Somatie de plata

Prin cererea înregistrata sub nr.2510/329/2011 din 63 august 2011, creditoarea S.C. VODAFONE ROMÂNIA SA, a solicitat emiterea unei somatii de plata împotriva debitorului C. N., cu privire la plata :sumei de 265,06 lei , reprezentând pret al serviciilor de telefonie mobila, prestate debitorului în baza contractului încheiat în acest sens; sumei de 672 lei, reprezentând penalitati conventionale, în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, aferente pretului neachitat de 265,06 lei, pentru perioada cuprinsa între scadenta fiecarei facturi si data de 15.08.2011, conform art.6.1 din conventia partilor potrivit careia penalitatile pot depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate; contravalorii penalitatilor conventionale, în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, aferente debitului principal în cuantum de 265,06 lei, curse în continuare, respectiv  pentru perioada cuprinsa între 16.08.2011 si data îndeplinirii obligatiei de plata; contravalorii dobânzilor comerciale legale aferente pretului neachitat de 265,060 lei, pentru perioada cuprinsa între scadenta fiecarei sume ce compune debitul principal si data platii integrale a acestuia; sumei de 626,78 lei,reprezentând taxa pentru rezilierea contractului înainte de termen (conform art.10.3 din conventia partilor si FF seria VDF nr.64387755/14.05.2010).

A solicitat si cheltuieli de judecata, în suma  de 101,3 lei (39 lei taxa judiciara de timbru, 0,3 lei timbru judiciar si 62 lei onorariu de avocat).

În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca  serviciile de telefonie mobila prestate debitorului au avut la baza contractele pentru serviciile VODAFONE prestate de SC VODAFONE ROMÂNIA SA , încheiate la data de 06.11.2007 si 15.02.2008

Creditoarea a sustinut ca  a prestat serviciile de telefonie mobila în temeiul contractului indicat, pentru care a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri , în  valoare totala de 265,06 lei. Suma a ramas neachitata, desi scadenta stabilita conventional de parti a fost depasita iar pretul serviciilor însusit.

Potrivit art.6 pct.1 din conventia partilor, s-a stabilit plata de catre client a unei penalitati de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere pentru sumele neplatite la termen si ca orice suma neplatita la timp va fi platita de catre client în lei, la cursul oficial de schimb leu/ euro de la data efectuarii platilor.

A mai aratat ca art.6.1 face parte din „conditiile generale” cuprinse în contractul pentru serviciile VODAFONE, conditii despre care debitorul a declarat ca a luat la cunostinta si le accepta.

A apreciat ca întelegerea partilor de prestare a serviciilor de  telefonie mobila si facturile emise în contul acestor servicii, facturi  acceptate la plata, coroborat cu achitarea serviciilor de telefonie mobila în perioada cuprinsa între data încheierii contractelor si pâna la data de 28.02.2010 (data scadentei primei facturi), dovedesc caracterul cert, lichid si exigibil, al creantelor, precum si însusirea înscrisurilor ce le constata.

În ceea ce priveste cererea de obligare a debitorului la plata taxei de reziliere, în suma de 626,78 lei, creditoarea a motivat ca, potrivit art.16 din conventia partilor, contractul de telefonie mobila se încheie pe o durata initiala de un an iar nerespectarea acestei durate se sanctioneaza cu plata unei „taxe de reziliere” în suma fixa de 626,78 lei, conform clauzei prevazute la pct.10.3 din contract, taxa ce a fost facturata prin FF seria VDF nr.64387755/14.05.2010.

A apreciat ca rezilierea  contractului a operat în conditiile art.9.2 din conventia partilor, clauza care cuprinde un pact comisoriu de gradul patru, rezilierea operând fara interventia instantei, la simpla constatare de catre SC VODAFONE ROMÂNIA SA a unuia dintre  cazurile de reziliere enumerate, în speta, neplata pretului.

Rezilierea a intervenit la data de 14.05.2010, respectiv la data scadentei primei facturi aflata în debit.

Pe de alta parte, factura cuprinzând taxa de reziliere nu a fost contestata de debitor, în conditiile art.8 din conventia partilor, iar rezilierea, prin încetarea prestarii serviciilor chiar de la scadenta primei facturi, nu a fost contestata de client.

În drept si-a întemeiat cererea pe dispozitiile OG nr.5/2001 ,OG nr.9/2000, art.969,1066 si urmatoarele cod civil, art.379 si art.274 cod proc civila.

A anexat cererii : împuternicire avocatiala si (în copii certificate) tabel privind calculul penalitatilor, fisa personala IGP, contract pentru serviciile VODAFONE prestate de VODAFONE ROMÂNIA SA pentru persoane fizice, acordul clientului, „conditii generale” pentru contract, facturi fiscale, invitatie la conciliere directa si dovada comunicare.

Debitorul nu a formulat întâmpinare si nu a propus probe în aparare.

Analizând materialul probator administrat în cauza, respectiv înscrisurile depuse la dosar de creditoare, instanta retine ca  între creditoarea SC VODAFONE ROMÂNIA SA si debitorul C. N. s-a încheiat contract pentru serviciile de telefonie mobila din 06.11.2007.

Prin „conditiile generale” ce face parte integranta din contractul pentru  serviciile VODAFONE prestate de SC VODAFONE ROMNÂNIA SA, creditoarea s- a obligat sa presteze servicii de  comunicatii electronice (art.1) iar debitorul s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, în termen de maxim 14 zile de la data emiterii facturii de catre creditoare (art.5) iar, în caz de întârziere în efectuarea platii, sa plateasca penalitati de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, pâna la plata întregii sume, penalitati ce pot depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.

În temeiul contractelor încheiate, între parti, s-au emis 4 facturi fiscale în perioada 14.02.2010 -14.04.2010, în valoare totala de 265,06 lei, pentru  contravaloarea serviciilor de telefonie mobila , si penalitati de întârziere acumulate pentru perioada cuprinsa între scadenta fiecarei facturi anexate si data de 15.08.2011, în cuantum de 672 lei, conform notei de calcul depuse la dosar.

Ulterior curg în continuare penalitati conventionale, în temeiul art.6.1 din contract, întrucât debitul principal nu a fost platit pâna în prezent de debitor.

În ceea ce priveste contravaloarea serviciilor de telefonie mobila, instanta retine ca potrivit disp. art.4 din „conditii generale” plata serviciilor VODAFONE este stabilita în euro, exclusiv TVA, iar plata se va efectua lunar de catre client, în lei, inclusiv TVA la cursul oficial de schimb leu/euro de la data emiterii facturii.

În consecinta, fata de dispozitiile contractuale, de prevederile art.969 cod civil si art.36 cod comercial, instanta va constata ca este vorba de o creanta certa, lichida si exigibila, însusita de debitor, conform disp. art.1 si urmatoarele din OG nr.5/2001.

În ceea ce priveste  penalitatile conventionale solicitate, instanta retine ca, potrivit art.4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

Potrivit literei i din anexa, este considerata abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari în cazul  neîndeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza îndeplinita în cauza.

Penalitatile de 0,5% pe zi de întârziere, echivalent cu o penalitate cumulata de 182,50% pe an, au fost calculate pentru perioada cuprinsa între scadenta fiecarei facturi (28.02.2010, 28.03.2010 si 28.04.2010) si pâna la data de 15.08.2011 si în continuare pâna la data îndeplinirii obligatiei de plata.

În aceasta perioada nivelul dobânzii de referinta a BNR, ce poate fi considerat un indicator pentru stabilirea cuantumului uzual al prejudiciului  cauzat pentru neexecutarea la termen a unei obligatii banesti, a fost de 8% pe an (pentru anul 2010 ,si de 6,25% pe an , pentru  perioada februarie - august 2011, potrivit circularelor publicate de Banca Nationala a României).

Astfel, se observa ca penalitatea impusa de creditoare se afla într-o disproportie evidenta cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod  rezonabil presupus.

Aceasta disproportie creeaza dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si în detrimentul consumatorului.

Desi contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un  act de comert unilateral fiind supus legii comerciale, specifice raporturilor juridice a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ,  menita sa protejeze interesele consumatorilor.

Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art.4 din Legea nr.193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pâna la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila în raport cu prejudiciul cauzat.

Având în vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr.93/13, privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, în raporturile înterindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure o eficacitate reala a interdictiei stipularii unor clauze abuzive în contracte încheiate între comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, si anume acela de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumator, în cuprinsul unor „conditii generale” impuse acestora.

În acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr.93/13, presupune ca instanta nationala sa poata verifica, din oficiu, daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero,C-240/98).

Curtea a statuat ca „o instanta investita cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant si un consumator, poate verifica, din oficiu, în ce masura clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv”.

Se observa astfel ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punct de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a o negocia, într-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora.

În ceea ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu înlatura în nici un fel realitatea ca, în masura în care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de câtiva operatori, în esenta, conditii generale similare, trebuie sa accepte, în bloc, conditiile prestabilite de acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.

De aceea ,”acordul debitorului”, în sensul ca a înteles si a acceptat „conditiile generale” ale prestatorului de servicii, nu înlatura aplicabilitatea art.4 din Legea nr.193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, pentru motivele expuse mai sus.

Instanta apreciaza ca limitarea penalitatilor însumate la nivelul debitului principal (265,06 lei ) apare ca suficienta în raport cu prejudiciu produs si cu ideea de sanctiune implicata în orice clauza penala, pentru descurajarea neexecutarii  obligatiilor contractuale.

În ceea ce priveste cererea creditoarei de obligarea debitorului la plata contravalorii dobânzii comerciale legale aferente pretului neachitat, calculata de la scadenta  fiecarei sume ce compune debitul principal si data platii acestuia, instanta urmeaza sa o respinga, ca neîntemeiata.

Astfel, potrivit dispozitiilor art.2 din OG nr.9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii banesti, în cazul în care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia  este purtatoare de dobânda fara sa se arate data dobânzii, se va plati dobânda legala.

Cum în „conditiile generale” s-a prevazut o penalitate (dobânda) conventionala de întârziere pentru neplata la termen a facturilor (art.6.1), de 0,5% pe zi de întârziere, nu pot fi percepute, în acelasi timp, si dobânzi legale, deoarece acestea se exclud reciproc.

Cât priveste taxa de rezilierea contractului înainte de termen, solicitata de creditoare, în cuantum de 626,78 lei, instanta retine ca, potrivit clauzei contractuale prevazute de art.10.1 din „conditii generale”, în cazul în care contractul înceteaza din orice motiv, clientul va plati serviciile furnizate si taxele si tarifele lunare datorate înainte de încetarea contractului, inclusiv orice suma datorata potrivit art.10 si 11, acolo unde este cazul.

Clauza contractuala prevazuta la art.10.3 din „conditii generale”, prevede însa ca taxa de reziliere a contractului înainte de termen  este perceputa „în cazul în care clientul solicita încetarea prezentului contract înainte de perioada minima”.

Or,în cauza, debitorul (clientul) nu a solicitat încetarea contractului; el nu si-a respectat obligatia de plata a facturilor.

În speta nefiind situatia vizata de art.10.3 din „conditii generale”, respectiv clientul sa fi solicitat încetarea contractului, instanta apreciaza ca cererea de obligare a acestuia la plata taxei de reziliere, apare ca neîntemiata.

În situatia , când clientul nu- si  respecta obligatia de plata a sumelor datorate, conform dispozitiilor art.(1) din „conditii generale”, „VODAFONE poate înceta prezentul contract cu o notificare în scris, cu 15 zile înainte”.

Este adevarat ca în „conditii generale”, asa cum a motivat creditoarea în cererea sa , s-a stipulat pactul comisoriu potrivit caruia „ în cazurile enumerate la pct.9.2 (deci si când clientul  nu îsi respecta obligatia de plata a sumelor datorate) încetarea contractului se va produce de plin drept, fara interventia instantei judecatoresti competente, de la data constatarii de catre VODAFONE a oricaruia dintre cazuri fara preaviz si fara drept la compensatie sau despagubiri”.

Astfel cum este formulata, clauza cuprinde un pact comisoriu de gradul 4 ce exclude interventia instantei si orice formalitate prealabila.

Dar în acelasi art.9.2, în care este inclusa cauza expusa mai sus, exista si o alta clauza, potrivit careia „VODAFONE” poate înceta prezentul contract cu o notificare  în scris, cu 15 zile înainte, când clientul nu-si respecta obligatia de plata a sume lor datorate, precum si în celelalte cazuri enumerate”.

Din modul în care este formulata aceasta clauza, se deduce însa ca,  pentru a opera încetarea (rezilierea) contractului, este necesar ca partea care nu si-a îndeplinit obligatia, respectiv debitorul (clientul) trebuie sa fi fost pus în întârziere  cu o notificare, fiind vorba astfel de un pact comisoriu de gradul 3.

Cele doua clauze inserate de VODAFONE în „conditii generale”, în acelasi art.9.2, sunt contradictorii, motiv pentru care instanta urmeaza sa le interpreteze în contra vânzatorului , respectiv a creditoarei VODAFONE, conform disp. art.1312 cod civil.

Instanta constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.1 din OG nr.5/2001, privind procedura somatiei de plata, respectiv creanta creditoarei este certa, lichida si exigibila, în limitele aratate, si, în consecinta, în temeiul art.1 si art.6 din OG nr.5/2001, va admite în parte cererea formulata de creditoarea SC VODAFONE ROMÂNIA SA împotriva debitorului C. N. si va soma debitorul sa plateasca creditoarei, în termen de 20 de zile de la ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri, suma de 265,06 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobila si suma de 265,06 lei , reprezentând penalitati de întârziere.

Va respinge cererea pentru restul penalitatilor si pentru taxa de reziliere, ca netemeiata.

În baza art.274 Cod procedura civila va admite în parte  cererea si va obliga debitorul sa plateasca creditoarei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare