Plângere contravențională; fișe de magazie; raport de producție; metode de ținere a contabilității

Sentinţă civilă 110 din 28.01.2016


Prin procesul verbal de contravenţie seria DGAF nr. …… din data de ……….., întocmit de trei agenţi constatatori din cadrul ANAF – D G A F – D R A F 2 C, petenta SC ………. SRL B a fost amendată cu suma de 4.000 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 şi cu suma de 4.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991.

În sarcina acesteia s-a reţinut că, în urma controlului efectuat la data de ......., la punctul său de lucru din V V – restaurant ......., s-a constatat că societatea nu a întocmit şi completat fişe de magazie aferente mărfurilor aprovizionate şi care sunt folosite în procesul de producţie şi nici nu a întocmit rapoarte de producţie pentru perioada 24.04.2015 – 30.04.2015 aferente activităţii restaurantului.

Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului – verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acelaşi proces – verbal.

Referitor la legalitatea actului de sancţionare, instanţa reţine că persoanele care au întocmit procesul – verbal contestat aveau calitatea de agenţi constatatori potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, fiind inspectori antifraudă în cadrul A N A F şi acţionând în baza legitimaţiilor ........, iar procesul verbal cuprinde, contrar susţinerilor petentei, toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, dar şi menţiunile prevăzute de art. 16 din acelaşi act normativ.

Astfel, în cuprinsul procesului verbal de contravenţie s-a consemnat că reprezentantul petentei, d-na ........, nu are obiecţiuni, iar aceasta şi-a însuşit prin semnătură menţiunea respectivă situaţie în care afirmaţiile din considerentele plângerii în sensul că ar fi formulat obiecţiuni care nu au fost avute în vedere de organele de control nu mai pot fi primite, în vreme ce susţinerile petentei potrivit cărora agenţii constatatori nu au realizat o descriere amănunţită a faptei nu pot fi reţinute din moment ce fapta este descrisă în cuprinsul actului de sancţionare, în maniera în care a fost percepută de către inspectorii antifraudă, eventualele neconcordanţe dintre aspectele consemnate de aceştia şi situaţia de fapt reală putând fi examinate din perspectiva temeiniciei procesului – verbal de contravenţie.

Din punct de vedere al condiţiilor de fond, în privinţa primei contravenţii reţinute în sarcina petentei instanţa constată că, potrivit dispoziţiilor art. 41 pct. 2 lit. c) şi art. 42 alin. (1) liniuţa a 2-a din Legea nr. 82/1991, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 de lei la 4.000 de lei „nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la (…) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”; totodată, art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „ orice operaţiune economico – financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Întrucât petenta nu ar fi întocmit şi completat fişe de magazie aferente mărfurilor aprovizionate şi care sunt folosite în procesul de producţie, instanţa constată că, în mod formal, încadrarea faptei în dispoziţiile legale anterior menţionate este corectă, însă, sub aspectul temeiniciei, apreciază că susţinerile petentei în sensul că nu are obligaţia de a întocmi fişe de magazie sunt întemeiate.

Astfel, martora ............, angajată în funcţia de contabil la societatea petentă, a afirmat că, dintre cele trei metode contabile prevăzute de ordinul nr. 3512/2008, aceasta foloseşte metoda global-valorică şi că întocmirea fişelor de magazie nu este obligatorie în cazul restaurantelor, iar susţinerile sale sunt întemeiate câtă vreme, potrivit punctului 30 paragraful 1 din Normele metodologice de întocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile anexă la Ordinul nr. 3512/2008 al Ministrului economiei şi finanţelor, „contabilitatea analitică a bunurilor se poate ţine pe baza uneia dintre următoarele metode: operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică”, petenta a optat pentru metoda global-valorică, această metodă se aplică, potrivit punctului 35 paragraful 1 din acelaşi act normativ pentru evidenţa mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun „Fişa de cont pentru operaţiuni diverse" şi raportul de gestiune, după caz, iar fişele de magazie se folosesc, potrivit punctului 36 paragraful 1 din Norme, pentru evidenţa rechizitelor de birou, imprimatelor şi materialelor destinate ambalării.

Cum, potrivit menţiunilor din procesul – verbal de contravenţie contestat, petenta desfăşoară activitate de tip restaurant, instanţa constată că acesteia nu îi incumbă obligaţia de a întocmi fişe de magazie, astfel că sancţionarea sa pentru săvârşirea primei fapte este lipsită de suport legal.

În ceea ce priveşte cea de-a doua contravenţie, instanţa constată că, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 41 pct. 2 lit. c) şi art. 42 alin. (1) liniuţa a 2-a din Legea nr. 82/1991, petenta a fost sancţionată pe considerentul că nu a întocmit rapoarte de producţie pentru perioada 24.04.2015 – 30.04.2015 aferente activităţii restaurantului .........., însă nici în cuprinsul procesului – verbal şi nici prin întâmpinare intimata nu a indicat actul normativ care să instituie obligativitatea întocmirii, de către petentă sau de către orice alt agent economic, a unui document contabil cu această denumire.

Prin urmare, întrucât Ordinul nr. 3512/2008 al Ministrului economiei şi finanţelor, care constituie legea cadru în materia documentelor financiar-contabile, nu se referă în mod expres la raportul de producţie, instanţa constată că sancţionarea petentei pentru neîntocmirea unui document justificativ sau contabil a cărei existenţă nu este prevăzută de lege este atât nelegală cât şi netemeinică.

Mai mult decât atât, dar din perspectiva legalităţii procesului verbal de contravenţie, instanţa constată că, deşi norma incriminatoare indicată pentru fiecare contravenţie în parte – art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 – foloseşte forma de plural în privinţa înscrisurilor care constituie obiectul material al acestora (documente justificative şi contabile care nu au fost întocmite în condiţiile legii), ceea ce conduce la concluzia că fapta contravenţională este unică indiferent de numărul documentelor neîntocmite, această împrejurare putând avea consecinţe doar în planul individualizării sancţiunii, inspectorii antifraudă au făcut o disociere nelegală în privinţa acestui obiect şi au reţinut în sarcina petentei două fapte cu acelaşi element al laturii obiective, în funcţie de natura documentelor pretins neîntocmite, procesul verbal întocmit în acest condiţii fiind nelegal.

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite plângerea, va anula procesul – verbal de contravenţie.