Recidivă postcondamnatorie. Concurs. Revocarea liberării condiționate.

Domeniu: Recidivă postcondamnatorie. Concurs. Revocarea liberării condiționate.

RECIDIVĂ POSTCONDAMNATORIE. INFRACȚIUNE AFLATĂ ÎN CONCURS CU O ALTĂ INFRACȚIUNE A CĂREI SĂVÂRȘIRE A ATRAS REVOCAREA LIBERĂRII CONDIȚIONATE. PEDEAPSĂ INDIVIZIBILĂ.

(decizia penală nr. 1140/A/14.07.2016 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, dosar nr. 58028/300/2015)

Prin sentinţa penală nr. 219 din 14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 58028/300/2015 s-au hotărât următoarele: în temeiul art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e şi i din Codul penal de la 1968 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal de la 1968, art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul P. A. la pedeapsa 2 ani şi 6 luni închisoare; în temeiul art. 61 din Codul penal de la 1968 a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 690/05.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, modificată prin decizia penală nr. 732/15.12.2008 a Tribunalului Bucureşti şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 308 zile cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare; în temeiul art. 36 alin. 1 din Codul penal de la 1968 raportat la art. 34 lit. b din Codul penal de la 1968 a fost contopită pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare rezultată mai sus cu pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, modificată prin sentinţa penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare; a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 171 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a penală în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 6 luni închisoare, ce au fost repuse în individualitatea lor; în temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal a fost contopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată cu pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 6 luni închisoare stabilite inculpatului prin sentinţa penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II- a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, o lună şi 10 zile închisoare; în temeiul art. 43 alin. 2 Cod penal s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 5 ani, o lună şi 10 zile închisoare aplicată, restul de pedeapsă de 171 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, modificată prin sentinţa penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, o lună şi 181 zile închisoare; în temeiul art. 45 alin. 3 raportat la art. 67 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f Cod penal, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei; în temeiul art. 45 alin. 5 raportat la art. 65 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei; în temeiul art. 36 alin. 3 din Codul penal de la 1968 şi art. 40 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 16.05.2011 la 26.03.2014 şi de la 03.04.2014 la zi; a fost anulat M.E.P.Î. nr. 1462/2014 din 05.09.2014 emis de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii; a fost menţinută măsura de siguranţă a confiscării şurubelniţei şi a lamei de şurubelniţă, măsură dispusă prin sentinţa penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti; a fost admisă acţiunea civilă şi în temeiul art. 19 şi 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat art. 1349, 1357 şi 1381 Cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 Euro, în echivalentul în lei la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă M. N.; în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul de urmărire penală nr. 4849/P/2011 a fost trimis în judecată, în stare de deţinere în altă cauză, inculpatul P. A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, reţinându-se că la data de 21.03.2011, în jurul orei 14:00, inculpatul P. A., prin spargerea geamului deflector de la portiera dreapta spate a autoturismului marca O. Z., cu nr. de înmatriculare -------, parcat pe str. S., nr.0, sector 0 Bucureşti, aparţinând numitului M. N., a sustras de pe bancheta spate o geantă care conţinea acte personale şi suma de 2000 euro.

Analizând materialul probator administrat, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului. Fapta astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat.

Din fişa de cazier judiciar depusă la dosar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că anterior acesta a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea, pe care le-a executat sau care au fost considerate ca executate la data săvârşirii faptei deduse judecăţii.

Inculpatul a comis fapta înainte ca pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 690/05.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, modificată prin decizia penală nr. 732/15.12.2008 a Tribunalului Bucureşti să fie considerată executată, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 17.11.2010, cu un rest neexecutat de 308 zile închisoare.

S-a mai reţinut că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu cea pentru care  inculpatul a fost condamnat sentinţa penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, modificată prin sentinţa penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, precum şi cu faptele pentru care a fost condamnat la pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 6 luni închisoare stabilite inculpatului prin sentinţa penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a penală.

Având în vedere că fapta a fost comisă anterior intrării în vigoare a noului cod penal, iar că în cauză operează o succesiune de legi penale au fost incidente dispoziţiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile şi, care, raportat la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiunii, cu privire la fapta deduse judecăţii sunt cele din vechea reglementare.

Pe latură civilă, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale (legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului săvârşită cu vinovăţie şi prejudiciul cauzat părţii civile), constând în contravaloarea sustrase şi nerecuperate, instanţa a admis acţiunea civilă şi în temeiul art. 19 şi 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat art. 1349, 1357 şi 1381 Cod civil şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 euro, în echivalentul în lei la data efectuării plăţii, cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă M. N..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal prin raportare la data comunicării minutei (19.04.2016, f. 83 dosar fond), respectiv la 28.04.2016 (f. 2 dosar), Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a II- a Penală la data de 30.05.2016 sub nr. 58028/300/2015 (1878/2016).

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază întemeiat apelul, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

Astfel, sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea constată că prima instanţă a analizat corespunzător cauza sub aspectele vizând existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, ca şi în privinţa cuantumului pedepsei aplicate în cauză, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală sub aceste aspecte.

În examenul propriu, în fapt, în esenţă, Curtea reţine că la data de 21.03.2011, în jurul orei 14:00, inculpatul P. A., prin spargerea geamului deflector de la portiera dreapta spate a autoturismului marca O.Z., cu nr. de înmatriculare -----, parcat pe str. S., nr.0, sector 0 Bucureşti, aparţinând numitului M. N., a sustras de pe bancheta spate o geantă care conţinea acte personale şi suma de 2000 euro.

Curtea reţine situaţia de fapt din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declaraţie persoană vătămată M. N. (f 8 dup); proces verbal de cercetare la faţa locului 21.03.2011 şi planşa foto (f 9, 11- 17 dup); adresa 449578/15.04.2015 MAI- IGPR- DGPMB- Serviciul Criminalistic, Laboratorul Dactiloscopie Judiciară (f 19, 33 dup); raport de constatare criminalistică nr. 452.446/21.07.2015 întocmit de MAI- IGPR- DGPMB- Serviciul Criminalistic (f 25- 32 dup); declaraţii inculpat (recunoaştere- f 46, 50- 51 dup).

Examinând legea penală mai favorabilă se constată faptul că, în condiţiile în care în cauză în structura pluralităţii de infracţiuni intră şi infracţiuni comise sub incidenţa noului cod penal (infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II- a penală, pronunţată în dosarul nr. 8793/300/2014), în condiţiile în care în asemenea situaţii este obligatorie aplicarea tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni prevăzut de noul cod penal (conform Deciziei nr. 7/2016 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 251 din 5.04.2016) şi întrucât limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea cu privire la care este cercetat inculpatul sunt mai mici conform noului cod penal, legea penală mai favorabilă este în mod evident noul cod penal.

În aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. 1 noul Cod penal, Curtea reţine, prin raportare la circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea procesuală cooperantă, dar şi antecedenţa penală), la modul în care a fost comisă fapta şi consecinţele acesteia (valoarea prejudiciului), dar şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, că pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni- orientată spre maximul redus- răspunde gradului concret de pericol social al faptei şi făptuitorului.

Pentru a stabili forma pluralităţii de infracţiuni incidentă în cauză Curtea va reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 690/05.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, modificată prin decizia penală nr. 732/15.12.2008 a Tribunalului Bucureşti Secţia I Penală, definitivă la 30.12.2008, pronunţată în dosarul nr. 11470/300/2008 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani; inculpatul a fost liberat condiţionat la 17.11.2010, cu un rest de 308 zile.

Prin sentinţa penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II- a Penală, pronunţată în dosarul nr. 22170/300/2011, modificată prin sentinţa penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui de aplicare a legii penale mai favorabile, definitivă la 28.05.2014, pronunţată în dosarul nr. 899/333/2014 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni, fiind revocată liberarea condiţionată pentru restul de 308 zile menţionat anterior; inculpatul a fost liberat condiţionat la 26.03.2014 cu un rest de 171 de zile.

Prin sentinţa penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II- a penală, pronunţată în dosarul nr. 8793/300/2014 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsă la care a fost adăugat restul neexecutat de 171 de zile închisoare, anterior menţionat.

Fapta dedusă judecăţii în cauza de faţă a fost comisă la 21.03.2011; prin urmare, această faptă se află în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 690/05.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, modificată prin decizia penală nr. 732/15.12.2008 a Tribunalului Bucureşti Secţia I Penală, definitivă la 30.12.2008, pronunţată în dosarul nr. 11470/300/2008 şi în concurs cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II- a Penală, pronunţată în dosarul nr. 22170/300/2011, modificată prin sentinţa penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui de aplicare a legii penale mai favorabile, definitivă la 28.05.2014, pronunţată în dosarul nr. 899/333/2014 şi sentinţa penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II- a penală, pronunţată în dosarul nr. 8793/300/2014.

În raport cu acestea, se constată întemeiată susţinerea Parchetului în sensul incidenţei în cauză a recidivei postcondamnatorii.

Cu privire la modalitatea concretă de aplicare a tratamentului juridic al pluralităţii de infracţiuni se constată că, aşa cum s-a arătat anterior, este obligatorie aplicarea noului cod penal.

Însă, în circumstanţele concrete ale cauzei, fapta dedusă judecăţii fiind în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de o pedeapsă şi în concurs cu alte două fapte aflate, la rândul lor, în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea iniţială dar şi cea de-a treia faptă faţă de cea de-a doua condamnare, singura soluţie aplicabilă în cauză este aceea a contopirii, conform noului cod penal, a pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă cu pedeapsa aplicată prin ultima sentinţă definitivă de condamnare.

În acest sens se reţine faptul că adoptarea soluţiei propuse de Parchet ar contraveni interdicţiei de a se descontopi pedeapsa unică şi indivizibilă rezultată în urma aplicării recidivei (T.S., s.p., d. nr. 1935/1970 în C.D., 1970, p. 295, apud Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, ediţia a VIII- a revăzută şi adăugită, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, pagina 284).

Această interdicţie este incidentă, în opinia Curţii, şi conform noului cod penal, de vreme ce nici noul cod penal (art. 40) nu prevede posibilitatea descontopirii pedepselor aplicate pentru infracţiuni aflate în stare de recidivă, ci numai pentru infracţiuni concurente.

Pentru a opta în sensul reţinerii, în cauză, a tratamentului juridic al concursului de infracţiuni Curtea va avea în vedere şi faptul că Decizia nr. 42/2008 pronunţată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii nu poate fi aplicată în cauză, această decizie vizând fapte judecate concomitent şi nu pedepse unice indivizibile deja aplicate prin hotărâri definitive pentru infracţiuni comise în stare de recidivă.

În opinia Curţii, soluţia propusă de Parchet ar conduce la o dublă executare a restului de 308 zile, rest ce se regăseşte conform art. 61 vechiul cod penal în pedeapsa finală aplicată prin sentinţa penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II- a Penală, pronunţată în dosarul nr. 22170/300/2011, modificată prin sentinţa penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui de aplicare a legii penale mai favorabile, definitivă la 28.05.2014, pronunţată în dosarul nr. 899/333/2014 şi, de asemenea, la o dublă executare a restului de 171 de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin aceeaşi sentinţă.

Sintetizând, se reţine faptul că în cauză prima instanţă, prin tehnica de contopire folosită, nu a făcut aplicarea corectă a Deciziei nr. 7/2016 a ÎCCJ, anterior menţionată şi că în cauză se impune contopirea, conform noului cod penal, a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa unică indivizibilă aplicată prin sentinţa penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II- a penală, pronunţată în dosarul nr. 8793/300/2014.

Sub aspectul laturii civile a cauzei se constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză pe parcursul urmăririi penale şi că, într-adevăr, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, acţiunea civilă exercitată în cauză este supusă vechiului cod civil.

Domenii speta

Spete similare