Divort

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXX/193/2015

Şedinţa publică de la xx.xx.xxxx

Completul compus din:

PREŞEDINTE

GREFIER

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamant M. MA. şi pe pârât M. M., având ca obiect divorţ.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când instanţa având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de xx.xx.xxxx când,

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de xx.xx.xxxx, sub nr. XXXX/193/2015,  reclamanta M. Ma. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. M. ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa  să dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului; stabilirea locuinţei minorului M. V., născut Ia data de xx.xx.xxxx cât şi a lui M. I., născut la xx.xx.xxxx (ambii la studii) - în locuinţa bun comun a părţilor,  obligarea pârâtului să plătească o pensie de întreţinere lunară începând cu data prezentei acţiuni şi în continuare pentru fiecare minor până la  încheierea studiilor, să  se exercite autoritatea părintească asupra minorilor în mod exclusiv de reclamantă, revenirea la numele de familie avut anterior căsătoriei – N., evacuarea pârâtului din imobilul casă proprietate comuna, construită din chirpici, cât şi dintr-o altă locuinţă la roşu - neterminată - imobile situate în satul X, com. Y, jud. Botoşani până la partajul bunurilor comune, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu procesul de faţă.

În motivare, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei a avut o relativă viaţă de înţelegere cu pârâtul, care s-a deteriorat în ultimii 3 ani, în mod progresiv, iar în ultimul an, traiul comun în locuinţa comună din satul X, corn. Y, jud. Botoşani a fost mereu sub semnul unei stări pericol asupra vieţii mele şi a minorilor - determinată de comportarea foarte violenta a pârâtului, consumului de alcool, a unei relaţii extraconjugale cu o femeie din  localitate învecinată; cât şi datorită unei nejustificate stări de gelozie manifestată din partea pârâtului cât şi datorită modului în care, în mod abuziv pârâtul a pus stăpânire pe toata averea comună şi pe toate câştigurile reclamantei aduse din străinătate, unde a lucrat din anul 2013 - situaţie ce a condus Ia neînţelegeri permanente cu pârâtul, cât şi luarea unei măsuri de separatie constrânsă de  atacurile de violenţă manifestate de către pârât.

Mai arată că pârâtul a ameninţat-o cu moartea prin otrăvire cu otravă pentru şobolani dar şi prin înjunghiere cu cuţitul, chiar şi în alte moduri, prin înţepare cu furca - de multe ori fiind urmărită de pârât să fe înţepată cu furca; alteori o ameninţa că în timpul somnului va reuşi să determine sufocarea mea prin folosirea unei perne de acoperire a feţei. În toate cazurile, când se petreceau bătăile, se crea o atmosferă de scandal foarte puternic — pârâtul făcând gălăgie mare prin strigăte cu cuvinte insultătoare la adresa mea -manifestând o atitudine foarte furioasă în unele cazuri fiind ameninţati şi loviti  chiar şi copiii, care încercau să o apere.

În drept reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitile art. 379, alin.1, art.383, alin.3, art.396, alin.1, art. 398, alin. 1, art400, alin. l art.402, alin.1 din N.C.C.

În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 7-28 ds.)

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, dar solicită pronunţarea divorţului din culpa exclusivă a reclamantei.

În motivare se arată că din căsătorie părţile mai au un singur copil minor, M. V., ns. la data de xx.xx.xxxx. M. I. a împlinit 18 ani la data de xx.xx.xxxx, nu este la studii aşa încât nu se mai impune stabilirea locuinţei şi plata pensiei de întreţinere pentru acesta. Este de acord  ca locuinţa minorului M. V. să fíe stabilită la domiciliul mamei sale şi să plătească pensie de întreţinere pentru acest copil de la data introducerii acţiunii şi până la majorat. După împlinirea vârstei de 18 ani, dacă va fi în continuarea studiilor, el însuşi va fi titularul unei eventuale acţiuni în stabilire pensie de întreţinere, instanţa de judecată nu poate stabili la acest moment pensie pentru când minorul va deveni major.

Mai arată că nu este de acord cu stabilirea exercitării autorităţii părinteşti exclusive doar de către reclamantă asupra minorului. Conf. disp. art. 397 Cod civil autoritatea părintească va fi exercitată în comun de către ambii părinţi cu valoare de regulă generală. în mod excepţional autoritatea părintească va fi exercitată doar de un singur părinte, dar în prezenta cauză nu sunt motive pentru a lua o astfel de măsură. Doresc să păstrez o legătură firească cu minorul, să mă implic în viaţa sa atât de mult cât se poate având în vedere divorţul şi acest lucru nu va fi posibil dacă autoritatea părintească va fi exercitată doar de reclamantă.

Solicită ca după divorţ reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv N..

Mai arată că nu este  de acord cu evacuarea sa din domiciliul comun. Cererea reclamantei este lipsită de interes câtă vreme aceasta nu este în ţară.

Mentionează pârâtul că sustinerile reclamantei nu sunt adevarate.

Precizează faptul că într-adevăr între părţi există o stare conflictuală, dar nu în maniera descrisă de reclamantă. Sunt separaţi în fapt de mai mult timp, aproximativ un an de zile în sensul că în urma unor discuţii reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu copii şi a plecat la părinţii săi. La data separării în fapt ea însăşi a mers la postul de poliţie şi a dat o declaraţie că părăseşte domiciliul comun. In urmă cu câteva săptămâni a venit din Italia şi în lipsa pârâtului (a venit la domiciliu şi a răvăşit toată casa. Fratele pârâtului M. F. a observat tot ce s-a întâmplat şi a chemat poliţia prin serviciul 112. A sosit la faţa locului poliţia şi a luat declaraţii.

Pentru justa soluţionare a cauzei  instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu martorii N. A., B. E. V., B. M. propusi de reclamanta (filele 81-83 ds.) şi A. R. şi B. M. (filele 84-85 ds.) propusi de pârât si ancheta socială (filele 45-46 ds.)

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt la data de xx.xx.xxxx s-a încheiat căsătoria dintre reclamanta M. Ma. şi pârâtul M. M., fapt juridic consemnat prin actul de căsătorie nr. XX încheiat în data xx.xx.xxxx înregistrat în Registrul Stării Civile din cadrul Primăriei com. Y, judeţul Botoşani, numele comun al soţilor după căsătorie fiind acela de M.. La data de xx.xx.xxxx din relaţia dintre cei doi soţi, s-a născut minorul, M. V., fapt consemnat prin actul de naştere nr. XXX din data de xx.xx.xxxx înregistrat în Registrul Stării Civile din cadrul Primăriei Municipiului Botoşani, judeţul Botoşani, iar la data de xx.xx.xxxx s-a născut un alt copil din căsătoria părţilor, M. I. care la data pronunţării a devenit major.

Pe parcursul căsătoriei, din probele administrate a rezultat că cei doi soţi au avut o relaţie armonioasă de căsătorie, relaţie care a fost afectată după plecarea reclamantei în Italia şi înrăutăţirea stării de sănătate a pârâtului, consumul de alcool al pârâtului pe fondul unei gelozii excesive şi nejustificate a acestuia, ceea ce în final s-a concretizat în răcirea relaţiilor de afecţiune dintre soţi, aşa cum declară martorii audiaţi în prezenta cauză.

Analizând legalitatea şi temeinicia atât în ce priveşte cererea de divorţ, instanţa, constată că a fost sesizată cu o acţiune având capăt principal divorţul din culpă,  stabilirea autorităţii părinteşti, stabilirea domiciliului minorului la unul dintre părinţi, stabilirea obligaţiei legale de întreţinere a acestuia precum şi dispunerea numelui soţilor după desfacerea căsătoriei, precum şi atribuirea beneficiul locuinţei comune a soţilor.

Astfel, instanţa arată mai întâi că, deoarece are la bază familia, instituţia căsătoriei este ocrotită de lege de la începutul ei, când exprimarea consimţământului liber dintre un bărbat şi o femeie este garantată şi consfinţită de lege, în scopul întemeierii unei familii, bazată pe principii de egalitate în drepturi şi obligaţii atât între soţi cât şi faţă de copii lor, având caracter monogam prin afecţiunea reciprocă a soţilor, adică caracterul exclusiv al dragostei unuia pentru celălalt şi care este menită să dăinuiască pe tot timpul vieţii lor.

Deopotrivă, atunci când scopul şi finalitatea căsătoriei nu se poate atinge, legea ocroteşte şi situaţia în care soţii nu mai pot convieţui în cadrul acestui regim matrimonial şi cu privire la încetarea căsătoriei prin desfacerea sa. Astfel, instanţa nu poate decât să administreze probe, în vederea identificării culpei soţilor în destrămarea instituţiei căsătoriei şi încălcarea principiilor şi valorilor căsătoriei descrise mai sus.

Instanţa reţine, din declaraţiile martorilor că, relaţiile dintre soţi sunt grav si iremediabil vătămate, ca urmare  a comportamentului pârâtului.

În acest sens, instanţa constată că pârâtul a încălcat în repetate rânduri, valorile instituţiei căsătoriei, prin fapte de abandonare a obligaţiilor conjugale, prin crearea unei atmosfere tensionate, incompatibile în mod absolut cu armonia şi ambianţa de siguranţă în relaţiile de familie, fapt constatat de către instanţa care a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale în dosarul nr. XXXX/XXX/XXXX, care reţine în coroborare cu declaraţiile martorilor din prezenta cauză, precum că reclamanta şi cei doi fii au fost determinaţi prin acte de violenţă şi ameninţări să părăsească locuinţa familiei şi să se mute la părinţii reclamantei.

Este adevărat că pârâtului i s-a înrăutăţit starea de sănătate, că a suferit o serie de intervenţii chirurgicale, însă atitudinea violentă a acestuia faţă de membrii familiei nu este justificată în acest context, instanţa apreciind că se impunea din partea pârâtului o atitudine mai blândă, chiar dacă mai fermă cu băieţii săi,  privită şi din prisma ajutorului pe care ar fi trebuit să-l obţină prin mijloace mai umane din partea celorlalţi membri ai familiei.

Pe de altă parte instanţa constată că, reclamanta nu are nici o vină în desfacerea căsătoriei, aceasta îndeplinindu-şi în ce privesc sarcinile conjugale în mod matur, cu responsabilitate, făcând nenumărate eforturi pentru a-şi salva căsnicia, prin faptul că a iertat şi a fost dispus să treacă cu vederea comportamentul agresiv al soţului.

Pentru aceste considerente instanţa constată că, între soţi nu mai există relaţii de prietenie şi afecţiune reciprocă care trebuie să caracterizeze si sa constituie fundamentul unei familii, urmând ca in temeiul art. 373 lit. b si art. 379 Cod civil, să dispună desfacerea căsătoriei din culpa  exclusivă a pârâtului, încheiată prin actul de căsătorie XX încheiat în data xx.xx.xxxx înregistrat în Registrul Stării Civile din cadrul Primăriei com. Y, judeţul Botoşani şi va dispune cuvenitele menţiuni în Registrul Stării Civile.

De asemenea, văzând solicitarea reclamantei să revină la numele anterior căsătoriei, va dispune ca pe viitor să poarte numele de „N.”.

În privinţa exercitării autorităţii părinteşti asupra minorului, M. V. instanţa va avea în vedere, principiul general potrivit căruia, autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinţi.

Astfel, potrivit art. 483  dar şi a art. 397 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi şi obligaţii care privesc atât persoana cât şi bunurile copilului şi care aparţin în mod egal ambilor părinţi, potrivit regulilor referitoare la interesul superior al copilului, la faptul că părinţii nu au nici un drept asupra bunurilor copilului, la respectarea persoanei şi demnităţii acestuia, la consultarea copilului atunci când se iau decizii care îl privesc, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate dar şi la ocrotirea minorei împotriva abuzului şi exploatării.

Neexercitarea corespunzătoare a autorităţii părinteşti poate supune pe cel căruia i s-a încredinţat autoritatea părintească, la sancţiuni penale, civile sau de decădere din drepturile părinteşti.

Astfel, potrivit art. 398  şi a art. 506, respectiv art. 507 Cod civil, pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinţi. De asemenea, părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti cu încuviinţarea instanţei de tutelă şi cu respectarea interesului minorei, după ascultarea obligatorie a acestuia.

Având în vedere aspectele menţionate mai sus, instanţa constată că pârâtul a determinat prin violenţă şi imaturitate, părăsirea căminului conjugal a copiilor şi odată cu acesta rupând relaţia în mod nepermis cu copilul său minor, M. V.. Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor şi a minorului, se creionează o situaţie defavorabilă în sarcina sa.

Astfel, s-a reţinut că aceasta şi-a neglijat îndatoririle părinteşti faţă de minor, fiind un exemplu nedemn de urmat pentru fiul său, aşa cum declară martorii în sensul că adresează violenţe verbale şi fizice la adresa copilului, nesusţinându-l pe acesta în nevoile şcolare pe care le are, nu este apropiat sufleteşte de minor, punându-i în pericol sănătatea psihică şi fizică şi abandonându-l prin părăsirea căminului conjugal, dar mai ales prin consumul de alcool al tatălui.

Pârâtul prin atitudinea sa de indiferenţă şi iresponsabilitate în calitatea sa de tată, prin abandonul minorului, a creat un obstacol nedorit şi periculos în relaţia cu fiul său, aspect semnalat de instanţă şi cu ocazia audierii în mod nemijlocit a minorului, motiv pentru care acordarea autorităţii părinteşti la momentul pronunţării, este pusă la îndoială pe seama neprotejării intereselor minorei.

Nu în ultimul rând, dacă unul din părinţi din cauza  consumului exagerat de alcool se găseşte în neputinţa firească de a de a-şi manifesta autoritatea în mod real şi concret, va stabili ca aceasta să fie exercitată doar de un singur părinte, iar în această situaţie se află şi pârâtul care nu poate efectiv datorită abandonului familiei şi lipsa de fermitate şi autoritate prin consumul de alcool şi a atmosferei descrise mai sus.

De observat este că mama minorului, şi-a îndeplinit cu maturitate şi responsabilitate obligaţiile faţă de acesta implicându-se în ajutorul material şi moral al minorului, aşa cum rezultă din ancheta socială dispusă în cauză, care i-a oferit cele necesare creşterii şi educării acestuia în permanenţă.

Pentru aceste considerente,  instanţa va stabili ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către tată, atrăgând în mod expres atenţia mamei copilului că are în continuare dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a minorului, precum, dreptul de a consimţi la adopţia acestuia dar şi dreptul de a păstra legături personale cu minorul. În aceste împrejurări,  instanţa recomandă tatălui reluarea legăturilor cu minorul în modul cel mai serios, pentru a-şi îndeplini obligaţiile faţă de acesta cu demnitate şi responsabilitate, împreună cu acordul şi cu înţelegerea mamei.

În ce priveşte locuinţa minorului după desfacerea căsătoriei, aşa cum reiese din întreg probatoriul administrat în dosar, instanţa observă că minorul şi-a dezvoltat un climat adecvat pentru dezvoltarea sa psihică şi fizică la domiciliul mamei, prin relaţiile de familie şi sociale stabilite la şcoala pe care o frecventează, astfel încât având în vedere vârsta şi nevoia sa de stabilitate va hotărî ca acesta să locuiască pe viitor împreună cu mama sa.

Referitor la obligaţia de întreţinere, instanţa reţine că, potrivit art. 516 Cod civil, între părinţi şi copii există obligaţia legală de întreţinere, care are caracter personal, iar potrivit art. 499 Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională, atât sub aspect material prin procurarea copilului mijloacelor de trai, locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, rechizite, uniforme, acces la asistenţa medicală cât şi moral, susţinând copilul în sistemul de învăţământ, general, liceal iar pentru aptitudini deosebite, deprinderea unei meserii, ori odată devenit major să-şi definitiveze studiile superioare şi să se întreţină singur.

Ceea ce se prezumă este starea de nevoie a minorului, iar nu incapacitatea sa de muncă, dat fiind faptul că, în majoritatea cazurilor, copiii minori se află în nevoie tocmai pentru că urmează o pregătire şcolară sau pentru dobândirea unei meserii.

 De asemenea, pentru întreţinerea copilului minor, părinţii sunt ţinuţi să răspundă solidar, solidaritate care are un aspect particular, în sensul că debitorii nu sunt ţinuţi în mod egal, ci proporţional cu veniturile proprii aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 521 Noul cod civil coroborate cu dispoziţiile art. 527 ale aceluiaşi cod, astfel încât dacă mai multe persoane datorează întreţinere ele sunt obligate  să contribuie la plata întreţinerii proporţional cu mijloacele pe care le au, cu alte cuvinte poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloace sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

Potrivit art. 529 alin. 2 din acelaşi cod, când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii, text de lege care acoperă toate situaţiile în care debitorul realizează venituri cu caracter permanent, din drepturi de autor, cedarea folosinţei bunurilor, participare la profit, la activităţi comerciale, onorarii, inclusiv salariile compensatorii sau sporuri precum cel de confidenţialitate, risc şi suprasolicitare neuropsihică, indiferent că sunt impozabile sau neimpozabile.

Nu s-a facut, în cauză dovada incapacităţii de muncă a pârâtului, care nu va locui împreună cu minorul si faţă de care,  se pune problema stabilirii obligaţiei de contribuţie materială efectivă, situaţie in care, se impune reţinerea, drept reper în stabilirea pensiei, a venitului minim net obţinut pe economie, o altfel de soluţie fiind prejudiciatoare pentru copil si ar însemna că însăşi culpa proprie a parintelui divorţat să justifice lipsa de implicare faţă de îndatoririle părinteşti strict si expres reglementate de legiuitor, ceea ce nu poate fi acceptat.

Instanţa mai reţine că în sarcina pârâtului mai există un minor în întreţinerea pârâtului, astfel încât prin stabilirea în sarcina acestuia a obligaţiei de plată cu titlu de pensie de întreţinere pentru minorul M. V., a sumei de 181,25 euro/lună,  se respectă atât limita generală de ½ din veniturile sale, prevăzută de art. 529 alin. 3 cât şi limita de 1/4  din venitul său net prevăzute de dispoziţiile mai sus amintite.

În ce priveşte data de la care se activează obligaţia de întreţinere a minorului de către pârât, instanţa constată că în raport cu dispoziţiile art. 532 Noul cod civil, acesta este reperată la data de xx.xx.xxxx, când s-a pronunţat instanţa prin prezentul dispozitiv şi până la majoratul minorului, motivat de faptul că de la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul prestează pensie de întreţinere în baza ordonanţei preşedinţiale date în dosarul nr. XXXX/XXX/XXXX.

Instanţa constată că, la momentul pronunţării prezentei hotărâri, reclamanta şi cei doi copii, dintre care unul minor, au părăsit domiciliul fiind forţaţi de împrejurările create de către pârât, prin agresiune şi consumul de alcool, astfel încât în temeiul art. 324 Cod civil, instanţa va dispune atribuirea beneficiului locuinţei comune a soţilor, către reclamantă până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj, motivat de faptul că nevoile minorului impun o astfel de soluţie, acesta având dreptul la un climat liniştit şi paşnic, pentru a putea învăţa şi a desfăşura o viaţă socio-umană beneficiind de cele mai bune condiţii, inclusiv de locuit şi de securitate a formării personalităţii de mai târziu, din perspectiva că acesta va locui cu mama sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E 

Admite acţiunea având ca obiect divorţ, formulată de reclamanta M. Ma., cu domiciliul în sat Z, com. Z, jud. Botoşani în contradictoriu cu pârâtul, M. M., cu domiciliul în sat X, com. Y, jud. Botoşani..

Desface căsătoria încheiată la data de xx.xx.xxxx înregistrată în registrul Stării Civile al Primăriei com. Y, Judeţul Botoşani sub nr. XXXX din xx.xx.xxxx din culpa exclusivă a pârâtului.

Dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul Stării Civile.

Dispune revenirea pârâtei-reclamante la numele avut anterior căsătoriei, acela de „N.”.

Stabileşte locuinţa minorului, M. V., la locuinţa mamei reclamante.

Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului, M. V. născut la data de xx.xx.xxxx, să fie exercitată exclusiv de către mama reclamantă.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de pensie de întreţinere pentru minorul M. V. născut la data de xx.xx.xxxx în cuantum de 181,25 lei/ lună,  începând cu data rămânerii definitive a prezentei, până la majoratul minorului.

Atribuie beneficiul locuinţei comune a soţilor, către reclamantă până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma taxei judiciare de timbru şi onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Botoşani.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare