Fond funciar

Sentinţă civilă 5599 din 02.12.2009


Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra  cauzei  civile privind pe reclamanta T O în contradictoriu cu pârâţii S G, S E, R I, R L si Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu având obiect fond funciar.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 30 septembrie 2009, când cei prezenţi au formulat concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

 

I N S T A N Ţ A

Prin cererea formulată la data de 25.08.2006, şi înregistrată sub nr.2601/306/2006, reclamanta T O a chemat în judecată pe pârâţii S G, S E, R I, R L şi INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI SIBIU, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr.111/1994, în sensul reducerii cotei de proprietate atribuită pârâţilor S G şi S E, asupra imobilului teren înscris în C.F.... Sibiu, nr.top..../7/I, de la cota de 5/8 la cota de 1/2 părţi din 705 părţi; să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii S G şi S E, în calitate de vânzători şi R I şi R L, în calitate de cumpărători precum şi anularea încheierilor de carte funciară corespunzătoare în baza căreia s-a efectuat înscrierea în CF şi, în egală măsură, rectificarea în C.F.... Sibiu, nr. top .../7/I, din cota de 5/8 în cota de 1; să se dispună rectificarea în CF ... Sibiu şi ... Sibiu nr.top..../7/I, cu privire la suprafaţa de teren, din 441 m.p. în 367,5 m.p. reprezentând cota de 1 din suprafaţa de 705 m.p; să se dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziţie.

În motivarea de fapt a cererii reclamanta a arătat că în anul 1977 imobilul din litigiu s-a dezmembrat conform înţelegerii dintre proprietari în două apartamente, iar terenul, ca parte indiviză a fost împărţit în două cote, de 5/8 părţi aparţinând apartamentului I care a primit nr. top .../7/I şi cota de 3/8 pentru apartamentul înscris în nr. top .../7/II. A mai învederat reclamanta împrejurarea că, pe când erau proprietari antecesorii părţilor din cauză şi chiar înainte de dezmembrarea imobilului pe apartamente, a fost construit un gard care delimita în două jumătăţi sensibil egale terenul, fără a se ţine seama de cotele de 5/8 şi 3/8, gardul fiind şi astăzi în aceeaşi poziţie. De asemenea, se arată că, la vânzarea apartamentelor în anul 1978 întreg terenul de 705 m.p. a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 iar părţile din cauză nu au dobândit nici o suprafaţă de teren, reclamantei atribuindu-se în folosinţă, prin Decizia nr. 119/1978 a fostului Comitet executiv al fostului Consiliu popular al municipiului Sibiu, suprafaţa de 100 de m.p. în baza legii nr. 4/1943.

A mai menţionat reclamanta că, în anul 1990 a ridicat o construcţie, adaos, pe care a şi intabulat-o iar în anul 1994 pe numele familiei S s-a eliberat titlul de proprietate nr. 111/1994, care prevede o cotă de 5/8 părţi din terenul de 705 m.p, fără a se avea în vedere că, terenul, în întregul său, aparţinea statului iar atribuirea trebuia făcută proporţional cu suprafaţa construită. A subliniat reclamanta faptul că, în anul 2000 s-a eliberat şi acesteia titlul de proprietate pe teren, Ordinul prefectului nr. 510/2000 care prevede cota de 3/8 din teren, fără a se avea în vedere nici o modificare a situaţiei de fapt relativ la construcţiile edificate şi suprafaţa acestora, existenţa gardului şi plata în cota de 1 a impozitului. Astfel, a precizat reclamanta că ordinul atacat este nul absolut pentru că nu a avut în vedere trecerea în proprietatea beneficiarului terenului proporţional cu cota de construcţie, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, ci cota de 5/8 avută de S anterior trecerii terenului în proprietatea statului, moment în care aceasta s-a contopit cu cota de 3/8.

În drept, art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938.

Odată cu cererea de chemare în judecată reclamanta a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, următoarele acte în fotocopie: extras de carte funciară pentru informare şi in extenso CF nr. ... Sibiu, încheierea de carte funciară nr. 5428/1985 NS Sibiu, încheierea nr. 3616/1990 NS Sibiu, decizia nr. 119/22.04.1978 a fostului Comitet executiv al fostului Consiliu popular al municipiului Sibiu, actul de dezmembrare şi ieşire din indiviziune autentificat sub nr. 8281/29.11.1977 de către NS Sibiu, autorizaţia de construire nr. 54/2.10.1990.

Pârâţii R I şi R L au depus întâmpinare în cauză (f. 22), în şedinţa publică din data de 13.10.2006, prin care a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Au arătat pârâţii, în esenţă, împrejurarea că, în situaţia în care la data constituirii dreptului de proprietate în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991 imobilul din litigiu ar fi reprezentat o casă cu două apartamente nedezmembrate, atunci cota de proprietate ar fi fost stabilită conform întinderii suprafeţei locative a fiecărui apartament dar, întrucât imobilul a fost dezmembrat iniţial şi prin voinţa proprietarului unic de la acea vreme au fost stabilite cotele de coproprietate, constituirea nu se putea face decât raportat la aceste cote. Au mai invocat pârâţii şi autoritatea de lucru judecat dar nu ca şi excepţie procedurală ci ca o apărare de fond prin raportare atât la sentinţa civilă nr. 4128/30.06.2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 1656/2003 (prin care s-a constatat ca deplin legale cotele de coproprietate asupra terenului, parte comună indiviză, dispunându-se sistarea stării de indiviziune tocmai plecând de la aceste cote de coproprietate) cât şi la sentinţa civilă nr. 3201/19.04.2005 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 1053/2005. Faţă de această din urmă hotărâre, pârâţii au arătat că reclamanta a tins să ajungă la acelaşi rezultat, dar pe calea modificării titlului ei de proprietate, invocând acelaşi argumente precum şi faptul că, dacă cota de coproprietate de 3/8 asupra părţilor comune indivize aferentă apartamentului proprietatea reclamantei este corectă, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat, implicit şi cealaltă cotă de coproprietate de 5/8 aferentă apartamentului proprietatea pârâţilor nu poate fi decât la fel de corect stabilită.

Prin serviciul registratură, la data de 2.11.2006, pârâtul Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 29/ dosar nr. 2601/306/2006) invocând excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 4128/30.06.2003 şi sentinţa civilă nr. 3201/19.04.2005 ambele pronunţate de Judecătoria Sibiu iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii întrucât ordinul atacat a fost emis în baza prevederilor legale în vigoare, pe baza propunerilor efectuate în acest sens de Primăria Sibiu, în conformitate cu situaţia de carte funciară CF nr. ... Sibiu.

A anexat pârâtul, în fotocopie,  Ordinul Prefectului nr.111/1996.

Reclamanta a solicitat şi instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâţilor(f. 59 - 61 /dosar nr. 2601/306/2006) şi cea testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora Leon (Zeicu) Mărioara (f. 62/ dosar nr. 2601/306/2006).

În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a mai depus şi următoarele acte, în fotocopie: planul de amplasament al imobilului din CF nr. ... Sibiu nr. top .../7/II, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1044/1978 de către NS Sibiu, extras de carte funciară pentru informare şi in extenso CF nr. ... Sibiu, extras de carte funciară CF ... Sibiu (9402/306/2007/ f. 67 – 82,  148 - 160).

Pârâţii R, prin apărător, au depus la dosarul cauzei în cadrul probei cu înscrisuri, în fotocopie, actul de dezmembrare şi ieşire din indiviziune autentificat sub nr. 8281/29.11.1977 de către NS Sibiu însoţit de planul de situaţie în ceea ce priveşte imobilul din litigiu, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1126/24.09.2001, încheierea nr. 3616/1990 a NS Sibiu, cererea reclamantei adresată Notariatului de Stat la data de 01.08.1990 înregistrată sub nr. 3616, decizia nr. 119/22.04.1978 a fostului Comitet executiv al fostului Consiliu popular al municipiului Sibiu, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 7456/05.10.1978 de către NS Sibiu, extras CF nr. ... Sibiu in extenso, rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din data de 25.06.2007  (f. 68 – 74/ 2601/306/2006, f. 34, 94 / dosar nr. 9402/306/2007).

Într-un prim ciclu procesual s-au pronunţat sentinţa civilă nr. 1876/2007 a Judecătoriei Sibiu prin care s-a dispus respingerea acţiunii şi decizia civilă nr. 754/02.11.2007 a Tribunalului Sibiu prin care s-a dispus admiterea recursului declarat de reclamantă şi casarea în întregime a hotărârii sus menţionate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În rejudecare cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 19.11.2007, sub nr. 9402/306/2007.

În această fază procesuală pârâtul Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu a înaintat la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului Judeţului Sibiu nr. 111/1996 (dosar nr. 9402/306/2007 /f. 23-29, f. 45-51, f. 59 - 64), respectiv, propunerea nr. 26659/27.09.1995 a Primăriei Municipiului Sibiu de atribuire în proprietatea familiei S a terenului proprietate de stat aferent locuinţei proprietatea acestora, înscris în CF Sibiu nr. ... nr. top .../7/I pentru cota de 5/8 din 705 m.p. propuneri înregistrate la instituţia sus amintită sub nr. 5235/28.09.1995, Ordinul Prefectului Judeţului Sibiu nr. 111/1996 emis în favoarea pârâţilor S, copie de pe registrul de evidenţă a ordinelor emise de Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu.

De asemenea, la dosarul instanţei a fost înaintată adresa nr. 16524/17.03.2008 de către Municipiul Sibiu – Direcţia Fiscală Locală Sibiu(dosar nr. 9402/306/2007 /f. 53).

În şedinţa publică din data de 25.06.2008, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate (dosar nr. 9402/306/2007 /f. 99)  a ordinului prefectului nr. 111/1996 întrucât acesta ar contraveni dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 coroborat cu art. 36 din Legea nr. 18/1991, dată la care, instanţa a suspendat prezenta cauză în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi a înaintat-o Tribunalului Sibiu – secţia contencios pentru soluţionarea excepţiei.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 20.05.2009 (f. 105).

La dosarul cauzei se află ataşate următoarele dosare: nr. 1656/2003 al Judecătoriei Sibiu, nr. 7208/2003 al Tribunalului Sibiu, nr. 6861/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia, nr. 5338/A/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 7500/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia, nr. 1053/2005 al Judecătoriei Sibiu, nr. 3867/2005 al Tribunalului Sibiu, nr. 767/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia, nr. 2731/85/2008 al Tribunalului Sibiu, nr. 2731/85/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat  invocată de pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu:

Prin acţiunea civilă înregistrată la data 28.02.2003, sub nr. 1656/2003, reclamanţii R I şi R L au chemat-o în judecată pe pârâta T O, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să constate calitatea de coproprietari a părţilor asupra imobilului teren înscris în CF ... Sibiu, A+4, nr. top .../7 ca parte comună indiviză în cote de 5/8 pentru reclamanţi şi, respectiv, 3/8 pentru pârâtă şi, pe cale de consecinţă, să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului amintit conform cotelor de coproprietate.

Acţiunea sus menţionată a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 4128/30.06.2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 1656/2003 (rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului – decizia civilă nr. 770/20.10.2003 a Tribunalului Sibiu şi, respectiv, a recursului – decizia civilă nr. 516/07.06.2006 a Curţii de apel Alba Iulia), hotărâre prin care se constată că părţile sunt în indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 705 m.p. înscris în CF colectiv ... Sibiu, A+4, nr. top .../7  aferent apartamentelor înscrise în CF individual ... Sibiu şi CF individual ... Sibiu  în cote de 5/8 reclamanţii şi 3/8 pârâta, se dispune unificarea nr. top .../7/I şi nr. top .../7/II sub un singur nr. top format din loc de casă cu suprafaţa de 705 m.p, reţinându-se nr. top .../7, iar celelalte nr. top sistându-se şi, în cele din urmă, se dispune sistarea stării de indiviziune (partajare în natură) prin dezmembrarea imobilului cu nr. top .../7 loc de casă cu casă de 705 m.p. în două corpuri funciare, conform variantei nr. II, din raportul de expertiză, întocmit de expert tehnic cadastru topografic Popescu Marin, care face parte integrantă din sentinţa amintită, după cum urmează: corpul funciar cu nr. top nou .../7/1 teren cu construcţii de 441 m.p. se atribuie reclamanţilor R iar corpul funciar cu nr. top .../7/2 teren cu construcţii de 264 m.p. se atribuie pârâtei T O, părţile comune indivize fiind zidul despărţitor dintre apartamente în cotă de 1, fiecare parte.

Prin acţiunea civilă înregistrată la data 01.02.2005, sub nr. 1053/2005, reclamanta T O a chemat în judecată pe pârâţii R I şi R L, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună rectificarea în CF colectiv ... Sibiu, A+4, nr. top .../7 teren de 705 m.p. în ceea ce priveşte cotele indivize aparţinătoare apartamentelor I şi II, din 5/8 şi, respectiv, 3/8, în cote de 1 pentru fiecare apartament precum şi să se dispună anularea parţială a Ordinului Prefectului Judeţului Sibiu nr. 510/21.02.2000 prin care s-a trecut în proprietatea reclamantei cota de 3/8 din terenul de 705 m.p. şi rectificarea acestuia în sensul de a se trece cota de 1 din terenul identificat mai sus, în favoarea reclamantei.

Acţiunea sus menţionată a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 3201/19.04.2005 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 1053/2005 (rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului – decizia civilă nr. 397/15.11.2005 a Tribunalului Sibiu şi, respectiv, a recursului – decizia civilă nr. 366/26.04.2006 a Curţii de apel Alba Iulia) hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă întrucât s-a reţinut, pe de o parte, prescriptibilitatea dreptului material la acţiune pentru valorificarea rectificării cărţii funciare prin raportare la încheierile de carte funciară ce vizează dreptul de proprietate al pârâţilor care nu au fost atacate în termenul de trei ani prevăzut de art. 37 din DL nr. 115/1938 (f. 42/verso dosar nr. 1053/2005, f. 25/ /dosar apel 3867/2005) precum şi tardivitatea atacării ordinului nr. 510/21.02.2000 emis pe numele reclamantei T O (f. 31 verso, f. 18, f. 42 verso/ dosar nr. 1053/2005 şi f. 25/dosar apel 3867/2005) iar, pe de altă parte, s-a reţinut că sub aspectul fondului acţiunea este neîntemeiată întrucât a momentul dezmembrării  a existat un consensualism integral asupra partajării cotelor comune indivize.

În conformitate cu prevederile art. 1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

Pentru a verifica dacă există sau nu putere de lucru judecat trebuie analizată tripla identitate de elemente la care se referă dispoziţiile art. 1201 Cod civil: părţi, obiect şi cauză, cu menţiunea că, în elementul obiect se include nu numai obiectul material ci şi dreptul subiectiv, care poartă asupra obiectului sub aspect material iar elementul cauză vizează temeiul juridic a dreptului valorificat prin cerere.

Plecând de aici, instanţa reţine că, între cauza ce a făcut obiectul dosarului  nr. 1656/2003 şi prezenta cauză există identitate parţială de părţi (reclamanta T O şi pârâţii R), dar nu există identitate de obiect şi de cauză întrucât prin sentinţa civilă nr. 4128/30.06.2003 s-a dispus sistarea stării de indiviziune având drept cauză starea de coproprietate a părţilor asupra imobilului cu nr. top .../7 loc de casă cu casă de 705 m.p. iar drept bază legală art. 728 Cod civil în timp ce în prezenta cauză obiectul constă în reducerea cotei de proprietate atribuită pârâţilor S G şi S E, asupra imobilului teren înscris în C.F.... Sibiu, nr.top..../7/I, de la cota de 5/8 la cota de 1/2 părţi din 705 părţi (calea aleasă fiind anularea ordinului prefectului nr. 111/1996 şi a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâţi în anul 2001) iar cauza cererii de chemare în judecată o reprezintă pe de o parte, trecerea la stat, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, a cotelor de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor cumpărate de părţi iar, pe de altă parte, modalitatea de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 de către pârâtul  Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu şi, ulterior, vânzarea - cumpărarea autentificată sub nr. 1126/24.09.2001 între pârâţii S şi R. 

De asemenea, între cauza ce a făcut obiectul dosarului  nr. 1053/2005 şi prezenta cauză există identitate parţială de părţi (reclamanta T O şi pârâţii R, pârâtul Instituţia Prefectului) şi parţial de cauză, dar nu există identitate de obiect, întrucât  prin sentinţa civilă nr. 3201/19.04.2005 a fost respinsă acţiunea ce avea ca obiect rectificare cotei de proprietate atribuită reclamantei, asupra imobilului teren înscris în C.F.... Sibiu, nr.top..../7/II, de la cota de 3/8 la cota de 1/2 părţi din 705 părţi (calea aleasă fiind anularea ordinului prefectului nr. 510/21.02.2000 precum şi rectificarea încheierilor de carte funciară ce consfinţeau intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor S şi R asupra cotei de 5/8), având drept cauză şi înscrierea în cartea funciară a titlului de proprietate al părţilor. Mai mult, prin decizia civilă nr. 397/15.11.2005 a Tribunalului Sibiu şi, respectiv, decizia civilă nr. 366/26.04.2006 a Curţii de apel Alba Iulia s-a reţinut netemeinicia acţiunii şi pentru că reclamanta nu a înţeles să solicite şi desfiinţarea titlului de proprietate asupra terenului proprietatea pârâţilor R (contractul din 2001) şi nici pe cel aparţinând antecesorilor acestora, pârâţii S din prezenta cauză,(ordinul din 1996) fără ai chema în judecată pe aceştia (f. 25 verso /dosar apel 3867/2005, f. 43 verso/ dosar recurs 767/27.01.2006). Ori, în prezenta cauză se atacă tocmai aceste titluri de proprietate reţinute în hotărârile mai sus menţionate. 

Prin urmare, instanţa constată că, în cauză, nu este întrunită tripla identitate de  elemente  pentru a face incidente dispoziţiile art.1201 Cod civil şi ale art.166 C. proc. civ., în sensul de a opri o a doua judecată, motiv pentru care va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat  invocată de pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu.

Însă, acţiunea reclamantei se priveşte neîntemeiată pentru alte motive ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Este de principiu faptul că, autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C.civ. şi art. 166 C.proc.civ.), analizată mai sus, şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relaţia dintre părţi, această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior, principiul amintit corespunzând chiar necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nici nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Prin urmare, în lumina celor expuse, instanţa reţine că, prin sentinţa civilă nr. 4128/30.06.2003, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus sistarea stării de indiviziune având drept cauză starea de coproprietate a părţilor asupra imobilului cu nr. top .../7 loc de casă cu casă de 705 m.p., plecând tocmai de la constatarea că părţile sunt în indiviziune asupra terenului menţionat, aferent apartamentelor înscrise în CF individual ... Sibiu şi CF individual ... Sibiu  în cote de 5/8 reclamanţii şi 3/8 pârâta, acţiunea cu care, pârâta T O, din acea cauză (1656/2003), a fost de acord, solicitând chiar partajul în conformitate cu varianta II din raportul de expertiză, lucru ce s-a şi întâmplat de altfel (f. 57 verso, f 59/ dosar nr. 1656/2003). Constatarea de mai sus care stă la baza sentinţei amintite a intrat în puterea lucrului judecat, întrucât se reflectă şi, în egală măsură, explică dispozitivul hotărârii de sistare de indiviziune, motiv pentru care potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relaţia dintre părţi, prezumţia puterii lucrului judecat dedusă din hotărârea amintită are caracter absolut, pe cale de consecinţă, nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior, în mod irevocabil, relativ la mărimea cotelor de proprietate de 5/8 pârâţii R  şi, respectiv, 3/8 reclamanta T O.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 3201/19.04.2005 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 1053/2005 (rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului – decizia civilă nr. 397/15.11.2005 a Tribunalului Sibiu şi, respectiv, a recursului – decizia civilă nr. 366/26.04.2006 a Curţii de apel Alba Iulia) a fost consfinţit, cu putere de lucru judecat, titlul de proprietate al reclamantei, în speţă, ordinul nr. 510/2000 relativ la cota de coproprietate aparţinând reclamantei de 3/8 din terenul cu nr. top .../7 loc de casă cu casă de 705 m.p. ca urmare a admiterii unei excepţii de procedură (cea a tardivităţii).  Astfel, titlul de proprietate aparţinând reclamantei (ordinul nr. 510/2000) este şi în prezent valabil, prin acesta fiind constituit în patrimoniul reclamantei dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 din  terenul cu nr. top .../7 în suprafaţă de 705 m.p., motiv pentru care potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relaţia dintre părţi, prezumţia puterii lucrului judecat dedusă din hotărârea amintită are caracter absolut, pe cale de consecinţă, nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior, în mod irevocabil, relativ la mărimea cotei de coproprietate aparţinând reclamantei T O precum şi la înscrierile de carte funciară vizând cota de coproprietate aparţinând pârâţilor a căror rectificare s-a reţinut a fi prescrisă dar şi inadmisibilă, întrucât nu se atacaseră şi titlurile de proprietate ce au stat la baza acestor înscrieri.

În consecinţă, instanţa îşi va sprijini judecata şi pe efectul pozitiv al hotărârilor irevocabile anterioare, expuse pe larg mai sus, hotărâri care au tranşat în mare măsură aspectul legat de întinderea cotelor de coproprietate ale părţilor.

Asupra nulităţii absolute a titlului de proprietate/ ordinul prefectului nr.111/1996 invocată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată (anul corect al emiterii titlului de proprietate este 1996 conform actelor care au stat la baza emiterii ordinului - dosar nr. 9402/306/2007 /f. 23-29, f. 45-51, f. 59 - 64, şi nu anul 1994 cum din eroare s-a trecut în cererea de chemare în judecată).

În legătură cu acest aspect s-a pronunţat şi Tribunalul Sibiu (sentinţa civilă nr. 11/CA/13.01.2009, dosar nr. 2731/85/2008) precum şi Curtea de Apel Alba Iulia (decizia civilă nr. 435/CA/2009, dosar nr. 2731/85/2008) statuând în sensul inadmisibilităţii atacării pe calea contenciosului administrativ a ordinului prefectului nr.111/1996, din moment ce există procedura judiciară specială prevăzută de Legea nr. 18/1991.

Prin urmare, instanţa urmează a se pronunţa asupra fondului dreptului relativ la ordinul prefectului nr.111/1996 prin raportare la dispoziţiile art. 36 (fostul art. 35) din Legea nr. 18/1991 şi a art. III alin. 1 lit. a) şi alin. 2 din Legea nr. 169/1997 în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei şi imprescriptibilitatea dreptului material la acţiune sub acest aspect.

Potrivit art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri iar potrivit alin. 2, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, care au plenitudine de jurisdicţie.

Prin urmare, în cauză, reclamanta se încadrează în grupul persoanelor care justifică un interes legitim iar acţiunea acesteia de constatare a nulităţii absolute parţiale a ordinului prefectului nr.111/1996 este una imprescriptibilă.

În cauză nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 54 cu referire la art. 53 din Legea nr. 18/1991 întrucât acestea vizează ipoteza când plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III.

Asupra stării de fapt, instanţa reţine că, iniţial, cele două apartamente aparţinând reclamantei şi pârâţilor R au reprezentat un singur imobil înscris în CF ..., A+1, nr. top .../7 iar prin încheierea de carte funciară nr. 3378 din 30.11.1977 se operează în cartea funciară actul de dezmembrare şi ieşire din indiviziune autentificat sub nr. 8281/29.11.1977 de către NS Sibiu, imobilul fiind astfel, dezmembrat pe două apartamente transcrise apoi în cărţi funciare individuale, iar prin voinţa celor patru coproprietari exprimată în actul menţionat au fost stabilite cotele de coproprietate asupra părţilor comune indivize aferente celor două apartamente, astfel pentru apartamentul nr. 1(nr. top .../7/I CF individuală ... Sibiu) s-a stabilit o cotă de 5/8 din terenul de 705 m.p. iar pentru apartamentul nr. II (nr. top .../7/II CF individuală ... Sibiu) s-a stabilit o cotă de 3/8 din terenul de 705 m.p., intabulându – se, totodată, dreptul de proprietate asupra  părţilor comune indivize amintite (f. 6, 7, 11/ dosar nr. 2601/306/2006).

Ulterior, reclamanta din cauză, a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. II, ca bun comun, (nr. top .../7/II, CF individuală ... Sibiu) prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1044/1978 de către NS Sibiu, iar dreptul de proprietate asupra cotei părţi din terenul  aferent apartamentului cu nr. 2(cota de 3/8) a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, însă folosinţa faptică a cotei a rămas reclamantei, urmând în condiţiile expuse soarta dreptului principal şi contribuind la exercitarea deplină a acestuia.

De asemenea, pârâţii S, au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. I, ca bun comun, (nr. top .../7/I, CF individuală ... Sibiu) prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 7456/1978 de către NS Sibiu, iar dreptul de proprietate asupra cotei părţi din terenul aferent apartamentului cu nr. 1(cota de 5/8) a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, însă folosinţa faptică a cotei a rămas pârâţilor, urmând în condiţiile expuse soarta dreptului principal şi contribuind la exercitarea deplină a acestuia.

Susţinerile reclamantei relativ la faptul că prin decizia nr. 119/22.04.1978 a fostului Comitet executiv al fostului Consiliu popular al municipiului Sibiu i s-a atribuit în folosinţă 100 m.p. în baza Legii nr. 4/1973 iar, în anul 1990, a primit dreptul de a construi un adaos conform autorizaţiei de construcţie nr. 54/1990, apar ca fiind lipsite de relevanţă întrucât pe de o parte, potrivit deciziei amintite terenul de 100 m.p, este identificat ca fiind cel înscris în CF ..., nr. top .../7/II, ce se include în cota de 3/8 din terenul  aferent apartamentului cu nr. 2, aparţinând reclamantei, şi nu din cel aflat în folosinţa pârâţilor iar, pe de altă parte, autorizaţia de construcţie nr. 54/1990 se referă la acelaşi teren de sub nr. top .../7/II, respectându-se astfel, în continuare cotele menţionate mai sus (f. 10, 12 / dosar nr. 2601/306/2006).

Plecând de aici, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor iar art. 36 alin. 4 cu referire la art. 23 alin. 2 din aceeaşi Lege, ce se aplică în mod corespunzător, explică ce se înţelege prin suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, statuând că, acestea sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data preluării în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Prin urmare, reclamanta nu putea dobândi prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1044/1978 de către NS Sibiu mai mult decât autorul acesteia, iar împrejurarea că, în situaţia istorică de atunci, cota de teren aferentă apartamentului nr. 2 a trecut în proprietatea statului iar în patrimoniul său numai folosinţa, nu face ca, în prezent, să i se mărească cota de proprietate întrucât, pe de o parte s-ar îmbogăţi fără justă cauză în detrimentul pârâţilor în condiţiile aplicării art. 36 alin. 3 iar, pe de altă parte, folosinţa cu acordul proprietarului nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate. 

În aceste condiţii, ordinul prefectului nr. 111/1996 prin care s-a atribuit pârâţilor S în proprietate cota de 5/8 din 705 m.p, aferentă apartamentului nr. I, (nr. top .../7/I, CF individuală ... Sibiu) este emis cu respectarea dispoziţiilor art. 36 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 18/1991, din moment ce în cartea funciară cota aferentă apartamentului nr. I a rămas de 5/8 aşa cum a fost aceasta stabilită, iniţial, prin actul de dezmembrare şi ieşire din indiviziune autentificat sub nr. 8281/29.11.1977 de către foştii proprietari ai imobilului.

De asemenea, instanţa reţine inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, întrucât, pe de o parte, dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor cu nr. 1 şi 2 (cota de 5/8 şi 3/8) a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, la care se referă expres dispoziţiile art. 36 alin. 3 din  Legea nr. 18/1991 iar, pe de altă parte, la data constituirii dreptului de proprietate în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, imobilul din litigiu nu reprezenta o casă cu două apartamente nedezmembrate cu teren atribuit, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală, pentru a se putea reţine trecerea, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie şi nici un teren obţinut cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe ci reprezenta, aşa cum s-a reţinut mai sus, un imobil (inclusiv terenul) dezmembrat prin voinţa coproprietarilor încă din anul 1977, cu individualizarea expresă a cotele de coproprietate din terenul aferent apartamentelor, motiv pentru care constituirea nu se putea face decât raportat la aceste cote în aplicarea art. 36 alin. 3 şi 4.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, instanţa constată legalitatea titlului de proprietate/ ordinul prefectului nr. 111/1996, pentru suprafaţa de teren de 5/8 din 705 m.p, emis pe numele pârâţilor S, şi, pe cale de consecinţă, netemeinicia cererii de constatare a nulităţii absolute parţiale, care urmează a fi respinsă. Reţinându-se netemeinicia capătului principal de cerere ce viza nulitatea actului iniţial şi principal,  instanţa va respinge şi capetele de cerere accesorii vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii S G şi S E, în calitate de vânzători şi pârâţii R I şi R L, în calitate de cumpărători autentificat sub nr. 1126/24.09.2001 precum şi anularea încheierilor de carte funciară corespunzătoare în baza căreia s-a efectuat înscrierea în CF a dreptului de proprietate aparţinând pârâţilor S (în baza ordinului atacat) şi, ulterior, pârâţilor R (în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1126/24.09.2001).

Lipsit de temeinicie este şi capătul de cerere ce vizează rectificarea în  ... Sibiu nr. top. .../7/I, cu privire la suprafaţa de teren cu construcţii, din 441 m.p. în 367,5 m.p. reprezentând cota de 1 din suprafaţa de 705 m.p, din moment ce această suprafaţă a fost intabulată în favoarea pârâţilor R, ca urmare a sistării stării de indiviziune, prin sentinţa civilă nr. 4128/30.06.2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 1656/2003(f. 34, 35 verso / dosar nr. 9402/306/2007). Ori, în prezent, operează, aşa cum sa reţinut mai sus, prezumţia lucrului judecat, ce nu mai poate fi răsturnată printr-o altă judecată, această prezumţie având caracter absolut în conformitate cu art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ.

Bunăoară, faţă de considerentele de mai sus, de cele referitoare la ordinul nr. 111/1996 şi de puterea lucrului judecat ce emană din hotărârile menţionate mai sus ce dă naştere la o prezumţie absolută, mijloc de probă, în ceea ce priveşte întinderea cotelor de coproprietate ale părţilor, instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamanta T O împotriva pârâţilor S G şi S ELEN, R I şi R L, Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu.

Văzând dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă şi reţinând că reclamanta este cea care a căzut în pretenţii, instanţa o va obliga pe aceasta  să plătească pârâţilor  R I şi R L suma de 1600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat  invocată de pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta T O cu domiciliul în Sibiu, str. Bungardului, nr. 16, judeţul Sibiu împotriva pârâţilor S G şi S E ambii cu domiciliul în Sibiu, str. Ceferiştilor, bloc nr. 7, etaj I, ap. 3, R I şi R L cu domiciliul în Sibiu, str. Bungardului, nr. 16, judeţul Sibiu, Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu cu sediul în Sibiu, str. Andrei Şaguna, nr. 10.

Obligă reclamanta să plătească pârâţilor  R I şi R L suma de 1600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.