Plati

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ....., reclamanta ..........., în contradictoriu cu pârâtul ..........., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de ..... lei.

În motivare, reclamanta a arătat că în perioada ...... pârâtul a fost internat în secţia Chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă ..... ca urmare a unei agresiuni. La Unitatea de Primire Urgenţe i-a fost acordată iniţial asistenţă medicală de urgenţă ca urmare a leziunilor suferite, apoi a fost transferat întrucât au intervenit complicaţii.

Întrucât pârâtul nu a indicat agresorul pentru a da posibilitatea reclamantei să obţină de la acesta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile acordate, reclamanta a solicitat recuperarea acestor cheltuieli de la persoana care a beneficiat de ele. S-a precizat că statul suportă cheltuielile pentru îngrijirea şi tratarea afecţiunilor medicale, cronice sau acute, nu şi cele cauzate ca urmare a unor agresiuni sau accidente.

În drept, reclamanta a invocat art. 1357-1359 C.civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006.

În dovedirea celor susţinute, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând cererii înscrisurile ce se regăsesc la filele 5-12.

Cererea este scutită de taxă de timbru potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 întrucât reclamanta este o instituţie publică iar obiectul acţiunii vizează venituri publice.

Pârâtul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu a răspuns la apelul efectuat în şedinţă publică.

La termenul din data de ..... instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În perioada ..... pârâtul .......... a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă ..... ca urmare a unei agresiuni. La Unitatea de Primire Urgenţe i-a fost acordată iniţial asistenţă medicală de urgenţă ca urmare a leziunilor suferite, apoi a fost transferat pe secţia Chirurgie întrucât au intervenit complicaţii. Urmare a acestei situaţii de fapt, s-a solicitat restituirea cheltuielilor efectuate cu îngrijirea pârâtului.

Pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a pârâtului este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 1357 C.civ., şi anume (1) existenţa unei fapte ilicite, (2) cauzarea unui prejudiciu victimei, (3) existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi (4) vinovăţia autorului faptei ilicite.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa constată că, în speţă, nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite a pârâtului. Niciun text de lege nu prevede în sarcina persoanei care a beneficiat de îngrijire medicală obligaţia de a indica pe cel vinovat de producerea leziunilor care au necesitat îngrijire. Omisiunea pârâtului de a solicita organelor abilitate tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate de producerea agresiunii nu poate constitui o faptă ilicită de natură să atragă angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia, formularea unei plângeri penale neconstituind o obligaţie, ci un drept al persoanei vătămate.

De asemenea, art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. După cum se poate constata, prin această dispoziţie legală se impune obligaţia de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale în sarcina persoanei care, prin fapta sa, a adus atingere sănătăţii unei alte persoane. Acest text nu poate constitui nicidecum temeiul tragerii la răspundere a persoanei care a beneficiat de asistenţă medicală.

Mai mult, art. 92 alin. (1) şi art. 211 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 prevăd că acordarea asistenţei medicale publice de urgenţă, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului şi un drept al cetăţeanului iar asiguraţii au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plăţii contribuţiei la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în condiţiile legii. În plus, potrivit art. 220 alin. (1), chiar şi persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa urmează a respinge cererea reclamantei ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare