Divorţ

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta H.L. şi pe pârâtul H.V., având ca obiect divorţ cu copii minori.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru reclamanta lipsă, avocat O-C.V., cu procură specială la dosar şi pârâtul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, prin serviciul registratură al instanţei, mandatara reclamantei a depus o cerere având ca obiect strigarea cauzei după ora 10,00.

Mandatara reclamantei, arată că părţile s-au înţeles asupra tuturor cererilor accesorii, respectiv ca divorţul să fie pronunţat prin acord. Menţionează că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei pe fond.

Pârâtul prezent, arată că, într-adevăr s-a înţeles cu reclamanta asupra tuturor capetelor de cerere accesorii divorţului, exprimându-şi consimţământul la desfacerea căsătoriei prin acord. Semnează cererea de divorţ, făcând menţiunea expresă pe aceasta „Sunt de acord cu divorţul şi cererile accesorii”. Nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind formulate alte cereri, văzând poziţia procesuală a ambelor părţi, a reclamantei prin mandatar şi raportat la prevederile din Noul Cod civil în vigoare la data pronunţării hotărârii, instanţa acordă cuvântul pe fond.

Mandatara reclamantei, avocat O-Z.V., având cuvântul pe fond, solicită desfacerea căsătoriei încheiate la data de decembrie 1998, înregistrată sub nr. 98 la Primăria oraşului X, prin acordul soţilor, reluarea numelui reclamantei avut anterior căsătoriei, cel de Averiţei, stabilirea exercitării autorităţii părinteşti asupra minorilor H.V., născut la data de  august 1998 şi H.M., născută la data de octombrie 1996, de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorilor la tată, respectiv în municipiul X, judeţul Harghita, obligarea fiecăruia dintre părinţi să contribuie în mod egal la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor minori, respectiv asigurarea celor necesare traiului minorilor, cu stabilirea în favoarea reclamantei a unui program de vizitare în sensul posibilităţii preluării lor la reşedinţa din Italia, în prima săptămână din vacanţa de Paşti în primul an şi a doua săptămână din vacanţa de Paşti în al doilea an, a doua săptămână din vacanţa de iarnă, în primul an şi a doua săptămână în vacanţa de iarnă în al doilea an iar în vacanţa de vară, lunile iulie şi august. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de ½ parte, respectiv suma de 500 lei.

Pârâtul, având cuvântul pe fond, arată că este de acord cu cele arătate de mandatara reclamantei, respectiv desfacerea căsătoriei încheiate la data de decembrie 1998, înregistrată sub nr. 98 la Primăria oraşului X, prin acordul soţilor, reluarea numelui reclamantei avut anterior căsătoriei, cel de A., stabilirea exercitării autorităţii părinteşti asupra minorilor H.V., născut la data de august 1998 şi H.M., născută la data de octombrie 1996, de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorilor la tată, respectiv în municipiul X, judeţul Harghita, obligarea fiecăruia dintre părinţi să contribuie în mod egal la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor minori, respectiv asigurarea celor necesare traiului minorilor, cu stabilirea în favoarea reclamantei a unui program de vizitare în sensul posibilităţii preluării lor la reşedinţa din Italia, în prima săptămână din vacanţa de Paşti în primul an şi a doua săptămână din vacanţa de Paşti în al doilea an, a doua săptămână din vacanţa de iarnă, în primul an şi a doua săptămână în vacanţa de iarnă în al doilea an iar în vacanţa de vară, lunile iulie şi august, fiind de acord cu plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în cuantum de ½ parte.

Instanţa, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

În deliberare asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată la această instanţă sub nr. …/326/2011 din data de octombrie 2011, precizată ulterior în scris şi precizată oral în şedinţa publică din data de ianuarie 2012,  reclamanta H.L., domiciliată în municipiul X, judeţul Harghita, în prezent având reşedinţa în Italia, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat O-C.V., cu sediul în municipiul Târgu Mureş,  judeţul Mureş, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul  H.V., domiciliat în municipiul X, judeţul Harghita, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de decembrie 1998, înregistrată sub nr. 98 la Primăria oraşului X, prin acordul soţilor, reluarea numelui reclamantei avut anterior căsătoriei, cel de A., stabilirea exercitării autorităţii părinteşti asupra minorilor H.V., născut la data de  august 1998 şi H.M., născută la data de octombrie 1996, de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorilor la tată, respectiv în municipiul X, judeţul Harghita, obligarea fiecăruia dintre părinţi să contribuie în mod egal la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor minori, respectiv asigurarea celor necesare traiului minorilor, cu stabilirea în favoarea reclamantei a unui program de vizitare în sensul posibilităţii preluării lor la reşedinţa din Italia, în prima săptămână din vacanţa de Paşti în primul an şi a doua săptămână din vacanţa de Paşti în al doilea an, a doua săptămână din vacanţa de iarnă, în primul an şi a doua săptămână în vacanţa de iarnă în al doilea an iar în vacanţa de vară, lunile iulie şi august, cu cheltuieli de judecată în cuantum de ½ parte.

Cererea a fost motivată în drept în temeiul art. 373 lit. a, art. 374, art. 383 alin. 1 şi 2, art. 396, art. 397, art. 400, art. 402, art. 516 alin. 1, art. 525 alin. 1, art. 530 din Noul Cod civil şi art. 613 ind. 1 Cod procedură civilă.

În probaţiune, reclamanta a depus în copie, certificatul de căsătorie, certificatele de naştere ale minorilor, procura specială privind mandatul acordat, actul său de identitate şi certificatul de naştere şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Pârâtul, legal citat, prezent în faţa instanţei, a fost de acord cu desfacerea căsătoriei prin acord şi toate capetele accesorii divorţului, respectiv cu plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Examinând cererea de faţă, a stăruinţei părţilor în desfacerea căsătoriei prin acord şi  a prevederilor legale aplicabile din perspectiva dispoziţiilor Noului Cod civil, instanţa constată următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de decembrie 1998, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 98 în Registrul de stare civilă al oraşului X, judeţul Harghita, în prezent fiind despărţite în fapt, ambele consimţind la desfacerea căsătoriei prin acord.

Conform art. 374 din Noul Cod civil, „(1) Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie. (3) Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ.”

La termenul de judecată din data de ianuarie 2012, ambele părţi, reclamanta prin mandatar, au arătat că stăruie în desfacerea căsătoriei prin acord, exprimându-şi consimţământul liber şi neviciat.

Cum, ambele părţi şi-au manifestat expres acordul lor în ce priveşte desfacerea căsătoriei, instanţa văzând îndeplinite condiţiile prev. 374 alin. 1 şi 3 din Noul Cod civil, apreciază întemeiat  acest capăt de cerere, urmând a fi admis, astfel, va dispune desfacerea căsătoriei încheiate de părţi la data de  decembrie 1998, întegistrată sub nr. 98 la Primăria oraşului X, prin acordul soţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 383 alin. 3 din Noul Cod civil, cu referire la efectele divorţului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soţi, conform cărora „Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei”.

Cu referire la numele de familie pe care reclamanta urmează să-l poarte după divorţ, instanţa va face aplicabilitatea prevederilor mai sus menţionate, prin urmare, reclamanta va reveni la numele de familie dinaintea căsătoriei, cel de A.

Din căsătoria părţilor, au rezultat minorii H.V., născut la data de august 1998 şi H.M., născută la data de octombrie 1996.

Conform art. 397 din Noul Cod  civil, „După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel”, astfel, va stabili ca, după divorţ, autoritatea părintească să revină în comun, ambilor părinţi, în speţă reclamantei H.L.-mamă şi pârâtului H.V.-tată.

Dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul major al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situaţia lor materială, posibilităţile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil, dreptul la pensie de întreţinere al minorilor fiind garantat şi de art. 8 pct. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legătura dintre părinţi şi copii fiind un element fundamental al vieţii de familie, relaţia acestora putând fi exercitată printr-o multitudine de căi.

Conform art. 30 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi şi nu poate fi separat de aceştia numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Măsura stabilirii locuinţei minorului, instituită de dispoziţiile art. 496 din Noul  Cod civil, poate fi luată de către instanţa de tutelă, în condiţiile în care părinţii nu locuiesc împreună.

În toate situaţiile, fie când este vorba de stabilirea locuinţei minorilor, instanţa de tutelă trebuie să aibă în vedere principiul interesului superior al acestora.

Potrivit art. 496 din Noul cod civil, „(1)Copilul minor locuieşte la părinţii săi.(2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.(3) În caz de neînţelegere între părinţi,  instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă pishosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.”

În prezent, părţile sunt despărţite în fapt, reclamanta fiind plecată la muncă în Italia,  iar minorii sunt în grija tatălui, ambii părinţi exercitându-şi autoritatea părintească şi contribuind la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură, pregătire profesională, asigurând cele necesare traiului lor.

Din probele administrate, respectiv acordul părinţilor minorilor, înscrisurile existente la dosar şi din ancheta psihosocială efectuată în cauză de către Colectivul de sprijin al autorităţii tutelare şi de asistenţă socială din cadrul Primăriei municipiului X, reiese că pârâtul poate asigura condiţii pentru întreţinerea, creşterea şi educarea minorilor la locuinţa din municipiul X, judeţul Harghita, unde locuieşte în prezent, sursele de venit fiind salariul, alocaţia de stat şi contribuţia ambilor părinţi, prin urmare va stabili locuinţa minorilor la domiciliul pârâtului, unde de altfel se află şi domiciliul reclamantei, cu stabilirea unui program de vizitare de către reclamantă a minorilor, în sensul existenţei posibilităţii preluării lor la reşedinţa sa din Italia, în prima săptămână din vacanţa de Paşti în primul an şi a doua săptămână din vacanţa de Paşti în al doilea an, a doua săptămână din vacanţa de iarnă în primul an şi a doua săptămână în vacanţa de iarnă în al doilea an, iar în vacanţa de vară, în lunile iulie şi august.

Potrivit art. 524 din Noul Cod civil, „Are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale”, iar potrivit art. 525 alin. 1 din cod, „ Minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”.

În înţelesul art. 527 din Noul Cod civil, „Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace”, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinere, urmează a se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora, avându-se în vedere şi celelalte obligaţii ale debitorului întreţinerii, starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la întreţinere, precum şi mijloacele celui care o datorează.

Cuantumul întreţinerii, conform art. 529 din Noul Cod civil, se stabileşte în raport cu nevoia celui ce o solicită şi cu mijloacele de plată ale debitorului întreţinerii, astfel, când întreţinerea este datorată de părinte, aceasta se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii, cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor pesoane, neputând depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat, în speţă, fiind dovedită starea de nevoie a minorilor.

Avându-se în vedere reglementările în vigoare şi văzând acordul părinţilor minorilor, instanţa va obliga pe fiecare dintre părinţi să contribuie în mod egal la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor minori, la cheltuielile privind nevoile de locuit şi asigurarea celor necesare traiului lor, ţinându-se seama de veniturile şi bunurile acestora precum şi a celorlalte obligaţii ale debitorilor întreţinerii.

Va obliga pârâtul, conform înţelegerii dintre părţi, să plătească suma de 500 lei, onorariu avocat, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta H.L., domiciliată în municipiul X,. judeţul Harghita, în prezent având în prezent reşedinţa în Italia, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat O-C.V., cu sediul în municipiul Târgu Mureş, judeţul Mureş, în contradictoriu cu pârâtul  H.V., domiciliat în municipiul X, judeţul Harghita şi, în consecinţă:

Desface căsătoria încheiată de părţi la data de decembrie 1998, înregistrată sub nr. 98  în Registrul de stare civilă al oraşului X, judeţul Harghita, prin acordul soţilor.

Reclamanta revine la numele de familie dinaintea căsătoriei, cel de A.

Stabileşte ca autoritatea părintească să revină în comun, ambilor părinţi, respectiv reclamantei H.L.-mamă şi pârâtului H.V.-tată.

Stabileşte locuinţa minorilor H.V., născut la data de august 1998 şi H.M., născută la data de octombrie 1996, de către ambii părinţi, la pârâtul tată, respectiv în municipiul X,  judeţul Harghita, unde este în fapt şi domiciliul reclamantei(aceasta având în prezent reşedinţa în Italia), cu stabilirea în favoarea reclamantei a unui program de vizitare în sensul existenţei posibilităţii preluării lor la reşedinţa din Italia, în prima săptămână din vacanţa de Paşti în primul an şi a doua săptămână din vacanţa de Paşti în al doilea an, a doua săptămână din vacanţa de iarnă, în primul an şi a doua săptămână în vacanţa de iarnă în al doilea an, iar în vacanţa de vară, în lunile iulie şi august.

 Obligă pe fiecare dintre părinţi să contribuie în mod egal la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură, pregătire profesională, la cheltuielile privind nevoile de locuit şi asigurarea celor necesare traiului minorilor H.V., născut la data de august 1998 şi H.M., născută la data de  octombrie 1996.

 Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de ½ parte, respectiv suma de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă şi irevocabilă în ce priveşte divorţul.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare în ce priveşte cererile accesorii.

Domenii speta

Spete similare