Semnificaţia „spaţiului public” în concepţia legii 61/1991

SEMNIFICAŢIA „SPAŢIULUI PUBLIC” ÎN CONCEPŢIA LEGII 61/1991

Raportat la evenimentul petrecut în faţa imobilului cu nr. 26 din localitatea C (în faţa imobilului unde locuieşte petentul), martora Z.I. a declarat în faţa instanţei că nu mai era nimeni acasă, doar ea şi cu soţul acesteia, petentul în cauza de faţă, precum şi faptul că nu are vecini în apropiere, deoarece satul cuprinde case răsfirate la o distanţă mare una faţă de cealaltă. În acelaşi sens a declarat şi martora Z.L. care a precizat că la data evenimentului nu se afla la domiciliul ei în satul C, precum şi faptul că la adresa de domiciliu nu are vecini în apropriere, ci doar la o distanţă foarte mare. Astfel, instanţa reţine că următoarea condiţie din textul de incriminare a contravenţiei nu este îndeplinită „de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice”. Cele reţinute se coroborează şi cu faptul că în cuprinsul procesului-verbal la rubrica în care trebuie reţinute motivele pentru care nu a fost semnat de un martor asistent s-a consemnat „loc izolat”.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 3339/2015, pronunţată în dosarul nr. 9086/190/2014.

Prin  cererea de chemare în judecată formulată pe rolul acestei instanţe sub nr. de mai sus, la data de 17.09.2014 petentul Z.C. a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B-N să dispună anularea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PA nr. X şi seria PA nr. Y, să se constate prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, iar în subsidiar să se constate faptul că sancţiunile nu sunt proporţionale; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petentul a arătat că în procesele-verbale menţionate nu s-a precizat împrejurarea de ce s-a reţinut „refuz de semnătură”, aspecte care nu au fost confirmate de cel puţin un martor şi nici nu i s-a adus la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni.

Petentul a solicitat să se constate că este incidentă prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, deoarece procesele-verbale şi înştiinţările de plată nu i-au fost comunicate în termen de 30 de zile.

S-a precizat că sancţiunile s-au aplicat cu încălcarea principiului proporţionalităţii, precum şi faptul că nu se afla în centrul localităţii C, ci în curtea casei acestuia unde nu a fost nici un cetăţean de faţă.

În drept, petentul a invocat prevederile Legii nr. 61/1991, ale O.G. nr. 2/2001 şi ale Legii nr. 180/2002.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a anexat plângerii cele 2 procese-verbale contestate (f. 5-6) şi somaţia nr. 4226 (f. 4).

Plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu suma de 40 de lei (f. 10 şi 27) întrucât s-au contestat 2 procese-verbale, astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 14.11.2014 intimatul a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca tardiv formulată şi neîntemeiată.

În motivare, cu privire la excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale, intimatul a precizat că procese-verbale contestate au fost comunicate petentului prin poştă la data de 22.05.2014, iar raportat la data introducerii plângerii la instanţă, aceasta este tardivă.

Cu privire la netemeinicia plângerii, intimatul a precizat că în urma unui apel la serviciul 112 de către numita Z.L., agenţii constatatori s-au deplasat la domiciliul petentului în satul C, iar în urma investigaţiilor a stabilit că în jurul orei 14:30 petentul pe fondul consumului de băuturi alcoolice a provocat scandal în drumul public, în faţa locuinţei sale, a lovit cu un topor gardul imobilului şi a adresat injurii membrilor familiei sale, a alungat-o pe soţia sa Z.I din locuinţa comună şi a tulburat liniştea locuitorilor din satul C prin strigăte şi larmă.

În sarcina petentului s-au reţinut 3 contravenţii, anume cele prevăzute de art. 2 pct. 1, pct. 25 şi pct. 28 din Legea nr. 61/1991.

Intimatul a precizat că faptele reţinute în procesul-verbal seria PA nr. X nu au fost constatate în mod personal de agenţii constatatori, iar cele reţinute în procesul-verbal seria PA nr. Y au fost constatate în mod personal.

S-a precizat faptul că procesele-verbale beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie.

În ceea ce priveşte susţinerile petentului cu privire la neconsemnarea obiecţiunilor, intimatul a precizat că petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări, iar raportat la prescripţia executării sancţiunii contravenţionale intimatul a arătat că soţia petentului a semnat dovada de comunicare a proceselor-verbale.

Intimatul a menţionat că sancţiunile aplicate sunt proporţionale şi au fost corect individualizate.

În drept, intimatul a invocat prevederile art. 2 pct.1, 24, 25 şi 28, art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991; ale art. 21 alin. 3 teza I din O.G. nr. 2/2001; art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 223 alin. 3 C.proc.civ.

În probaţiune, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a anexat un set de înscrisuri (f. 18-22) şi a probei testimoniale cu martorii Z.I. şi Z.L.

La data de 15.12.2014 petentul prin serviciul registratură a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (f. 26) prin care a precizat că îşi menţine toate petitele din plângere.

A solicitat respingerea excepţiei tardivităţii întrucât nu soţia sa este cea care a semnat dovada de comunicare a proceselor-verbale contestate.

Instanţa a încuviinţat şi administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri pentru ambele părţi, iar pentru intimat şi proba testimonială cu martorii Z.I. şi Z.L.

Instanţa a respins ca neîntemeiată la termenul din data de 23.04.2015 excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale formulată de intimat.

La termenul din data de 23.04.2015 instanţa a reţinut cauza în pronunţare şi a amânat pronunţarea pentru data de 30.04.2015.

Analizând actele şi lucrările dosarului cu privire la probele administrate, raportat şi la temeiurile de drept incidente, reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria PA nr. X din data de 15.05.2014 (f. 5) petentul a fost sancţionat pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1, pct. 25 şi 28 din Legea nr. 61/1991 şi i s-a aplicat pentru fiecare contravenţie reţinută sancţiunea amenzii în cuantum de 200 lei, iar în total amenda în cuantum de 600 lei.

În procesul-verbal anterior menţionat s-a reţinut următoarea stare de fapt: „a tulburat fără drept liniştea locuitorilor satului C prin strigăte şi a adresat expresii jignitoare în public în faţa imobilului cu nr. 26 din C de natură a stârni indignarea cetăţenilor. A alungat de la locuinţa comună pe soţia sa Z.I.”.

În drept, art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 prevede: „constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice”.

Art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 postulează: „25) tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă”.

Iar art. 2 pct. 28 din acelaşi act normativ prevede: „28) alungarea din locuinţa comună a soţului sau soţiei, a copiilor, precum şi a oricărei alte persoane aflate în întreţinere”.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că, acesta a fost întocmit cu  respectarea dispoziţiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi care pot fi reţinute de instanţa de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de petent prin plângere constând în încălcarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, deoarece nu s-au consemnat motivele în baza cărora procesul-verbal a fost încheiat cu menţiunea „refuz de semnătură” şi fără confirmarea împrejurărilor de cel puţin un martor, instanţa apreciază că sunt neîntemeiate.

În primul rând lipsa acestora din cuprinsul procesului-verbal atrage nulitatea relativă a procesului, nulitate care este condiţionată de dovada vătămării. Instanţa constată că petentul nu a făcut dovada vătămării suferite, deşi a avut această posibilitate. Totodată, prin formularea prezentei plângeri petentul a avut posibilitatea de a invoca obiecţiuni cu privire la procesul-verbal contestat.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei sancţiunii contravenţionale invocată prin plângere, instanţa reţine că nu este vorba despre o veritabilă excepţia astfel cum au fost excepţiile definite de Codul de procedură civilă şi o califică ca fiind o apărare de fond pe care o va analiza odată cu analiza proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale aplicate.

Ca regulă, sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calităţii de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Astfel cum reiese şi din întâmpinarea depusă de către intimat procesul-verbal atacat nu a fost încheiat pe baza unor constatări personale a faptelor reţinute în sarcina petentului.

Instanţa reţine că în situaţia în care agentul nu a constatat personal fapta contravenţională, prezumţia de temeinicie nu poate funcţiona, întrucât nu îşi găseşte raţiunea, conform celor stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, anume cauzele Anghel C. României şi Neaţă c. României. Aşadar, motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, agentul în această situaţie, consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realităţii. Este evident că această raţiune nu se regăseşte în situaţia în care fapta nu este constatată personal.

Având în vedere cele reţinute, în cauza de faţă nu este incidentă prezumţia de temeinicie a procesului-verbal atacat, astfel sarcina probei în susţinerea acestuia, potrivit regulilor generale, aparţine organului emitent, intimatului în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte contravenţia reţinută în sarcina petentului prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 instanţa reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de acest text de lege.

Aşa cum reiese din procesul-verbal contestat faptele pentru care a fost sancţionat petentul s-au petrecut în faţa imobilului cu nr. 26 din localitatea C (în faţa imobilului unde locuieşte petentul). Martora Z.I. (f. 41-42) a declarat în faţa instanţei că nu mai era nimeni acasă, doar ea şi cu soţul acesteia, petentul în cauza de faţă, precum şi faptul că nu are vecini în apropiere, deoarece satul cuprinde case răsfirate la o distanţă mare una faţă de cealaltă. În acelaşi sens a declarat şi martora Z.L. (f. 43) care a precizat că la data evenimentului nu se afla la domiciliul ei în satul C, precum şi faptul că la adresa de domiciliu nu are vecini în apropriere, ci doar la o distanţă foarte mare.

Astfel, instanţa reţine că următoarea condiţie din textul de incriminare a contravenţiei nu este îndeplinită „de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice”.

Cele reţinute se coroborează şi cu faptul că în cuprinsul procesului-verbal la rubrica în care trebuie reţinute motivele pentru care nu a fost semnat de un martor asistent s-a consemnat „loc izolat”.

În ceea ce priveşte contravenţia reţinută în sarcina petentului şi prevăzută de art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991, instanţa raportat la cele menţionate cu privire la prima contravenţie analizată, apreciază că nici aceasta nu întruneşte elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, deoarece nu s-a tulburat liniştea locuitorilor, întrucât în apropiere nu existau locuitori.

Cu privire la ultima contravenţie reţinută în sarcina petentului prin procesul-verbal analizat, anume cea prevăzută de art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991, instanţa reţine că nici aceasta nu întruneşte elementele constitutive prevăzute de lege. Acest text de lege foloseşte verbul „alungarea”, or, aşa cum a declarat martora Z.I., aceasta a plecat de acasă întrucât i-a fost teamă de comportamentul soţului ei, iar nu pentru că soţul acesteia, petentul din cauză, a alungat-o.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că procesul-verbal de contravenţie seria PA nr. X din data de 15.05.2014 este netemeinic, motiv pentru care îl va anula.

Instanţa nu va mai analiza proporţionalitatea sancţiunilor aplicate şi intervenţia sau nu a prescripţiei executării sancţiunilor contravenţionale având în vedere că s-a reţinut netemeinicia acestui proces-verbal cu privire la cele 3 contravenţii pentru care a fost sancţionat petentul.

În continuare, instanţa va proceda la analiza legalităţii şi temeiniciei a celui de-al doilea proces-verbal contestat seria PA nr. Y (f. 6) din data de 15.05.2014.

În fapt, prin acest proces-verbal petentul a fost sancţionat pentru încălcarea prevederilor art. 2 pct. 1, pct. 24 şi pct. 25 din Legea nr. 61/1991 şi i s-a aplicat pentru fiecare contravenţie reţinută sancţiunea amenzii în cuantum de 200 lei, iar în total amenda în cuantum de 600 lei.

În procesul-verbal anterior menţionat s-a reţinut următoarea stare de fapt: „a adresat expresii jignitoare numitei Z.I. în public, în centrul satului C, de natură a stârni indignarea cetăţenilor. A provocat scandal public şi a tulburat liniştea locuitorilor din centrul satului C”.

În drept, art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 prevede: „constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:  24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.”

În ceea ce priveşte legalitatea acestui proces-verbal, instanţa reţine că cele menţionate anterior cu privire la primul proces-verbal analizat îşi găsesc aplicabilitatea şi cu privire la procesul-verbal seria PA nr. X (f. 6), astfel constată legalitatea acestuia.

Cu privire la temeinicia acestuia, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte contravenţia reţinută în sarcina petentului prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 instanţa apreciază că cele reţinute mai sus cu privire la celălalt proces-verbal contestat referitor la această contravenţie îşi găsesc aplicabilitate şi în prezentul proces-verbal contestat. Mai mult, din declaraţia celor două martore reiese că satul C nu are centru şi că nu a fost nimeni de faţă. Astfel, această contravenţie reţinută în sarcina petentului este netemeinică.

Cu privire la contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 25 din acelaşi act normativ, instanţa reţine că nu există centru în localitatea C, acesta cuprinde case risipite aflate la distanţe mari una de cealaltă, astfel cum reiese din declaraţia celor 2 martore. Aşadar, instanţa apreciază că nici aceasta nu întruneşte elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, deoarece nu s-a tulburat liniştea locuitorilor, întrucât în apropiere nu existau locuitori.

În ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991  instanţa apreciază că nu întruneşte elementele constitutive, deoarece din probele administrate în cauză reiese că petentul nu a provocat sau participat la scandal public în centul satului C. Astfel martora Z.I. a menţionat că agenţii constatatori „povesteau” împreună cu petentul în timp ce se întorceau de la domiciliul comun.

Pentru aceste considerente, instanţa va anula procesul-verbal de contravenţie seria PA nr. X întocmit de intimat la data de 15.05.2014 ca netemeinic.

Având în vedere că s-a constatat netemeinica acestuia, instanţa nu va mai proceda la analizarea incidenţei prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale şi a proporţionalităţii sancţiunilor aplicate.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite plângerea şi va anula procesul-verbal seria PA nr. X din data de 15.05.2014 ca netemeinic, precum şi procesul-verbal seria PA nr. Y din data de 15.05.2014, ca netemeinic. Instanţa va exonera petentul de la plata amenzilor prevăzute în cele două procese-verbale menţionate.

În baza art. 453 C.proc.civ. instanţa va obliga intimatul la plata către petent a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul IPJ BN solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi respingerea ca nefondată a plângerii contravenţionale.

În motivare s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelant este nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Domenii speta

Spete similare