Nulitate absoluta contract. lipsa cauzei

NULITATE ABSOLUTA CONTRACT. LIPSA CAUZEI

Sentinta civila nr. 1789/30.03.2005

La data de 29.11.2004  s-a înregistrat sub nr.12959/2004 acţiunea civilă având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare promovată de reclamantul C.I.L. în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.A., P.M.  şi G.M. .

În motivarea acţiunii reclamantul arată că la data de 01.09.2001 a încheiat un contract de închiriere în sistem leasing cu pârâta S.C. A. S.A.  având ca obiect un autoturism tip camion şi o remorcă  iar la momentul plăţii valorii reziduale 11.06.2004 el devenea proprietarul vehiculelor. 

Mai arată reclamantul că după ultima plată ce a avut loc la data de 11.06.2004, la data de 21.06.2004 pârâta, a vândut camionul şi remorca pârâtului  P.M. iar acesta la rândul lui a vândut vehiculele pârâtului G.M. ambele contracte fiind încheiate în aceeaşi zi de 21.06.2004 dar în nici unul dintre contracte nu figurează preţul după cum nici unul dintre certificatele de radiere ataşate acestor contracte nu este indicat seria şi numărul certificatului de radiere.

Pentru aceste motive apreciază că cele două contracte încheiate succesiv sunt nule de drept, nefiind stipulat preţul, iar bunurile ce formează obiectul vânzării fiind în posesia sa, solicitându-se să se dispună prin hotărâre judecătorească anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta S.C. A. S.A. şi pârâtul P.M. precum şi a certificatului de radiere având ca obiect camionul cu nr. OT 72 AGS, a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul P.M. şi pârâtul G.M. având ca obiect camionul cu nr. OT 72 AGS precum şi a certificatului de radiere ataşat acestui contract, şi a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul P.M. şi G.M. având ca obiect remorca cu nr. OT 22 AGS, a certificatului de radiere ataşat acestui contract, toate contractele fiind încheiate în aceeaşi zi de 21.06.2004.

Pârâtul G.M. a formulat întâmpinare prin care se apără împotriva pretenţiilor reclamantului arătând că pentru vehiculele cumpărate de la pârâtul P.M. i-au fost prezentate acte de proprietate, respectiv contractele încheiate de acesta cu societatea pârâtă, fiind asigurat chiar de aceasta de vânzarea vehiculelor motiv pentru care a plătit preţul de 110.000.000 lei. În aceste condiţii apreciază că fiind dobânditor de bună credinţă se impune menţinerea celor două contracte cu respingerea acţiunii promovată de reclamant.

Pârâtul P.M. a formulat întâmpinare prin care se apără  împotriva pretenţiilor reclamantului arătând că a încheiat cu fratele reclamantului un contract de vânzare cumpărare denumit proces verbal şi având ca obiect cele două vehicule, acest contract fiind încheiat la sfârşitul perioadei de plată a ratelor. Mai arată pârâtul că la sugestia societăţii pârâte a încheiat contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare se solicită prin acţiune chiar cu societatea A. motiv pentru care se consideră la rândul său cumpărător de bună credinţă, nici pârâta nici fratele reclamantului neprezentând contractul de leasing şi nici nu i-a adus la cunoştinţă că adevăratul proprietar este reclamantul.

Odată cu întâmpinarea pârâtul P.M. a formulat şi cerere reconvenţională prin care solicita să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere în sistem de leasing încheiat între pârâtă şi reclamant, cerere disjunsă de instanţă conform art. 135 C.proc.civ. şi căreia i s-a fixat termen de judecată la data de 27.04.2005.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri depunându-se în acest sens copia contractelor de vânzare cumpărare a căror anulare se solicită, a contractului de leasing, a chitanţelor şi facturilor fiscale privind plata ratelor, a înscrisului sub semnătură privată denumit chitanţă privind preţul de 110.000.000 lei, şi a procesului verbal încheiat între pârâtul P.M. şi vânzătorul G.F. la data de 01.06.2004.

Din probele administrate în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:

La data 01.09.2001 s-a încheiat un contract de închiriere în sistem leasing între reclamantul G.I.L. şi pârâta S.C. A. S.A.

Acest contract a avut  ca obiect un autoturism tip camion cu nr. OT 72 AGS şi o remorcă  cu nr. OT. 22. AGS iar  potrivit clauzelor contractuale art. 10 : ” La expirarea contractului de închiriere în sistem de leasing utilizatorul are dreptul la cumpărarea autovehiculului închiriat la preţul de 200 dolari americani iar a remorcii la preţul de 100 de dolari americani.”

Prin facturile fiscale şi chitanţele depuse în cauză la filele 10-52 reclamantul face dovada că a achitat preţul ratelor stipulate , ultima plată fiind făcută la data de 11.06.2004.

Potrivit menţiunilor de pe  chitanţa cu nr. 3911263 seria nr. OT ALB din data de 11.06.2004 reclamantul a plătit suma de 10.000.000 lei  reprezentând debit factură reziduală.

 Factura reziduală a avut nr. 5962035 / 03.08.2004 iar suma de 10.000.000 lei  a fost indicată drept valoare reziduală pentru autoturismul tip camion cu nr. OT- 72 -AGS şi o remorcă  cu nr. OT- 22- AGS.

Potrivit art. 8 capitolul V din contract: ” la expirarea contractului utilizatorul are obligaţia să opteze ferm şi irevocabil pentru cumpărarea bunurilor închiriate ”

Prin urmare,  prin plata făcută la data de 11.06.2004 şi individualizată în chitanţa cu nr. 3911263 seria nr. OT ALB reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, a optat în sensul cumpărării vehiculelor devenind astfel proprietarul camionului şi al remorcii, ambele vehicule fiind în posesia reclamantului.

Susţinerile pârâţilor potrivit cărora plăţile au fost efectuate de alte persoane decât reclamantul nu pot primi relevanţă juridică de natură a conduce la înlăturarea calităţii de proprietar a reclamantului în temeiul contractului.

 Câtă vreme creditorul a eliberat chitanţele liberatorii, privind plata preţului pe numele reclamantului, adică al debitorului indicat în contract, este lipsită de orice relevanţă juridică sub aspectul validităţii  actului  plăţii sau al respectării clauzelor contractuale că remiterea banilor s-a făcut de alte persoane cu sau fără mandat din partea debitorului, neavând de asemenea relevanţă natura raporturilor dintre debitor şi cel ce a remis banii.

Se reţine că la data de 21.06.2004, pârâta-vânzătoare S.C. A. S.A. vinde pentru a doua oară vehiculele individualizate în contractul de închiriere în sistem leasing, unui al doi-lea cumpărător şi anume pârâtului P.M., încheindu-se între aceştia contractul de vânzare-cumpărare intitulat ” contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” care avea ataşat şi certificatul de radiere fără număr şi fără dată.

Susţinerile pârâtului P.M.  potrivit cărora a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la vehicule cu un anume G.F., cu care a încheiat un contract de vânzare – cumpărare denumit proces verbal nu pot fi reţinute  ca dovadă a unei înstrăinării valabile a autoturismelor.

Pe de o parte, pârâtul P.M. arată că a încheiat contractul de vânzare – cumpărare cu G.F. la data de 01.06.2004 ştiind că acesta este proprietarul vehiculelor, aspecte pe care susţine că însăşi pârâta S.C. A. S.A. i le-a confirmat, iar pe de altă parte fără a indica în mod concret cauza, arată că a încheiat însă ” contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” la data de 21.06.2004 cu pârâta S.C. A. S.A.

În consecinţă, susţinerile sale sunt confuze şi contradictorii căci nu se justifică de ce cunoscând că proprietar este G.F., încheie totuşi „contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” cu societatea pârâtă.

Prin urmare la momentul încheierii acestui „ contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit ” pârâtul P.M. a contractat cu o persoană despre care ştia că nu are calitatea de proprietar respectiv societatea pârâtă S.C. A. S.A., iar pe de altă parte, cum el însuşi arată, preţul vehiculelor vândute de această pârâtă ar fi fost primit conform procesului verbal invocat ca fiind contract, de numitul G.F. şi nu aşa cum ar fi fost normal de vânzătoarea S.C. A. S.A.

Sub aspectul dispoziţiilor art. 948 şi 1295 C.civ. se constată că acea convenţie materializată în înscrisul denumit „contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” încheiată la data de 21.06.2004 de pârâtul P.M. şi pârâta S.C. A. S.A. este lovită de nulitate absolută.

Potrivit art. 1295 C.civ. proprietatea este strămutată de la vânzător la cumpărător de îndată ce părţile s-au învoit asupra preţului şi asupra lucrului deşi lucrul n-a fost predat şi preţul n-a fost numărat.

Art. 996 C.civ. dispune: obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză

falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, cauză fiind nelicită atunci când este contrară bunelor moravuri şi ordini publice.

Cauza oricărui contract de vânzare cumpărare este dată de obiectivele urmărite de ambele părţi: vânzătorul are ca obiectiv încasarea preţului iar cumpărătorul are ca obiectiv obţinerea bunului în sens larg.

În raport de susţinerile pârâtului P.M. cum că la data când a încheiat contractul cu S.C. A. S.A., cunoştea că nu aceasta este proprietar ci o terţă persoană, că preţul a fost dat acestei terţe persoane şi nu pârâtei, lipsa oricărui preţ din „contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” se constată că pârâta S.C. A. S.A. a încheiat acest contract fără a urmări o contraprestaţie respectiv un câştig pentru înstrăinarea bunului.

Obiectivul vânzătorului în contractele de vânzare cumpărare este acela de a încasa preţul, vânzarea fiind prin esenţa sa un contract oneros, ambele părţi urmărind interese patrimoniale.

Cum nu s-a făcut dovada că pârâta S.C. A. S.A. ar fi urmărit sau ar fi obţinut o contraprestaţie patrimonială pentru înstrăinarea bunurilor rezultă că obligaţia pe care şi-a asumat-o prin contract de a transfera proprietatea bunurilor,  este fondată pe o cauză absentă, lipsind un element esenţial al vânzării-cumpărării – preţul, pârâtul neasumându-şi nici o obligaţie privitoare la preţ.

Chiar în măsura în care părţile ar fi stipulat un preţ, prin faptul că la data de 21.06.2004 pârâtul P.M.  a încheiat contractul cu societatea deşi proprietar era o terţă persoană aspect cunoscut de el şi de societate, rezultă că părţile ar fi avut în vedere o operaţie speculativă prohibită de lege şi de bunele moravuri, cumpărătorul încheind contractul pe riscul său cunoscând lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului.

Interpretarea potrivit căreia, când ambele părţi au cunoscut lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului  atunci vânzătorul s-a obligat să procure în viitor vehiculele cumpărătorului, este apreciată de prezenta instanţă ca fiind o ficţiune juridică câtă vreme o asemenea interpretare nu se poate circumscrie dispoziţiilor art. 981 C.civ. şi dispoziţiilor art. 970 alin 2 C.civ.

Prin urmare cauza contractului este absentă, această absenţă se datorează lipsei preţului iar sancţiunea unui astfel de contract este nulitatea absolută.

Procesul verbal încheiat la data de 01.06.2004 de pârâtul P.M. cu pârâtul G.F. şi invocat drept titlu P.M.,  de  nu conferă

valabilitate ”contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” încheiat la data de 21.06.2004 de pârâtul P.M. şi pârâta S.C. A. S.A., cu atât mai mult cu cât el nu are o dată certă conform , art. 1182 C.civ. putând fi deci redactat oricând.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului G.M. potrivit cărora a încheiat la data de 20.06.2004 un contract de vânzare cumpărare cu pârâtul P.M., materializat într-un înscris denumit ”chitanţă”, se constată că aceste susţineri nu pot fi reţinute, pentru a justifica titlul de proprietar al acestui pârât şi nici pentru a justifica valabilitatea contractului de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit încheiat la data de 21.06.2004 cu pârâtul P.M..

Analizând ”chitanţa” invocată drept contract de vânzare - cumpărare de pârâtul G.M. şi datată 20.06.2004 se constată că ea a fost redactată exclusiv de pârâtul P.M., în cuprinsul său el precizând că a primit preţul de 110.000.000 lei, sumă ce reprezintă perfecţionarea actelor de vânzare cumpărare între G.M. şi P.M., pentru vehiculele cu numerele OT 72 AGS şi OT 02 AGS, menţionându-se că în termen de 30 de zile  va perfecţiona actele întrucât a primit banii.

Această chitanţă nu este semnată de cumpărătorul G.M., nu precizează numele martorilor, nu are dată certă conform art. 1182 C.civ., fiind practic un înscris care emană de la sine pentru sine şi care cel mult poate valora  o chitanţă liberatorie privind plata unui preţ.

În cuprinsul său, pârâtul P.M. nu arată faptul că vinde vehiculele camion şi remorcă şi că cei 110.000.000 lei reprezintă preţul vânzării, folosindu-se sintagma generică de „perfecţionare a actelor”, noţiunea de vânzare fiind un termen uzual folosit în toate mediile sociale cu acelaşi înţeles de transfer al dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu în altul.

Nu se poate reţine că această chitanţă face dovada plăţii preţului din contractul vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 21.06.2004 între pârâtul P.M. şi G.M. întrucât preţul se plăteşte simultan cu încheierea contractului sau după această operaţie şi nicidecum înainte, ( vinderea este valabilă de îndată ce …..) chitanţa neputând fi asimilată deci cu o chitanţă liberatorie privind plata preţului acestui contract aşa cum s-a susţinut în întâmpinare.

În ceea ce priveşte”contractele de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit” încheiate la data de 21.06.2004 cu privire la camion şi cu privire la remorcă  între pârâtul P.M. şi G.M. se constată că în cuprinsul lor părţile nu au prevăzut preţul, ceea ce lipseşte contractele de un element determinant, sancţiunea fiind nulitatea absolută prin absenţa cauzei, aspecte anterior dezbătute.

 Chiar în măsura în care s-ar aprecia că preţul vânzării este cel de 110.000.000 lei se reţine, că la momentul încheierii acestor contracte pârâtul

G.M. nu a dat dovadă de o minimă diligenţă în verificarea calităţii de proprietar a pârâtului P.M..

Se invocă în întâmpinare, că pârâtul G.M. şi-a întemeiat

credinţa că P.M. este proprietar al vehiculelor, pe contractul încheiat de acesta cu societatea.

 Acest  contract la o simplă lecturare relevă absenţa oricărui preţ privitor la camion şi absenţa oricăror menţiuni privitoare la remorcă , în aceeaşi zi cu cea a achiziţionării înstrăinându-se bunurile , deşi pentru remorcă nu s-a prezentat contract şi nici nu s-a încheiat vreunul între S.C. A. S.A şi P.M. , în certificatele de înmatriculare ale celor două vehicule,  certificate care i-au fost prezentate la data de 21.06.2004 de P.M., numele proprietarului este acela al pârâtei S.C. A. S.A, şi nicidecum al pârâtului P.M. iar data radierii din circulaţie - 15.10.2004 - este  situată la cca. 3 luni de la încheierea contractului.

Lipsa de diligenţă a acestui pârât este dată şi prin absenţa oricăror verificări la starea fizică, materială a bunurilor pe care tocmai le cumpăra .

Potrivit dispoziţiilor art. 1295 C.civ. vinderea este perfectă de îndată ce părţile au convenit asupra bunului vândut şi asupra preţului.

Din probatoriile administrate rezultă că pârâtul G.M. nu a vizualizat niciodată bunurile pe care le-a cumpărat căci altfel ar fi ştiut că acestea nu se află în posesia societăţii, o astfel de încheiere a contractului putând fi asimilată in extremis cu situaţia că între părţi nici nu a existat o înţelegere asupra bunurilor vândute.

În intervalul cuprins de la data încheierii contractului-21.06.2004  şi data la care se arată că s-a făcut deplasarea în scopul radierii - 15.09.2004- pârâtul G.M. nu a revendicat bunurile , nu a intrat în posesia lor deci nu s-a comportat cu privire la acestea ca un proprietar ori în materie mobiliară posesia unită cu buna-credinţă valorează titlu de proprietate.

Reţinând lipsa de diligenţă sub aspectul calităţii  persoanei contractante dată de  lipsa oricărui contract privitor la remorcă între pârâţii S.C A. S.A şi P.M., achiziţionarea urmată de înstrăinare în aceeaşi zi de acesta , radierea efectuată la distanţă de c.ca 3 luni de momentul încheierii  contractului 21.06.2004 , instanţa apreciază că pentru pârâtul G.M. convenţia materializată în înscrisul intitulat „ contract de

vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” datat 21.06.204 , ar reprezenta o operaţie pur speculativă prohibită de lege , contrară bunelor moravuri  în măsura

în care preţul de 110.000.000 lei ar fi asimilat cu preţul contratului încheiat de pârâţii P.M. şi G.M. la data de 21.06.2004.

Faţă de aspectele mai sus reţinute instanţa constată că acţiunea formulată de reclamant este întemeiată cele trei contracte fiind lovite de nulitate absolută urmând pe cale de consecinţă să se dispună anularea lor iar conform principiului accesorium sequitur principalae se va dispune şi anularea certificatelor de radiere ataşate acestor contracte.

Faţă de disp. Art. 274 şi 277 C.proc.civ. urmează ca pârâţii să fie obligaţi în solidar la plata către reclamant a sumei de 3.403.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare