Contestatie la executare

Prin sentinţa civilă nr. 282/17.04.2007 pronunţată în dosarul civil nr. 154/335/2007 a fost anulată ca netimbrată cererea prin care contestatorul a solicitat  suspendarea executării silite.

A fost respinsă, ca neîntemeiată contestaţia la executare, formulată de contestatorul V.V.I, în contradictoriu cu intimata V.I.M.

În esenţă s-a reţinut că: Primul motiv invocat de contestator, se referă la termenul de o zi stabilit de executorul judecătoresc de la primirea somaţiei pentru predarea minorului şi plata  debitului.

Motivul este neîntemeiat, întrucât nu are importanţă încadrarea în drept făcută de executorul judecătoresc, iar debitorul este obligat să plătească suma datorată în termen de o zi de la primirea somaţiei, potrivit art. 411 Cod procedură civilă. Prin urmare, sub aspectul debitului urmărit, chiar şi încadrarea în drept făcută de executorul judecătoresc este temeinică şi legală.

Totodată, instanţa a reţinut că executorul judecătoresc l-a somat pe debitor ca în termen de o zi să-l predea de bună voie  pe copilul minor, prin urmare, executarea silită nu începuse pentru ca debitorul să se poată prevala de dispoziţiile art. 401 alin.1 lit.”c” din Codul de procedură civilă.

Numai după ce executorul judecătoresc ar fi trecut efectiv la executarea silită după expirarea termenului de o zi de la primirea somaţiei de către debitor, debitorul putea formula contestaţie împotriva executării silite în 15 zile de la primirea somaţiei, ţinând seama şi de modalitatea de  executare silită aleasă de creditoare, în speţă.

Creditoarea putând să aleagă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 572 Cod procedură civilă în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, fie executarea silită, fie sesizarea instanţei de executare pentru aplicarea unei amenzi civile debitorului conform art. 580 indice 2 şi următoarele Cod procedură civilă.

Cu privire la al doilea motiv, debitorul invocă faptul că termenul de o zi pentru executarea obligaţiei s-ar fi împlinit într-o zi nelucrătoare ( sâmbăta), ori potrivit art. 386 Cod procedură civilă executarea unei hotărâri nu se poate face în zilele nelucrătoare stabilite de lege.

Motivul nu este întemeiat deoarece, de moment ce termenul pentru executarea obligaţiei menţionate în somaţie se împlinea într-o zi nelucrătoare, acest termen era prelungit de drept până în prima zi lucrătoare din săptămâna care urma, aşa încât nu se poate pune problema executării  hotărârii într-o zi nelucrătoare.

Ultimul motiv invocat de contestator, se referă la împuternicirea reprezentantei creditoarei pentru a se stabili dacă această persoană fusese mandatată de creditoare să pună în executare silită hotărârea judecătorească.

Îm dosarul de executare silită înaintat instanţei de către executorul judecătoresc, există o procură specială prin care creditoarea a împuternicit-o pe numita P. A. să îl ia pe fiul său minor care i-a fost încredinţat prin sentinţa de divorţ şi care trăieşte la tatăl său.

Este indubitabil aşadar, că P.A. poate exercita în numele creditoarei orice fel de acţiune pentru a-l lua pe minor de la contestatorul debitor, inclusiv o cerere de executare silită.

Faţă de cele arătate, instanţa a respins, ca nefondată, contestaţia la executare.

Domenii speta

Spete similare