, constatând că prezenta acţiune este în parte întemeiată, instanţa o va a admite, conform
dispozitivului.
Conform art. 453 Cpc., faţă de soluţia de admitere a acţiunii, instanţa va dispune obligarea pârâţilor aflaţi în
culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 63+85+6000 lei, reprezentând taxa
efectuare expertiză şi onorariu de avocat achitat în cadrul prezentului litigiu (fila 85, 91).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. T. I., CNP ………, cu domiciliul ales în
……………, în contradictoriu cu pârâţii SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA, cu sediul în Voluntari, Şos. Bucureşti
Nord, nr.10 Global City Business Park, Clădirea O23, etaj 4, judeţul Braşov, CUI …………, şi Sz. E.-T., CNP ……….., cu
domiciliul în mun Sfântu-Gheorghe ………… şi, în consecinţă :
Obligă pârâta SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA la plata către reclamant a sumei de 2.400 lei cu titlu
de daune materiale şi la plata sumei de 40.000 Euro cu titlu de daune morale.
Obligă pârâtul Sz. E.-T. la plata către reclamant a sumei de 2806 lei reprezentând venit nerealizat pentru perioada
în care acesta a avut nevoie de îngrijiri medicale şi la plata sumei de 11.800 lei reprezentând diferenţa dintre veniturile
realizate anterior producerii accidentului şi veniturile realizate ulterior producerii accidentului de către reclamant.
Obligă pârâtul Sz. E. –T. la plata către reclamant a sumei de 6350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate
în dos.pen.nr. 5973/305/2010.
Respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
Obligă pârâţii în solidar să plătească reclamantului suma de 6148 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 8.10.2015.
PREŞEDINTE, GREFIER,
Judecătoria Moinești
Obligarea pârâtului la plata debitului restant întreţinere şi a penalităţilor de întârziere către Asociaţia de proprietari
Judecătoria Beiuș
pretenţii
Curtea de Apel Iași
Litigii de muncă. Contract de garanţie în numerar. Libertatea contractuală. Nulitatea contractului prin care angajatul se obligă să constituie o garanţie în vederea acoperirii eventualelor prejudicii aduse patrimoniului angajatorului
Curtea de Apel Oradea
Pretenţii. Despăgubiri pentru neîndeplinirea obligației de lansare a ofertei publice de vânzare
Curtea de Apel Timișoara
Acţiune în despăgubire pentru prejudiciu cauzat societăţii agricole prin culegerea fără drept a recoltei de către pârâţi persoane fizice. Delimitarea competenţei materiale între secţiile civile ale aceluiaşi tribunal. Regulator de competenţă. Criterii