Plangere contraventionala

Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de (…) pe rolul acestei instanţe sub nr. (…), petentul a solicitat, în contradictoriu cu intimatul (…), anularea procesului-verbal seria (…) întocmit de către intimat.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că in ziua de (…) a observat ca pe o strada apropiata trecea o caruta cu doi cai incarcata cu lemne de foc. Avand in vedere ca se fura des din intreaga zona, a apelat la 112 pentru a se identifica legalitatea transportului de lemne. Petentul a menţionat că in aprox. 10 minute a aparutun echipaj de politie care i-a spus ca nu se justifica apelul. Petentul a aratat ca a sunat din nou la 112 îndrumând agentii sa verifice pe o alta strada; cu toate acestea, agentul de politie a refuzat sa identifice caruta cu lemne si l-a amenintat ca il va sanctiona cu amenda. Petentul a aratat ca desi  nu si-a declinat identitatea la telefon i s-a intocmit un proces-verbal de contraventie pe numele sau.

În continuare, petentul a învederat că in data de (…) a gasit in curte procesul-verbal.

Alăturat plângerii, petentul a depus înscrisuri in copie: proces-verbal, dovada de îndeplinire a procedurii.

La data de (…) intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii. În motivarea acesteia a arătat că la data de (…), în jurul orelor (…), contestatorul, a fost sanctionat cu amenda intrucat a apelat SNUAU 112 pentru a sesiza că trece pe str. (…) o caruta cu lemne ce nu are documente, lucru ce nu s-a confirmat. S-a mai menţionat că petentul a recunoscut ca a apelat SNUAU 112

Alăturat întâmpinării, intimata a depus înscrisuri : Proces-verbal; Raport; Fisa interventiei la eveniment.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri: Proces-verbal; Raport; Fisa interventiei la eveniment şi proba testimoniala cu martorul (…), propusă de petent şi martorul asistent (…), a cărui citare a fost dispusă din oficiu de către instanţă, fiind martorul asistent. In speţa, Procesul-verbal de indeplinire a procedurii a fost semnat in calitate de martor asistent de (…) care a fost audiat in instanţa acesta aratand ca nu il cunoaşte pe petent si nu are cunostinta despre savarsirea contravenţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria (…) din data de (…), s-a reţinut în sarcina petentului fapta de a fi apelat în mod nejustificat si abuziv serviciul naţional de urgenţă 112, pe motiv ca pe str. (…) trece o caruta cu lemne ce nu are documente legale, lucru ce nu s-a confirmat. Astfel, în acest proces-verbal s-a reţinut că petentul a săvârşit contravenţia prev. de art. 32 alin. 1 lit a din OUG 34/2008, aplicându-i-se petentului sancţiunea amenzii în cuantum de 500 lei.

Potrivit art. 32 din OUG 34/2008,

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte si se sancţionează dupa cum urmeaza:

a) apelarea abuziva a numărului unic pentru apeluri de urgenta 112, cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei

Potivit art. 3 lit. e din acelaşi act normativ, care defineşte apelarea abuzivă,  aceasta este reprezentată de apelarea repetata, cu rea intentie, a numarului 112, fara ca apelantul sa justifice o stare care necesita actiunea agentiilor specializate de interventie, sau apelarea numarului 112 pentru a aduce injurii operatorilor.

Conform dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei, care hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum  şi asupra măsurii confiscării.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului – verbal de contravenţie, instanţa constată că acesta conţine toate menţiunile a căror lipsă este sancţionată cu nulitate absolută conform dispoziţiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut menţiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele şi calitatea sa, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi data comiterii acesteia.

Instanţa constata că procesul-verbal a fost încheiat în prezenta petentului care a refuzat sa semneze, la rubrica alte menţiuni apărând ca „Refuza sa semneze si sa primească o copie a procesului-verbal. Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, în cazul in care contravenientul nu se afla de fata, cum este cazul în speţă, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puţin un martor. Totodată, alin. 3 al art. 19 din OG nr. 2/2001 prevede că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Or, în procesul verbal în discuţie, care nu a fost semnat de petent, nu este trecut niciun martor asistent si nici nu au fost trecute motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor asistent.

 In speţa, este vorba de un caz de nulitate relativă iar în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit partii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Faţă de aceste considerente, instanţa constată că petentul nu a făcut dovada motivului invocat şi al unei vătămări. Cu toate acestea, chiar şi în ipoteza în care petentul ar fi dovedit vătămarea suferită, instanţa apreciază că această vătămare poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, de exemplu prin dovedirea de către petent a altei situaţii de fapt decât cea menţionată în procesul verbal sau prin controlul de legalitate şi temeinicie pe care-l realizează instanţa. In acest sens, prin formularea prezentei plângeri i s-a dat posibilitatea să prezinte eventualele obiecţiuni.

In consecinta, instanta retine ca procesul-verbal a fost legal întocmit.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal atacat, instanţa constată că în cazul de faţă procesul-verbal a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simţuri (ex propriis sensibus) de către agenţii din cadrul intimatului, care au consemnat cele constatate în fişa interventiei la eveniment pe baza căreia a fost întocmit ulterior procesul-verbal contestat. În această situaţie, în care procesul-verbal contestat a fost încheiat în urma constatării personale a agenţilor din cadrul intimatului, sarcina probei aparţine petentului, în sensul că aceasta trebuie să răstoarne prezumţia de valabilitate a procesului-verbal contestat, făcând dovada contrară a celor reţinute de agentul constatator.

În cazul în care procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simţuri (ex propriis sensibus) de către agenţii din cadrul intimatului, aşa cum este cazul în speţă, instanţa apreciază că actul administrativ în discuţie se bucură de prezumţia de legalitate (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege) asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea că autoritatea (agentul în această situaţie) consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga alte denaturări ale realităţii (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menţionării intenţionate sau chiar neglijentă a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancţiuni de natură disciplinară sau penală).

Reţinând prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenţie în sistemul nostru şi considerând că legislaţia contravenţională română este calificată,, penală,, în înţelesul european autonom al CEDO, instanţa constată că Curtea Europeană a Drepturilor Omului precizează că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar, în materie penală, obligă statele să nu depăşească o anumită limită.

În acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depăşească în folosirea lor, este întemeiat a aprecia că una din limitele până la care trebuie să acţioneze prezumţia de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situaţia în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumţia de temeinicie şi, în absenţa unor probe propuse de către petent, de natură să răstoarne această prezumţie, plângerea va fi respinsă.

Prezumţia de nevinovăţie a petentului, care funcţionează de asemenea, în procedura contravenţională română, calificată,, penală,, în înţelesul european autonom al CEDO,  nu are caracter absolut, după cum  nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

În cazul de faţă i s-a dat petentului posibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, petentul propunând probe în dovedirea susţinerilor sale şi fiind administrate probele încuviinţate acestuia, însă prin aceste probe nu a reuşit să răstoarne prezumţia de legalitate, valabilitate şi autenticitate de care se bucură procesul verbal.

Astfel, potrivit depoziţiei martorului (…) propus de petent , in ziua de (…) in jurul orelor (…) se afla la petent. La un moment dat a observat o caruta încărcata cu lemne, iar tatăl sau a sunat la politie pentru a se verifica provenienţa lemnelor. Martorul a arătat ca nu a auzit conversaţia tatălui sau cu poliţiştii deoarece a intrat in casa, dar stie ca motivul pentru care a sunat la 112 a fost pentru a se verifica provenienţa lemnelor.

De asemenea, instanţa retine atat din declaratia petentului data in şedinţa publica, cat si din Raportul agentului constatator faptul ca petentul in momentul in care a sunat la 112 si-a dat un nume fals (….). Instanţa constata ca petentul a recunoscut ca a apelat numărul de urgenţă pe motiv ca pe o strada in apropierea domiciliului sau trece o caruta cu lemne care nu are documente de transport.

Astfel, având în vedere că, aşa cum reiese din probele administrate, petentul a apelat numărul de urgenţă fără a se afla într-o stare de real pericol care să reclame aceasta, reţinând şi faptul că potrivit art. 2 alin. 2 din OUG 34/2008,  numărul unic pentru apelurile de urgenţă se apelează atunci când este necesară intervenţia agenţiilor specializate de intervenţie, pentru asigurarea asistenţei imediate în situaţii în care este periclitată viaţa, integritatea ori sănătatea cetăţeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul, instanţa constată că în mod corect s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prev. de 32 din OUG 34/2008.

 Prin urmare, cu toate că petentul a contestat procesul-verbal considerându-l abuziv si nelegal, se constată că nu a făcut nici o dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumţia de legalitate şi veridicitate a procesului verbal contestat, deşi îi revenea această obligaţie potrivit art.129 al.1 teza finală C.pr.civ.

Constatând că această contravenţie a fost reţinută în mod temeinic în sarcina petentului, instanţa va analiza în continuare dacă sancţiunea aplicată, în cuantum de 500 de lei, a fost proporţională cu gradul de pericol al faptei săvârşite.

Ţinând seama de disp. art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravenţională, instanţa consideră că sancţiunea amenzii in cuantum de 500 lei a fost legal aplicata.

Pentru a proceda astfel instanţa are în vedere că petentul nu a regretat in nici un mod savarsirea faptei. De asemenea, petentul a dovedit rea-credinţa in apelarea numărului de urgenta având in vedere faptul ca s-a recomandat sub un nume fals, tocmai in ideea de a nu fi amendat. In plus, instanţa retine ca s-a aplicat minimul pedepsei amenzii, iar fata de reaua-credinţa a petentului sancţiunea avertismentului nu ar fi suficienta.

Astfel, reţinând prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanta retine ca amenda in cuantum de 500 lei este  proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite- contravenţia are un pericol ridicat având in vedere ca s-a apelat numarul de urgenta împiedicând activitatea serviciului de urgenta pentru cazurile justificate in care putea fi periclitată viaţa, integritatea ori sănătatea cetăţeanului, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia- prin folosirea unui nume fals, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului care a aratat ca nu regreta fapta.

Prin urmare, faţă de toate considerentele expuse, instanţa, în baza art. 34 din OG 2/2001, urmează a respinge plângerea contravenţională, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare