Atitudinea nesinceră a petentului, motiv de respingere a cererii de înlocuire a sancţiunii amenzii cu avertisment

ATITUDINEA NESINCERĂ A PETENTULUI, MOTIV DE RESPINGERE A CERERII DE ÎNLOCUIRE A SANCŢIUNII AMENZII CU AVERTISMENT

Raportat la atitudinea nesinceră a petentului, de nerecunoaştere a faptei, care a fost săvârşită în mod evident deliberat, având în vedere apariţia semnalului de culoare roşie cu mult înaintea momentului în care acesta a traversat calea ferată şi viteza redusă cu care circula, aspect ce exclude posibilitatea neobservării semnalului, instanţa va respinge cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 544/2015, pronunţată în dosarul nr. 5920/190/2014.

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, la data de 11.06.2014, petentul L.V. a solicitat, în principal, să se constate nulitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. X, încheiat la data de 27.05.2014 de către intimatul I.P.J. BN, ca fiind netemeinic şi nelegal, iar în subsidiar, anularea sancţiunii complementare aplicate, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehiculul; cu cheltuieli de judecată

În motivare se arată că, în seara zilei de 27.05.2014, petentul se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare Y pe strada Arţarilor spre Piaţa Decebal, cu intenţia de a ajunge pe strada Colibiţei. Ajuns la intersecţia străzii Arţarilor cu strada Cuza Vodă, din faţă, din parcarea restaurantului Decebal, o autoutilitară dădea cu spatele iar din partea sa dreaptă a venit un alt autoturism care i-a blocat calea. În această situaţie, văzând că nu-şi poate continua deplasarea spre înainte, petentul a virat brusc stânga, trecând peste calea ferată. Ajuns dincolo de calea ferată, un echipaj de poliţie l-a oprit pe motiv că a trecut pe culoarea roşie a semnalului luminos de la trecerea la nivel cu calea ferată menţionată mai sus.

Petentul precizează că, la momentul când a virat stânga, nu a văzut aprins semnalul roşu al semaforului şi nici nu a auzit ca semnalele acustice să fi fost puse în funcţiune. Dacă semnalele vizuale şi acustice ar fi fost în funcţiune, în mod sigur aştepta până se elibera calea spre înainte şi nu şi-ar fi pus viaţa în pericol trecând în mod intenţionat calea ferată.

Susţine că a încercat să explice agentului de poliţie situaţia expusă anterior, dar acesta a susţinut că a traversat calea ferată pe culoarea roşie în mod intenţionat, fără însă a demonstra acest lucru. E posibil însă ca semnalul luminos să se fi declanşat după ce petentul a trecut de semafor, iar din partea cealaltă, vizibilă poliţistului, acesta a considerat că ar fi trecut intenţionat calea ferată pe culoarea roşie, însă acest lucru nu este adevărat.

Apoi, în ceea ce priveşte întocmirea procesului-verbal de contravenţie, petentul arată că, aşa cum se poate observa din cuprinsul său, i s-a eliberat dovada cu drept de circulaţie seria CU nr. 0506660 pentru perioada 27.05.2014 - 11.06.2014, poliţistul spunându-i că după o lună se poate prezenta să susţină testul pentru cunoaşterea legislaţiei regulilor de circulaţie şi astfel să aibă o şansă să-şi obţină permisul de conducere.

A doua zi însă, a fost căutat la locul de muncă de către poliţistul care l-a sancţionat, spunându-i că a greşit procesul verbal şi să i-l dau înapoi să-l corecteze, acesta ştergând cu corector alb menţiunea „cu drept de a conduce”, iar pe dovadă, la perioada de valabilitate, a şters limita superioară şi a bifat fără drept de circulaţie. De asemenea, i-a înmânat şi o înştiinţare prin care i se aduce la cunoştinţă faptul suspendării pe o perioadă de 90 de zile a dreptului de a conduce, în care CNP-ul este greşit.

Ulterior, prin scrisoare recomandată, i s-a comunicat petentului o altă înştiinţare în copie prin care i se aduce la cunoştinţă acelaşi lucru doar că, de această dată, CNP-ul său este scris corect.

Faţă de aceste aspecte, petentul consideră că practica organului constatator de a modifica actele oficiale, greşita încadrare a faptei şi individualizare a sancţiunii complementare şi necunoaşterea legii nu pot decât să pună la îndoială însăşi fapta pretinsă a fi săvârşită de acesta cu intenţie. Apreciază că modificarea unui proces-verbal a doua zi după ce a fost semnat atât de organul constatator cât şi de contravenient echivalează cu o revocare a actului după ce acesta a intrat în circuitul civil şi s-au produs efectele.

Indiferent de eroarea materială constatată de agentul constatator la forma iniţială a procesului verbal, consideră că nu poate fi îndreptată decât prin anularea actului şi nicidecum prin corectarea acesteia a doua zi după ce a fost semnat de ambele părţi. Iar în susţinerea bunei sale credinţe, petentul arată că a achitat jumătate din valoarea amenzii, respectiv 382,50 lei.

Menţionează petentul că autoturismul îi este indispensabil pentru asigurarea traiului zilnic, întrucât se ocupă cu reparaţii şi întreţinere obiecte de mobilier din pal, astfel că nu are cu ce se deplasa şi transporta materialele, implicit nu mai are nicio sursă de venit pentru următoarele 90 de zile (are un copil minor în întreţinere iar soţia sa lucrează abia de două luni cu un salar de 100 lei/lună) în condiţiile în care legea îi interzice participarea la testul menţionat mai sus.

Având în vedere cele expuse mai sus, faptul că agentul constatator nu i-a demonstrat petentului că a trecut pe culoarea roşie în mod intenţionat şi că a fost indus în eroare de către acesta cu privire la posibilitatea de a mai conduce 15 zile şi apoi că are dreptul de participa la testarea cunoştinţelor legislaţiei rutiere pentru a-şi obţine permisul după 30 zile, solicită instanţei admiterea plângerii şi constatarea nulităţii procesului-verbal de contravenţie, respectiv anularea sancţiunii complementare.

De asemenea, petentul învederează şi faptul că fapta nu este de aşa natură încât să ducă la sancţionarea sa atât de gravă, întrucât nu a trecut pe culoarea roşie a semaforului, cel puţin nu intenţionat; în plus, este la prima abatere de acest gen.

Conform art. 21 alin.3 din Ordonanţa nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor: „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”. Având în vedere aceste dispoziţii, petentul consideră că nu există raport de cauzalitate între sancţiunea aplicată şi gradul de pericol social al faptei săvârşite.

În drept s-au invocat prevederile art. 16,17, 21 şi 31 din Ordonanţa nr.2/2001.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-13).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare (f. 21-22) prin care a solicitat respingerea plângerii formulată ca neîntemeiată.

În motivare se arată că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 102 alin. (3) lit. c) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se de către agentul constatator că în data de 27.05.2014, ora 19.30, petentul a condus autoturismul marca Volkswagen Passat de culoare verde cu numărul de înmatriculare Y iar la trecerea la nivel cu calea ferată a trecut pe culoare roşie a semnalelor aliate în funcţiune pe direcţia spre str. Eroilor.

Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei atacat şi a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 765 lei şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 90 de zile.

Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat cu menţiunile „Recunosc fapta şi declar că nu am observat semnalul luminos de culoare roşie”.

Cu privire la legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, intimatul consideră că plângerea formulată de petent nu este întemeiată.

Aflat în exercitarea atribuţiunilor funcţionale, agentul constatator care supraveghea respectarea prevederilor legale referitoare la trecerea la nivel cu calea ferată, în timp ce semnalele luminoase de culoare roşie şi cele acustice erau în funcţiune, a observat personal că autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare Y a trecut peste calea ferată fără să respecte semnificaţia semnalelor de avertizare. Întrucât acţiona cu autospeciala din dotare, agentul constatator a procedat şi la înregistrarea video a faptei. Observând personal acţiunea petentului, agentul constatator a plecat în urmărirea acestuia iar după identificare a întocmit procesul verbal atacat.

Fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului este prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. c) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulaţia pe drumurile publice care prevede că sunt contravenţii şi „se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni (9 la 20 puncte amendă, respectiv 765 la 1700 lei raportat la punctul amendă care era de 85 lei la data săvârşirii faptei) şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: ... c) neoprirea la trecerea le nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune”.

Art. 138 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 rep. prevede în sarcina conducătorilor de autovehicule de a opri atunci când; „... b) Semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în funcţiune”.

Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect articolul, alineatul şi litera respectiv actul normativ care prevede şi sancţionează contravenţia. Procedând la individualizarea faptei şi raportat atât la pericolul social concret al acesteia deşi petentul figurează în bazele de date cu abateri la regimul rutier, agentul constatator a apreciat că este îndestulătoare sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 9 puncte amendă, în cuantum de 765 lei. De asemenea, în conformitate cu prevederile legale (art. 102 alin. (3) lit. c) din O.U.G. 195/2002 rep.) s-a dispus reţinerea permisului de conducere şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Abaterile de la regimul rutier săvârşite de petent rezultă din cazierul auto, anexat în copie.

Intimatul subliniază că faptă descrisa în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exerciţiul atribuţiilor funcţionale, în mod direct, „ex proprius sensibus”. Procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie, garantată de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franţei din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea Anghel împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă şi în materie penală, pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont şi de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare.

În acelaşi sens, pronunţându-se cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituţională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M. Of. nr. 571/29.07.2008, faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancţiuni contravenţionale se aplică de poliţistul rutier dă expresie competenţei acestui reprezentant al autorităţii publice, aşa cum a fost reglementată de legiuitor”. Voinţa legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravenţiile în mod direct de către agentul constatator, excepţiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influenţa unor substanţe, fiind expres prevăzute.

În prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 765 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce) cât şi faptul că petentul are posibilitatea de a-şi dovedi susţinerile respectiv de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, îndreptăţesc aplicarea acestei prezumţii cu privire la procesul-verbal, având în vedere şi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenţie au fost percepute în mod personal de agentul constatator.

De altfel, în momentul întocmirii procesului verbal, petentul nu a negat fapta ci a arătat doar că nu ar fi observat semnalele de culoare roşie.

Raportat la apărările petentului, intimatul arată că starea de fapt reţinută de agentul constatator este temeinică iar petentul nu spune adevărul când afirmă că semnalele s-ar fi putut pune în funcţiune în momentul în care a trecut de semafor. Când a trecut petentul peste calea ferată, semnalele luminoase şi acustice erau în funcţiune de cca. 44 secunde, aşa cum rezultă fără dubiu şi din înregistrarea video.

Referitor la faptul că agentul constatator a consemnat iniţial în procesul verbal că dovada înlocuitoare a fost eliberată cu drept de circulaţie după care această dovadă a fost retrasă şi s-a eliberat alta fără drept de circulaţie, nu este de natură să influenţeze legalitatea şi temeinica procesului verbal. Pe de altă parte, emitentul unui act administrativ are şi competenţa să-l modifice, potrivit legii. Petentul nu a suferit nicio vătămare prin îndreptarea acestei erori, de vreme ce legea prevede pentru contravenţia reţinută în sarcina sa suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie. Potrivit art. 111 alin. (3) din O.U.G. 195/2002 rep. în situaţia săvârşirii contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 102 alin. (3) lit. c) din acelaşi act normativ, dovada înlocuitoare a permisului se eliberează fără drept de circulaţie.

Referitor la pretinsa disproporţionalitate a sancţiunilor aplicate raportat la pericolul social concret al faptei, acesta a fost stabilit de legiuitor, contravenţia săvârşită de petent fiind sancţionată atât de drastic tocmai din cauza pericolului social sporit pe care îl prezintă.

Raportat la petitul subsidiar al petentului, intimatul consideră că este inadmisibil. În măsura în care se constată temeinicia stării de fapt respectiv temeinicia şi legalitatea procesului verbal atacat, aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare este obligatorie. Legiuitorul nu lasă la latitudinea agentului constatator şi nici la cea a instanţei de judecată (învestită de altfel cu plenitudine de competenţă în ce priveşte controlul legalităţii actului) aplicarea sancţiunilor complementare.

Faţă de aceste considerente, intimatul solicită să se constate că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei menţionată în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi astfel să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 103 alin. (2) lit. c) din O.U.G. 195/2002 rep.; art. 138 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 32 alin. (2) din OG. nr. 2/2001 şi art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri şi înregistrarea video a faptei contravenţionale (f. 23-26).

Prin răspunsul la întâmpinare (f. 30) depus la dosarul cauzei la data de 28.07.2014, petentul arată că are un cazier auto redus, având în vedere că trebuie să conducă în fiecare zi cu maşina, aşa cum a arătat şi în plângere. Oricum, şi din cazierul contravenţional rezultă faptul că, în 7 ani de zile, nu a traversat niciodată calea ferată atunci când semnalele de avertizare erau în funcţiune.

Fapta a fost constatată de agent în condiţiile în care el se afla pe cealaltă parte a căii ferate ceea ce înlătură prezumţia de legalitate invocată de intimat.

În ceea ce priveşte valabilitatea procesului-verbal atacat, în mod eronat se susţine faptul că procedura de corectare a procesului-verbal atacat şi a dovezii de circulaţie nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal atacat. Aceste acte sunt acte cu caracter special iar odată intrate în circuitul civil nu mai pot fi modificate de organul emitent ci doar de către instanţa de judecată. Procedura de corectare a actelor adoptată de agentul constatator contravine prevederilor OG 2/2001 iar vătămarea produsă către petent este evidentă: lipsirea sa de posibilitatea de a conduce la o zi după ce i se indusese o altă convingere, astfel încât a fost nevoit să-şi modifice întreg programul de activitate şi, evident, să suporte pagube materiale induse de necesitatea de a circula cu alte mijloace de transport decât maşina sa.

Cu privire la criteriile de stabilire a sancţiunii, arată petentul că nu există o ierarhie a acestor criterii. Oricare dintre ele poate fi considerat de către instanţa de judecată că primează asupra celorlalte iar legalitatea unei sancţiuni se apreciază nu doar prin aplicarea ei în limitele prevăzute de actul normativ sancţionator ci şi prin raportarea ei la circumstanţele faptei şi cele personale ale petentului.

În drept s-au invocat prevederile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pentru termenul din 28.10.2014, petentul a formulat modificare a plângerii contravenţionale (f. 35) prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea procesului-verbal contestat cu consecinţa restituirii sumei de 382,50 lei achitată cu titlu de amendă, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment şi anularea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

În motivare se arată că petentul menţine în fapt şi în drept toate aspectele arătate prin plângere, subliniind faptul că fapta contravenţională a fost constatată de către agentul constatator în condiţiile în care acesta se afla pe partea cealaltă a căii ferate, ceea ce înlătură prezumţia de legalitate de actului sancţionator. Nu se vede dacă semnalul luminos era în funcţiune şi pe acea parte a căii ferate din direcţia petentului, cu atât mai mult cu cât nu era oprită nicio maşină acolo ca urmare a semnalelor, în niciuna din direcţiile de mers.

În drept s-au invocat prevederile art. 204 Cod procedură civilă.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 45).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. X/27.05.2014, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 765 lei şi suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, reţinându-se că în data de 27.05.2014 la ora 19,30 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare Y pe str. Cuza Vodă din Bistriţa, iar la trecerea la nivel cu calea ferată a trecut pe culoare roşie a semnalelor aliate în funcţiune pe direcţia spre str. Eroilor, fapta fiind prevăzută de art. 102 alin. (3) litera „c” din OUG nr. 195/2002.

Petentul a fost de faţă la întocmirea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi l-a semnat cu menţiunea „Recunosc fapta şi declar că nu am observat semnalul luminos de culoare roşie”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 şi care pot fi reţinute de instanţă de judecată din oficiu. Procesul-verbal conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Nu constituie motiv de nulitate modificarea de către agentul constatator a unor erori materiale în conţinutul procesului verbal şi al dovezii seria CU nr. 0506660/27.05.2014 (f. 8) referitoare la dreptul de a conduce, având în vedere că această împrejurare priveşte o măsură tehnico-administrativă ulterioară constatării şi sancţionării faptei.

Referitor la temeinicie, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, până la dovada contrară, se bucură de o prezumţie de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumţie este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei sunt neadevărate.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. X/27.05.2014 reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, instanţa apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

Inversarea prezumţiei nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 250 NCPC, trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 249 NCPC, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Legat de acest aspect, instanţa constată că petentul nu a propus nicio probă în sprijinul afirmaţiilor sale, iar la momentul întocmirii procesului verbal a recunoscut săvârşirea faptei.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţie pe drumurile publice, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune.

În speţă, constatările personale ale agentului, consemnate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, sunt confirmate de adresa nr. 44/A/1/06.01.2015 (f. 42), potrivit căreia în data de 27.05.2014 între orele 19-20 instalaţia de semnalizare acustică şi vizuală situată la trecerea la nivel cu calea ferată la intersecţia străzilor Cuza Vodă şi Eroilor a funcţionat în parametri normali, nefiind înregistrată vreo defecţiune.

Rămâne astfel fără acoperire afirmaţia petentului potrivit căreia pe sensul său de mers respectiva instalaţie nu ar fi fost în funcţiune în momentul în care a traversat calea ferată.

Din înregistrarea depusă la dosar de intimat reiese că în momentul în care petentul a trecut peste calea ferată semnalul luminos era deja în funcţiune de circa un minut.

Astfel, deşi petentul a contestat situaţia de fapt consemnată în procesul-verbal, instanţa reţine că aceasta corespunde realităţii, fapta petentului constituind contravenţie şi fiind sancţionată potrivit art. 102 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că amenda contravenţională în cuantum de 765 lei, reprezentând minimul prevăzut de lege pentru fapta comisă, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Raportat la atitudinea nesinceră a petentului, de nerecunoaştere a faptei, care a fost săvârşită în mod evident deliberat, având în vedere apariţia semnalului de culoare roşie cu mult înaintea momentului în care acesta a traversat calea ferată şi viteza redusă cu care circula, aspect ce exclude posibilitatea neobservării semnalului, instanţa va respinge cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că procesul-verbal seria CP nr. X din 27.05.2014 este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, L.V., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii plângerii contravenţionale.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor de apel invocate,  tribunalul constată că este neîntemeiat; , în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de petent.

Domenii speta

Spete similare