Somaţie de plată

Dosar nr. 4415/302/2009

Sentinţa civilă nr. 4361

Şedinţa publică de la 20 mai 2009

Pe rol soluţionarea  cauzei comerciale privind pe creditoarea RADET şi pe debitoarea A DE L BL., având ca obiect somaţie de plată.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns creditoarea, prin consilier juridic BB, care depune delegaţie la dosar (fila 21), lipsind debitoarea.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţa, după care:

Reclamanta, prin consilier juridic, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru si a timbrului judiciar.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul pe probe.

Creditoarea, prin consilier juridic, solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.

Instanţa încuviinţează conform art.167 C.p.c. pentru creditoare proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă cauzei. Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Creditoarea, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar. Arata ca, prin angajamentul de plata, depus in copia la dosar, debitoarea a recunoscut debitul.

INSTANŢA

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.04.2009 sub nr.4415/302/2007, creditoarea RADET a E T B a chemat în judecată pe debitoarea A DE L BL., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 6609,97, reprezentând penalităţi calculate de la data de 01.07.2006 pana la data de 30.10.2008, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că facturile de energie termica emise debitoarei in perioada 03.2003-04.2005 nu au fost achitate in termenul scadent, generând majorări de întârziere calculate pana la data de 30.06.2006, majorări ce au făcut obiectul dosarelor nr.11860/2005 si nr.4835/302/2006, fiind admise prin sentinţa civila nr.5695/2005 si respectiv prin sentinţa civila nr.3035/2006, ramase definitiva si irevocabila. A mai arătat creditoarea ca, facturile ce au făcut obiectul dosarelor menţionate anterior nu au fost achitate nici pana in prezent, s-au calculat majorări de întârziere in continuare începând cu data de 01.07.2005 pana la data de 30.10.2008, in valoare de 6609,97 lei, fara a se depăşi valoarea debitului. A mai arătat creditoarea ca, in speţa, creanţa este certa, lichida si exigibila.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. OG nr.5/2001 si art.242 cpc.

In susţinerea cererii, creditoarea a depus la dosarul cauzei fotocopii de pe următoarele înscrisuri: notificarea de plata adresata debitoarei, situaţia penalităţilor facturilor neîncasate, sentinţa civila nr.5695/2005, pronunţata de Judecătoria Sector 5 in dosarul nr.11860/2005, sentinţa civila nr.3035/2006, pronunţata de Judecătoria Sector 5 in dosarul nr.4835/302/2006, convocarea la conciliere din data de 25.11.2008, angajamentul de plata nr.2616/06.11.2008, contractul de furnizare a energiei termice nr.745/12T/16.12.2002.

Deşi legal citată, debitoarea nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecată pentru a-şi formula probe în apărare.

În dovedirea cererii, instanţa a încuviinţat şi a administrat pentru creditoare proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Pentru a fi admisă, cererea prin care se declanşează procedura somaţiei de plată trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de legea specială aplicabilă în această materie, respectiv acele condiţii stipulate în art.1 al.1 din O.G. nr.5/2001, astfel cum acest act normativ a fost modificat şi completat ulterior.

Astfel, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanţă, în principiu, izvorul acestei obligaţii, fiind însă necesar ca această obligaţie să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege.

În al doilea rând, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, respectiv existenţa ei să fie neîndoielnică, să rezulte din chiar înscrisul constatator al creanţei, conform art.379 al.3 C.pr.civ., cuantumul acesteia să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puţin, să fie determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art.379 al.4 C.pr.civ., iar termenul prevăzut  în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în condiţiile legii - art.263 şi art.382 C.pr.civ. - debitorul este decăzut din beneficiul termenului.

Analizând cererea de emitere a somaţiei de plată care constituie obiectul prezentei cauze în raport condiţiile mai sus menţionate, instanţa constată că în cauza de faţă, prin cererea formulată se pretinde existenţa unei creanţe împotriva debitoarei A de lbl. din Bucureşti în cuantum de 6609,97 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente unor debite recunoscute prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Astfel, prin sentinţa civilă nr.5695/04.10.2005, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 în dosarul nr.11860/2005,  debitoarea a fost somată să achite creditoarei suma de 7432 lei, din care 5417,02 lei reprezentând contravaloarea facturilor energie termică pentru perioada februarie 2004-mai 2004, iar 2014,98 lei penalităţi de întârziere pentru perioada iulie 2002-noiembrie 2004.

Prin sentinţa civilă nr.3035/27.04.2006 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 în dosarul nr.4835/302/2006,  debitoarea a fost somată să achite creditoarei suma de 9448,66 lei reprezentând contravaloarea facturilor energie termică neachitate pentru perioada ianuarie 2005-aprilie 2005 şi la suma de 1.324,92 lei reprezentând majorări de întârziere pentru facturile achitate cu întârziere în perioada august 2003-mai 2005.

În continuare creditoarea a cerut obligarea debitoarei la plata penalităţilor aferente facturilor pentru care debitoarea a fost obligată prin hotărârile sus-menţionate, penalităţi ce au fost calculate pentru perioada 01.07.2005-30.10.2008.

Din tabelul privind calculul penalităţilor solicitate de creditoare (fila 4 din dosar) reiese că suma solicitată reprezintă contravaloarea unor facturi emise în perioada martie 2003-aprilie 2005 şi că debitul aferent acestor facturi este în cuantum de 28.102,53 lei, iar în sentinţele sus-menţionate debitul este de 14865,68 lei şi reprezintă contravaloarea facturilor energie termică pentru altă perioadă decât cele menţionate în hotărâri, astfel încât instanţa nu poate verifica care este cuantumul penalităţilor datorat de debitoare pentru perioada ulterioară celei reţinute în sentinţele civile. De asemenea, creditoarea precizează în cuprinsul cererii că suma de 6609,97 lei reprezintă penalităţile de întârziere calculate la debitul din hotărârile judecătoreşti începând cu data de 01.07.2005 şi până la data de 30.10.2008, iar în cuprinsul tabelului depus la dosar se menţionează că penalităţile calculate până la data de 30.06.2005 au făcut obiectul unui alt dosar, soluţionat prin sentinţa civilă nr.3035/2006, care însă nu a fost depusă la dosar.

Prin urmare, creanţa nu are caracter cert şi lichid, având în vedere neconcordanţele cu privire la situaţia debitului rezultat din înscrisurile de la dosar, astfel încât instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată, pentru reglementarea raporturilor juridice dintre părţi cu referire la situaţia reală a majorărilor de întârziere, creditoarea având deschisă calea unei acţiuni de drept comun.

Un alt aspect ce trebuie analizat îl reprezintă faptul că perioada pentru care se solicită penalităţile ar putea fi în afara termenului general de prescripţie, situaţie în care urmează a fi administrate probe tot în cadrul procedurii pe dreptul comun întrucât în procedura specială a somaţiei de plată, ce are un caracter necontencios, nu poate fi discutată problema prescripţiei dreptului la acţiune.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 1 alin.1 din O.G. nr.5/2001, pentru a fi aplicabilă procedura somaţiei de plată, motiv pentru care, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art.7 din actul normativ sus menţionat, va respinge cererea formulată ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 C.p.c., instanţa va respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată, având în vedere soluţia de respingere a cererii creditoarei, care se află astfel în culpă procesuală şi nu este îndreptăţită la restituirea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta R A D E T,  in contradictoriu cu pârâta A DE LI BL., cu sediul în Bucureşti,  ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 20 mai 2009.

Domenii speta

Spete similare