Insolvenţă . Ridicare drept de administrare debitoare.

Sentinţă civilă 442 din 24.12.2015


Cuprins pe materii: Insolvenţă . Ridicare drept de administrare debitoare.

art. 47 al.5 din Legea 85/2014

În cauză nu este dovedită cea de a doua situaţie premisă propusă de art. 47 al.5 din legea 85/2006. Faptul că nu funcţionează mecanismul grupului de societăţi, aceasta nu poate conduce la concluzia că trebuie încetată activitatea societăţii lider SC. A. SRL, ci trebuie văzut care dintre aceste societăţi este cu un management deficitar.

Instanţa de control a stabilit că, intimata nu a produs dovezi din care să rezulte ce demersuri a făcut pentru redresarea economică, situaţie în care fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006, referitoare la „pierderile continue din averea debitorului”, criticile aduse sentinţei sunt întemeiate.

 

Secţia II civilă, sent. civ. nr.442 din 24 decembrie 2015

 

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi creditoarea SC. Garanti Bank SA a solicitat ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, în baza art. 47 al.5 din legea 85/2006.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 442 din 24.12.2015 a Tribunalului Galaţi, a fost respinsă cererea de ridicare a dreptului de administrare formulată de creditoarea SC. G.B.SA reprezentată convenţional de SCA Zamfirescu, Racoţi & Partners, în contradictoriu cu administratorul special P. T. al debitoarei SC. A. SRL.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a constatat că, potrivit art. 47 al.5 din legea insolvenţei, se poate lua măsura ridicarea dreptului de administrare al debitoarei în două situaţii: 1. Când debitoarea înregistrează pierderi din averea sa (situaţie neinvocată în cauză) şi 2. Când există o lipsă a probabilităţii de realizare a unui plan de reorganizare.

În cauză nu este dovedită cea de a doua situaţie premisă propusă de art. 47 al.5 din legea 85/2006. Faptul că nu funcţionează mecanismul grupului de societăţi A., aceasta nu poate conduce la concluzia că trebuie încetată activitatea societăţii lider SC. A. SRL, ci trebuie văzut care dintre aceste societăţi este cu un management deficitar. Este clar însă că societatea debitoare SC. A. SRL a cărei insolvenţă este dedusă judecăţii în cauză nu este în ipostaza de a conduce la ineficienţa grupului de firme A.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel creditoare SC G.B. SA, solicitând admiterea apelului şi casarea sentinţei contestate. Astfel, instanţa de control a constatat că, prima instanţă a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art.47 alin.5 din Legea nr.86/2006 la situaţia de fapt din cauza dedusă judecăţii şi că a pronunţat o hotărâre a cărei schimbare se impune.

Din modul în care a fost redactat textul art.47 alin.5 din legea menţionată mai sus, nu rezultă că cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ iar în speţă, nici în faţa primei instanţe şi nici în apel intimata debitoare nu a produs dovezi din care să rezulte că nu se încadrează în primul caz expus mai sus, rezultând că, debitoarea nu beneficiază de un management eficient din partea administratorului acesteia.

De asemenea, intimata nu a produs dovezi din care să rezulte ce demersuri a făcut pentru redresarea economică, situaţie în care fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006, referitoare la „pierderile continue din averea debitorului”, criticile aduse sentinţei sunt întemeiate.

Domenii speta