Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Respingerea acestuia de către instanţă. Temeiuri.

În situaţia în care prima instanţă a considerat că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 al. 1 lit. a), b) C. pen cu titlu de pedeapsă complementară reprezintă o sancţiune mult prea blândă raportat la împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii, precum şi starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin fapta de a cărei comitere este acuzat inculpatul, acesta constituie un motiv de netemeinicie, temeiul legal al respingerii acordului fiind art. 485 al. 1 lit. b) teza II C. pr. pen şi nu art. 485 al. 2 C. pr. pen, cum greşit a reţinut prima instanţă, dispoziţie legală care se referă la admiterea parţială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi care nu este incidentă în cauză.

Art. 485 al. 2 şi art. 485 al. 1 lit. b) teza II C. pr. pen.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată:

Prin sentinţa penală nr. 1071/16.11.2015 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. xxx s-a dispus:

În baza art. 485 al. 2 C.proc.pen., respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc cu inculpatul XXX, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prevăzute de art. 336 al. 1 din C.pen., obiect al cauzei penale nr. 2284/P/2014 şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 C.proc.pen. în sensul că soluţia consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii.

Astfel, data de 11.12.2014, în jurul orei 19:07, inculpatul XXX, a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza comunei Plăieşii de Jos, sat Imper, jud. Harghita, autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXX, având o îmbibaţie alcoolică de 2,80 ‰ alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 3,20 ‰ alcool pur în sânge la a doua probă.

Fiind audiat inculpatul XXX, inculpatul a declarat că a consumat aproximativ 9-11 beri cu alcool şi ½ de litru de palincă, astfel că instanţa a constatat că acesta a consumat o cantitate considerabil de mare de alcool.

În acest context, instanţa a remarcat, pe de o parte, gradul ridicat de îmbibaţie alcoolică ce a fost stabilită în urma recoltării probelor biologice, respectiv 2, 80%  şi  3,20 g %  precum şi starea de pericol creată prin conducerea autoturismului pe drumurile publice,  având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, în localitatea Imper, la o oră, 19.00, destul de intens circulată. Având în vedere aceste aspecte, instanţa a avut în vedere că fapta inculpatului este una periculoasă, punând în pericol siguranţa participanţilor la trafic

Faţă de aceste considerente, în baza art. 485 al. 2 C.proc.pen., instanţa a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc cu inculpatul XXX, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prevăzute de art. 336 al. 1 din C.pen., obiect al cauzei penale nr. 2284/P/2014 şi a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

Împotriva aceste sentinţe penale au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat sentinţa atacată sub aspectul nelegalităţii. S-a subliniat că sunt îndeplinite condiţiile, forma şi conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei prevăzute de art. 480-482 C.proc.pen.. Cu privire la pedeapsa cu privire la care s-a ajuns la un acord, s-a subliniat că aceasta este una în concordanţă cu practica Judecătoriei Miercurea Ciuc, dar şi a altor instanţe din raza de competenţă a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public a mai subliniat faptul că instanţa de fond ale acordului de recunoaştere a vinovăţiei prevăzute la art. 480-482 C.proc.pen. şi aprecierea că soluţia este nejustificat de blândă. S-a mai criticat temeiul respingerii acordului reţinut de instanţa de fond, 485 al. 2 C.proc.pen. în loc de art. 485 al. 1 lit. b) C.proc.pen.. În situaţia admiterii acordului, s-a solicitat să se interzică inculpatului dreptul de a conduce autovehicule cu titlu de pedeapsă complementară.

Analizând apelul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc prin prisma limitelor prevăzute de art. 417 şi 420 C.proc.pen., instanţa de control judiciar constată că acesta este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o procedură specială care constă în încheierea unei înţelegeri între acuzare şi apărare cu privire la sancţiunea ce urmează a fi aplicată inculpatului, numai în cazul în care sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 478-480 C.proc.pen.. Acest acord este supus cenzurii instanţei, care verifică atât îndeplinirea condiţiilor de fond cât şi a celor de formă, cât şi temeinicia acordului, aspect ce se desprinde din coroborarea art. 484 şi 485 C.proc.pen. (acesta din urmă făcând referire expresă atât la verificarea condiţiilor prevăzute de art. 480-482 C.proc.pen. cât şi la „blândeţea” soluţiei cu privire la care s-a ajuns la un acord, raportat la gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului).

Prin urmare, soluţia respingerii acordului de recunoaştere a vinovăţiei poate avea la bază fie motive de nelegalitate (nerespectarea prevederilor art. 480-482 C.proc.pen.) fie motive de netemeinicie (soluţia agreată este prea blândă raportat la gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului).

Potrivit art. 480-482 C.proc.pen., pentru încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală; inculpatul cu care se încheie acordul să fie major; legea să prevadă pentru infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală numai pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de până la 7 ani alternativ sau nu cu pedeapsa amenzii; din probele administrate în cursul urmăririi penale să rezulte suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului; să existe avizul prealabil scris al procurorului ierarhic superior prin care acesta să fie de acord cu limitele acordului; procurorul de caz şi inculpatul să agreeze obiectul acordului.

Necontestabil, toate aceste condiţii de fond şi de formă sunt îndeplinite în prezenta cauză de către reprezentantul Ministerului Public.

Temeinicia sancţiunii cu privire la care s-a ajuns la un acord, raportată la natura, cuantumului acesteia, precum şi modalitatea de executare se raportează la criteriile de individualizare prevăzute la art. 74 C.pen..

Cu privire la acest aspect, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect prima instanţă a considerat că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 al. 1 lit. a), b) C.pen. cu titlu de pedeapsă complementară reprezintă o sancţiune mult prea blândă raportat la împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii, precum şi starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin fapta de a cărei comitere este acuzat inculpatul XXX.

Se mai remarcă faptul că, în acord, s-a omis aplicarea prevederilor art. 65 C.pen. care impunea interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanţă cu titlu de pedeapsă complementară. Totodată, ar fi oportun să se analizeze şi necesitatea interzicerii exerciţiului dreptului prevăzut la art. 66 lit. i) C.pen. cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie.

Faţă de cele expuse mai sus, în cazul în care se constată incidenţa unui motiv de netemeinicie, temeiul legal al respingerii acordului este art. 485 al. 1 lit. b) teza II C.proc.pen.. Instanţa de fond a reţinut ca şi temei al respingerii acordului art. 485 al. 2 C.proc.pen., dispoziţie legală care se referă la admiterea parţială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi care nu este incidentă în cauză.

Pentru aceste motive, va fi admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.

Va fi schimbat temeiul respingerii acordului de recunoaştere a vinovăţiei din art. 485 al. 2 C.proc.pen. în art. 485 al. 1 lit. b) teza II C.proc.pen..

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate privind respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi imputarea cheltuielilor judiciare.

Cheltuieli judiciare

Faţă de soluţia pronunţată pe fondul căii de atac, în baza art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 230 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu (delegaţia nr. 164/22.02.2016) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare