Stabilire pensie de intretinere incapacitate temporara de munca

STABILIRE PENSIE DE INTRETINERE INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA

Sentinta civila nr. 4080/31.08.2005

La data de 06.05.2005 s-a înregistrat  sub nr. 2493/2005 acţiunea în majorare pensie de întreţinere promovată de reclamanta P.I. în contradictoriu cu pârâtul T.V.A., solicitându-se  instanţei că prin hotărârea judecătorească să se dispună majorarea pensiei la care aceasta a fost obligat prin sentinţa civila nr. 3076/2003.

În motivarea cererii reclamanta arată ca prin sentinţa civilă nr. 3076/2003 a Judecătoriei Slatina pârâtul a fost obligat la 700.000 lei lunar pensie de întreţinere în favoarea minorului C.M. iar în prezent atât veniturile pârâtului cât şi nevoile minorului au crescut, impunându-se majorarea pensiei de întreţinere.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care se apără împotriva pretenţiilor reclamantei arătând că şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere în mod constant , fără a se rezuma la suma plătită conform sentinţei şi prestând minorului întreţinere şi în natură ori de câte ori a avut posibilitatea. Mai arată pârâtul că în prezent mai are un minor în îngrijire , fiind în perioada de concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani şi prin urmare , acţiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată căci stabilirea pensiei ce se datorează minorului nu poate avea ca bază de calcul indemnizaţia pentru creşterea copilului până la doi ani.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri depunându-se la dosar copie de pe sentinţa civila nr.3076/2003, copia certificatului de naştere al minorului adresa privind indemnizaţia pentru creşterea copilului acordată de angajator  pârâtului, precum şi pe cea privind drepturile salariale anterioare intrării pârâtului în concediu pentru îngrijirea copilului.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prin sentinţa civilă nr. 3076/2003 a Judecătoriei Slatina pârâtul a fost obligat la 700.000 lei lunar pensie de întreţinere în favoarea minorului C.M..

La stabilirea cuantumului pensiei  au fost avute în vedere atât posibilităţile de plată ale pârâtului, cât şi nevoile minorului, venitul de care beneficia pârâtul la momentul pronunţării hotărârii fiind  de aproximativ 2.800.000 lei.

Conform art. 94 C. fam., când părintele este obligat la întreţinere faţă de un copil, cuantumul pensiei de întreţinere este de până la 1/4 din câştigul său din muncă , adică din venitul net.

La momentul prezentei acţiuni pârâtul a mai devenit tatăl unui minor şi anume M.A., născută la data de 07.11.2004 , intrând în concediu pentru îngrijirea acestei minore până la împlinirea vârstei de 2 ani .

La stabilirea pensiei de întreţinere , ca bază de calcul asupra cărei se aplică procentul prevăzut de lege , se are în vedere numai câştigul net pe care îl realizează prin muncă pârâtul şi prin urmare nu poate fi avută în vedere indemnizaţia primită pentru îngrijirea minorei M.A..

Pe de o parte perioada în care unul dintre părinţi se află în concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani este asimilată cu o incapacitate temporară de muncă , ce duce la suspendarea contractului de muncă iar pe de altă parte indemnizaţia de care beneficiază pârâtul are o finalitate clar prevăzută de lege.

Această indemnizaţie este acordată prin sistemul de asigurări sociale tocmai pentru a se asigura mijloacele materiale necesare îngrijirii minorului de până la doi ani dat fiind că părintele în această perioadă nu mai realizează venituri salariale , contractul de muncă fiind suspendat.

Scopul şi finalitatea acordării acestei indemnizaţii priveşte îngrijirea minorului pentru creşterea căruia părintele a intrat în concediu şi prin urmare este inechitabil ca din suma alocată de stat pentru creşterea şi îngrijirea acestuia să se reţină alte sume cu care să se contribuie la întreţinerea altor minori.

De altfel legea a prevăzut în mod expres că sumele primite cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii , aspect reglementat de dispoziţiile art. 409 alineat 7 Cod procedură civilă.

Această interdicţie stipulată expres de dispoziţiile procedurale confirmă caracterul de măsură socială ce vizează minorul pentru a cărui creştere s-a acordat indemnizaţia şi nu pe cel care optează pentru acest concediu.

Caracterul de măsură socială specială rezidă şi din faptul că indemnizaţia are un cuantum fix , condiţionat doar de contribuţia la asigurările sociale şi nu de cuantumul unor câştiguri din muncă.

Prin urmare indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la 2 ani nu constituie „câştig din muncă” în sensul articolului 94 C. Fam. şi nu poate fi avută ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei ce se datorează minorului T.M.C..

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa apreciază că acţiunea promovată este neîntemeiată urmând a fi respinsă.

Faţă de dispoziţiile art.275 Cod Proc. Civ. reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000.000 lei constând în onorariu avocat .

Domenii speta

Spete similare