Testament. Substituţie fideicomisară.Nulitate absolută.

Testament. Substitutie fideicomisara.Nulitate absoluta.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 în data de 06.09.2006, sub numarul 10967/303/2006 reclamanta R a solicitat în contradictoriu cu pârâtii P, pronuntarea unei hotarâri prin care sa se constate nulitatea absoluta a testamentului autentificat la 01.02.1949 de catre Tribunalul Ilfov – Sectia I Civila si a actelor juridice subsecvente respectiv a procesului verbal din 29.04.1950, încheiat de Administratia Financiara – Circa 12 Financiara Bucuresti si a actului de împarteala voluntara autentificat sub numarul 2896/22.10.2002.

Prin sentinta civila nr. 7331/20.11.2006 pronuntata de Judecatoria Sector 6 a fost respinsa exceptia lipsei de interes în promovarea actiunii formulata de pârâta CC, ca nefondata si s-a admis cererea formulata de reclamanta, s-a constatat nulitatea absoluta si integrala a testamentului autentificat la 01.02.1949 de catre Tribunalul Ilfov – Sectia I Civila si a actelor juridice subsecvente respectiv a procesului verbal din 29.04.1950, încheiat de Administratia Financiara – Circa 12 Financiara Bucuresti si a actului de împarteala voluntara autentificat sub numarul 2896/22.10.2002. Instanta de fond a retinut ca din interpretarea clauzelor testamentare  reiese ca acestea contin o substitutie fideicomisara si nu un legat al uzufructului stabilit în favoarea sotiei supravietuitoare a autorului testamentului. Astfel Instanta a avut în vedere faptul ca pentru a putea vorbi de un legat de uzufruct testatorul trebuia sa foloseasca termenii respectivi, de uzufruct sau nuda proprietate, sau termeni echivalenti acestora, dar s-a constat ca aceste sintagme nu au fost folosite în cauza. Asa cum rezulta din clauzele testamentare instanta a constat ca defunctul a lasat întreaga sa avere sotiei, care avea obligatia sa o conserve, iar dupa moartea acesteia  avere sa ramâna nepotilor, instituindu-se astfel si ordinea succesorala pentru cazul mortii beneficiarului testamentului. Având în vedere considerentele mai sus expuse si dispozitiile art. 803 C. Civ. Instanta de fond a retinut ca se sanctioneaza cu nulitatea absoluta si integrala orice dispozitie care contine o substitutie fideicomisara, fiind nula atât liberalitatea facuta în favoarea substituitului cât si cea facuta în favoarea instituitului, astfel ca s-a constat nulitatea absoluta a testamentului autentificat la 01.02.1949 de catre Tribunalul Ilfov – Sectia I Civila.

În aplicarea principiului nulitatii actelor subsecvente, constatarea nulitatii actului principal va conduce si la nulitatea actelor subsecvente, instanta constatând în acest sens nulitatea  procesului verbal din 29.04.1950, încheiat de Administratia Financiara – Circa 12 Financiara Bucuresti si a actului de împarteala voluntara autentificat sub numarul 2896/22.10.2002.

Prin decizia civila numarul 759A/04.06.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a III- a Civila, s-a respins apelul formulat de pârâta CC împotriva sentintei civile mai sus mentionate, ca nefondata. Împotriva deciziei numarul 759A/04.06.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a III- a Civila pârâta CC  a declarat recurs. Prin decizia civila nr. 1503/21.10.2008, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV – a Civila, a fost admis recursul, s-a casat decizia nr. 759A/04.06.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a III- a Civila, s-a admis apelul împotriva sentintei civile nr. 7331/20.11.2006 pronuntata de Judecatoria Sector 6, s-a desfiintat respectiva sentinta si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Sector 6. În motivarea decizie pronuntate de instanta de recurs se arata ca pe întreaga desfasurare a procesului pârâtul PDM nu a fost legal citat întrucât s-a indicat o adresa gresita, prin cererea de chemare în judecata, iar în prima instanta si în apel, citatia destinata acestuia s-a întors cu mentiunea „adresa eronata” motiv pentru care citatia cu aceasta parte s-a realizat prin afisare la usa instantei. Astfel instanta de recurs a constat ca judecarea cauzei în ambele faze procedurale s-a realizat cu încalcarea dispozitiilor art. 85 C. Proc. Civ. deoarece citatia a fost trimisa la o adresa gresita iar realizarea ulterioara a procedurii de citare prin afisare la usa instantei nu a putut acoperi aceste lipsuri.

Pentru aceste motive instanta de recurs a admis formal recursul si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, ocazie cu care litigiul urmeaza sa fie analizat si prin prisma criticilor invocate de PDM în întâmpinarea depusa în recurs.

În data de 09.09.2008 pârâtul PDM a depus întâmpinare în fata instantei de recurs prin care invoca exceptia lipsei de interes a reclamantei în promovarea actiunii deoarece aceasta nu face parte din categoria mostenitorilor legali ai defunctului PN, iar în cazul în care se va anula testamentul acestuia se va deschide succesiunea legala a acestuia, la care reclamanta nu poate sa vina nici prin reprezentare nici prin retransmitere. Pe fondul cauzei  pârâtul arata ca testamentul a fost încheiat în fata unui magistrat unui magistrat si autentificat conform dispozitiilor legale în vigoare la acea data. Pârâtul arata ca nu sunt îndeplinite conditiile de existenta a substitutiei fideicomisare si anume dubla liberalitate succesiva, impunerea obligatiei de a conserva bunurile si sarcina de a le transmite dupa deces altei persoane. Deoarece dispozitiile testamentare nu sunt clare pârâtul solicita ca instanta sa dea prioritate vointei testatorului.

Prin sentinta civila nr. sentinta civila nr.1666/02.03.2009 instanta a respins exceptia lipsei de interes ca neîntemeiata, a admis cererea formulata de reclamanta PA, a constatat  nulitatea absoluta a testamentul autentificat sub nr.1031 din 01.02.1949 de catre Tribunalul Ilfov – Sectia I Civila si a actelor subsecvente, respectiv procesul verbal încheiat în data de 29.04.1950 la fosta Circa Financiara nr.12 Bucuresti si a actului de partal voluntar autentificat sub numarul 2898/22.10.2002.

Pentru a dispune în acest sens instanta a avut în vedere, în ce priveste conditiile de exercitare a actiunii civile, instanta a retinut ca interesul de promovare a oricarei cereri reprezinta o astfel de conditie esentiala, prin interes întelegându-se folosul practic urmarit de cel care a pus în miscare actiunea civila, ce trebuie sa-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurala. În raport cu obiectul acestei cauze, respectiv constatarea nulitatii testamentului si a actelor subsecvente emise în baza acestuia prin care mama reclamantei beneficia doar de un drept de uzufruct asupra imobilelor succesorale, instanta a apreciat ca reclamanta prezinta un interes actual în ceea ce priveste promovarea actiunii. Astfel, în ipoteza dezbaterii succesiunii defunctului PN, conform dispozitiilor legale mama reclamantei, în calitate de sotie supravietuitoare ar avea vocatie succesorala si capacitate având în vedere faptul ca era în viata la data deschiderii succesiunii. Reclamanta PA dobândeste prin retransmitere de la mama sa dreptul de a participa la dezbaterea succesorala legala a defunctului PN, chiar daca aceasta nu are calitatea de mostenitor legal al susnumitului, dreptul pe care ea îl invoca si revendica provine de la mama sa.

În aceste conditii instanta a apreciat ca reclamanta justifica un interes legitim, personal, nascut si actual întrucât prin prezenta actiune tinde sa obtina readucerea în masa succesorala a defunctului PN  a bunurilor ce au facut obiectul testamentului autentificat, astfel încât o parte din acestea, în raport cu cota succesorala a mamei sale, sa îi revina în proprietate. Pentru aceste considerente instanta a respins exceptia lipsei de interes ca neîntemeiata.

În ce priveste fondul cauzei s-a retinut ca, prin testamentul autentificat la 01.02.1949 de catre Tribunalul Ilfov – Sectia I Civila numitul PN a lasat sotiei sale PA  (mama reclamantei) întreaga sa avere mobiliara si imobiliara ce se afla la încetarea sa din viata fara a excepta ceva. De asemenea prin acelasi testament defunctul arata ca toata averea sa, dupa încetarea din viata a sotiei sale va ramâne nepotilor sai, respectiv copiilor fratilor sai. La data de 09.09.1949 PN  a decedat. În data de 29.04.1950 se deschide succesiunea numitului PN si se emite de catre Administratia Financiara Circa 12 Bucuresti un proces verbal prin care se stabileste ca mostenitorii lui PN sunt PA, sotie supravietuitoare cu drept de uzufruct viager si patru nepoti de frate, cu drept de nuda proprietate. Se constata ca masa succesorala se compune din terenul situat pe str. Economu Atanase Stoicescu pe care se afla doua constructii. În anul 1953 PA se casatoreste cu PAu si împreuna o adopta pe reclamanta PAd. Sotia supravietuitoare a folosit imobilul mai sus mentionat pâna la data decesului sau intervenit la 25.03.2005. Prin actul de împarteala voluntara autentificat sub numarul 2898/22.10.2008 numitii PI si OV au cedat pârâtei CC o parte din terenul situat în Bucuresti, str. Economu Atanase Stoicescu, teren pe care îl detineau în baza procesului-verbal din 29.04.1950. Numitul PI a decedat anterior introduceri prezentei actiuni, iar pârâtii PDM si PH, sunt fii acestuia.

Potrivit dispozitiilor art. 803 substitutia fideicomisara este o dispozitie prevazuta în actul de liberalitate, respectiv testament, prin care testatorul obliga pe beneficiarul liberalitatii (legatarul) numit instituit sa conserve bunurile primite si sa le transmita, în tot sau în parte la moartea sa unei alte persoane numita  substituit, desemnata tot de dispunator. Pentru ca liberalitate sa reprezinte o substitutie fideicomisara si ca atare sa intre sub incidenta prohibitiei legale instanta urmeaza sa aiba în vedere trei elemente caracteristice: existenta unor liberalitati succesive având acelasi obiect; indisponibilitatea obiectului liberalitatilor; stabilirea unei ordini succesorale în privinta acestuia.

Analizând dispozitiile testamentul autentificat la 01.02.1949 de catre Tribunalul Ilfov – Sectia I Civila, din perspectiva conditiilor mai sus-amintite, instanta a apreciat ca sunt îndeplinite toate cerintele ce caracterizeaza o substitutie fideicomisara. Astfel, în ceea ce priveste prima conditie se constata ca exista doua liberalitati având acelasi obiect, toata averea defunctului PN, acestea urmând a fi executate succesiv, prima la moartea testatorului si cea de-a doua la moarte instituitului, respectiv sotia supravietuitoare. Cea de-a doua conditie se regaseste în cauza de fata deoarece din textul testamentului rezulta ca sotia supravietuitoare, prima beneficiara a bunurilor, nu are un drept de dispozitie asupra patrimoniului succesoral, dreptul sau fiind rezumat doar la acela de a conserva bunurile urmând ca la decesul sau acestea sa revina nepotilor lui PN. Prin aceasta clauza testatorul încalca principiul liberei circulatii a bunului si dreptul proprietarului de a dispune liber si absolut de bunul sau. De asemenea s-a constatat ca testatorul a stabilit o ordine succesorala pentru cazul mortii legatare întrucât se arata ca ulterior decesului sotiei supravietuitoare bunurile vor fi dobândite de nepotii sai, fapt ce contravine principiului potrivit caruia nimeni nu poate dispune pentru cazul mortii altei persoane.

Apararea formulata de pârâti în sensul ca prin testamentul în discutie a fost instituit în favoarea sotiei supravietuitoare doar legatul uzufructului averii succesorale si în favoarea lor nuda proprietate, a fost respinsa de instanta având în vedere dispozitiile exprese ale testamentului care nu lasa loc de interpretare. Astfel, din textul testamentului rezulta fara echivoc faptul ca testatorul a înteles ca întreaga sa avere sa revina dupa moartea sa sotiei sale iar ulterior decesului acesteia nepotilor sai de frate. În ipoteza în care vointa testatorului ar fi fost în sensul dobândirii de catre sotia sa doar a dreptului de folosinta viagera asupra averii sale ar fi folosit expresii potrivite sau echivalente din care sa reiasa aceasta dorinta a sa, sintagme care nu sunt întâlnite în cauza.

Având în vedere dispozitiile testamentare instanta a apreciat ca în cauza testatorul PN a realizat o substitutie fideicomisara, dispozitie care potrivit art. 803 C. Civ. atrage nulitatea absoluta a actului juridic, atât în privinta testatorului cât si în privinta instituitului, sotia supravietuitoare si a substituitului, nepotii de frate. Luând în considerare solutia instantei asupra valabilitatii testamentului autentificat si principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial, instanta a constatat ca si actele juridice întocmite ulterior în baza testamentului nul sunt lovite de nulitate datorita legaturii lor juridice. În aceasta situatie se afla procesul verbal din 29.04.1950, încheiat de Administratia Financiara – Circa 12 Financiara Bucuresti si actul de împarteala voluntara autentificat sub numarul 2896/22.10.2002.

Sentinta pronuntata nu este definitiva, fiind în curs de solutionare apelul exercitat în cauza.

Domenii speta

Spete similare