Fond funciar

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile  privind pe reclamantul T.G., domiciliat în comuna X, judeţul Harghita în contradictoriu cu pârâtele: COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR X PRIN PRIMAR, COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR PRIN INSTITUŢIA PREFECTULUI, având ca obiect fond funciar plângere c/a Hotărârii Comisiei Judeţene, obligaţie de a face.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii a amânat pronunţarea pentru azi, 25 2011, când în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de faţă:

Prin acţiunea civilă promovată la această instanţă şi înregistrată sub numărul de mai sus reclamantul T.G., domiciliat în comuna X, judeţul Harghita a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR X PRIN PRIMAR, COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR PRIN INSTITUŢIA PREFECTULUI,  ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor să-l pună în posesie pe suprafaţa de 8245 mp teren cu vegetaţie forestieră pe amplasamentul stabilit iniţial prin Titlul de proprietate nr. … din  martie 2005 şi astfel cum a fost cuprinsă acea suprafaţă şi în Fişa de punere în posesie nr. … din noiembrie 2002, sub sancţiunea daunelor cominatorii, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

În motivare reclamantul arată că i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Titlul de proprietate nr. … din  martie 2005 şi s-a întocmit Fişa de punere în posesie nr. … din noiembrie 2002, dar în realitate suprafaţa reconstituită nu i-a fost pusă în posesie cu toate că prin sentinţa civilă nr. 320 din  iunie 2006 Comisia locală a fost obligată să-l pună în posesie pe suprafaţa indicată. Mai arată că s-a adresat Parchetului şi executorului judecătoresc dar toate demersurile au rămas fără rezultat.

Susţine că pârâta Comisia locală i-a oferit un alt amplasament în echivalent, nu a acceptat şi doreşte amplasamentul care a fost cuprins în  Fişa de punere în posesie nr. … din  noiembrie 2002.

Acţiunea a fost motivată în drept cu dispoziţiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 34 alin. 1 din HG nr. 890/2005 şi art. 1073 Cod civil.

În probaţiune reclamantul a anexat acţiunii: extras sumar de amenajament, plan de amplasament şi delimitare, procesul verbal emis de executorul judecătoresc C.M.C. din Topliţa, adresă de corespondenţă cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, acte de urmărire penală.

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita prin Prefect a depus la dosar întâmpinare. Prin întâmpinare a arătat că prin sentinţa civilă nr. 320 din iunie 2006 Comisia a fost obligată să-l pună în posesie pe reclamant în alte parcele, pe vechiul amplasament nu mai există posibilitatea de punere în posesie, fiind retrocedat altor peroane îndreptăţite. Reclamantului i s-a oferit alte amplasamente situate pe două parcele succesive dar a refuzat fie că este prea departe de sat, fie că nu corespund calitativ, motiv pentru care, pentru rezolvarea situaţiei, propune acordarea despăgubirilor, iar instanţa să stabilească măsurile pe care trebuie să le îndeplinească Comisia în acest sens. 

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă, Legea nr. 18/1991. În temeiul art. 242 pct.2 s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Comisia locală X a depus la dosar un înscris interpretat de instanţă ca având caracterul unei întâmpinări (fila 65 din dosar) prin care însuşeşte punctul de vedere al Comisiei Judeţene.

La înscris a anexat:  procesul verbal nr. 261 din ianuarie 2008 şi procesul verbal din  mai 2007 prin care înţelege să dovedească faptul că reclamantul a refuzat amplasamentul stabilit iniţial şi propune aceeaşi soluţie de acordare a despăgubirilor, instanţa urmând să stabilească măsurile pe care trebuie să le îndeplinească Comisia în acest sens.

Pentru termenul de judecată din data de octombrie 2009, reclamantul a răspuns propunerii Comisiilor de acordare a despăgubirilor astfel: nu este de acord cu altă variantă cum ar fi aceea a despăgubirilor atâta timp cât prima fişă de punere în posesie este valabilă. 

La termenul de judecată din data de noiembrie 2010 reclamantul depune o precizare de acţiune prin care solicită:

1. Obligarea Comisiei locale să-i plătească despăgubiri în cuantum de 200.000 lei reprezentând contravaloarea lemnului exploatat pe terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Titlul de proprietate nr. … din  martie 2005 şi s-a întocmit Fişa de punere în posesie nr. … din  noiembrie 2002.

În motivarea acestei precizări de acţiune reclamantul arată că dat fiind faptul că în urma raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză s-a constat că punerea în posesie pe amplasamentul cuprins în Titlul de proprietate nr. … din  martie 2005 şi Fişa de punere în posesie nr. … din noiembrie 2002, nu mai este posibilă, nefiind teren cu vegetaţie forestieră, este nevoit să accepte propunerea Comisiilor de acordare a despăgubirilor. 

 La această precizare de acţiune Comisia Locală a depus întâmpinare ( fila 187-189 din dosar ) prin care solicită respingerea cererii de acordare de despăgubiri motivat de faptul că expertiza nu a respectat schiţa de punere în posesie, reclamantul nu a arătat corect limitele de hotar, apoi la acordarea despăgubirilor trebuie să se ţină cont de faptul că din suprafaţa totală de 15,25 ha a fost pus în posesie reclamantul împreună cu alţi moştenitori, fiecare primind 700 mp pe un alt amplasament, respectiv tarlaua nr. 1 parcela 16 conform titlului de proprietate emis în cauză şi deci s-ar mai pune în discuţie doar suprafaţa de 14,90 ha, adică 2,98 ha pentru fiecare moştenitor.

Analizând acţiunea civilă de faţă astfel cum a fost precizată, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate şi a apărărilor formulate, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 320 din  iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Topliţa în dos. nr. …/2006, definitivă prin nerecurare, Comisia Locală a fost obligată să pună în posesie reclamantul, pe o suprafaţă de 8245 mp teren cu vegetaţie forestieră conform art. 1073 Cod civil şi art. 72 din HG nr. 890/2005. Aceste dispoziţii judecătoreşti sunt motivate de faptul că prin Titlul de proprietate nr. … din  martie 2005, raportat la Fişa de punere în posesie nr. … din  noiembrie 2002, s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului pe suprafaţa de 3 ha şi 500 mp, parcela UA 5B UPV, teren cu vegetaţie forestieră înscris în amenajamentul silvic tarla 4 şi 1 parcelele 59/1 şi 16/1/3 pe teritoriul administrativ al comunei X.

Prin expertiza topografică efectuată în cauză s-a dovedit faptul că pe amplasamentul UA 5B UPV, tarla 4 şi 1 parcelele 59/1 şi 16/1/3 pădurea a fost tăiată, iar din expertiza silvică rezultă că masa lemnoasă pusă în valoare pentru reclamant prin actele de punere în valoare din  noiembrie 2005 (fila 242 ) şi din  august 2005 ( fila 243 ), însumează 983 mc de pe suprafaţa de 2 ha. Concluzionând, contravaloarea vegetaţiei forestiere lipsă este de 85.054 lei, iar contravaloarea terenului neretrocedat este de 121.904 lei, deci un total de 206.958 lei conform calculului expertului  având la bază preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior stabilit prin Ordinul Ministrului nr. 133/24 august 2010 de 74 lei/mc.

Potrivit dispoziţiilor art. 24  (2) din Legea nr. 18/1991 Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.

În această ordine de idei, instanţa apreciază că atâta timp cât Comisia Locală prin întâmpinarea de la filele 187-189 din dosar recunoaşte că s-ar mai pune în discuţie  suprafaţa de 2,98 ha pentru fiecare moştenitor din suprafaţa totală de 15,25 ha pe care a fost pus în posesie reclamantul împreună cu alţi moştenitori, fiecare primind 700 mp pe un alt amplasament, respectiv tarlaua nr. 1 parcela 16 conform titlului de proprietate emis în cauză, se desprind concluzia că cererea de despăgubiri formulată de reclamant este întemeiată, iar calculul expertului silvic pentru contravaloarea vegetaţiei forestiere lipsă şi pentru contravaloarea terenului neretrocedat de 206.958 lei este real.

Potrivit art. 1 (3) din HG nr. 1095/2005 despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, vor urma procedura şi se vor supune dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege.

Urmare a modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, Titlul VII, art. 1, art. 13, art. 16, competenţa privind modalitatea de acordare şi stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde şi cuantumul despăgubirilor ce vor consta în titluri de despăgubiri. Evaluarea se realizează prin expertiza tehnică în cadrul procedurii contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Fiind solicitate despăgubirii potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul neacceptând şi neprimind teren în natură, pe alt amplasament, înseamnă că pârâta Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar este obligată să înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,  pe bază de proces-verbal de predare-primire, întreaga documentaţie care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, anexând şi dovezile privind faptul că fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz, o declaraţie semnată de membrii comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, prin care se atestă că nu mai există teren disponibil pentru restituire în natură. Deci obligaţia Comisiei Judeţene nu este directă de plată a despăgubirilor, ci de înaintare a propunerii, însoţită de documentele precizate, la organul în drept să acorde efectiv despăgubiri, în cauză fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin urmare, acţiunea precizată a reclamantului este întemeiată doar în parte, Comisia locală şi cea judeţeană nu au atribuţii decât de  înaintare către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,  a procesului-verbal de predare-primire, întreaga documentaţie care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, dovezile privind faptul că reclamantului i s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz, o declaraţie semnată de membrii comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, prin care se atestă că nu mai există teren disponibil pentru restituire în natură şi orice alte documente relevante prevăzute la pct. 16.1 din Normele metodologice cuprinse în HG nr. 1095/2005.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa le va admite în parte, proporţional cu admiterea în parte a acţiunii, deoarece Comisiile aveau cunoştinţă încă înainte de efectuarea expertizei de faptul că pe teren nu mai există vegetaţie forestieră şi aveau baza legală amintită mai sus pentru rezolvarea situaţiei create pe calea procedurii administrative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea reclamantului T.G., domiciliat în comuna X,  judeţul Harghita în contradictoriu cu pârâtele: COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR X PRIN PRIMAR, COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR PRIN INSTITUŢIA PREFECTULUI şi, în consecinţă:

Obligă Comisia locală şi Comisia judeţeană să înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, procesul-verbal de predare-primire, întreaga documentaţie care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantului, Titlul de proprietate nr. … din  martie 2005 şi Fişa de punere în posesie nr. … din  noiembrie 2002, dovezile privind faptul că reclamantului i s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz, o declaraţie semnată de membrii comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, prin care se atestă că nu mai există teren disponibil pentru restituire în natură şi orice alte documente relevante prevăzute la pct. 16.1 din Normele metodologice cuprinse în HG nr. 1095/2005.

Obligă Comisiile la 2199,75 lei reprezentând contravaloarea raportului de expertiză topografică şi silvică.

Domenii speta

Spete similare