Plângere contravenţională

Tip document  -  Sentinţă civilă

Nr.  document – 1479

Data elaborării: 02.12.2011

Titlul speţei: plângere contravenţională

Domeniu asociat:  contravenţii

Conţinut:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.09.2011 sub numărul de dosar 1926/334/2011, petenta S.C. J.L.I.  S.R.L. a solicitat instanţei să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria SV nr. 13395 încheiat la data de 15.09.2011 de către intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată:

În fapt, în data de 13.09.2011 inspectorii ITM au efectuat un control la punctul de lucru al petentei. La punctul de lucru al petentei au fost găsiţi martorii Ş.E.S. şi C.I., care au dat declaraţii în faţa inspectorilor ITM şi în faţa instanţei de judecată.

Martorul Ş.E.S., în faţa inspectorilor ITM  a arătat că lucrează de luni până vineri, între orele 7-15, câte 4 zile de sâmbătă/lună şi 4 zile de duminică/lună. În faţa instanţei de judecată, martorul a arătat că lucrează 24 de ore apoi are 48 de ore libere, lucrând inclusiv sâmbăta şi duminica atunci când îi vine tura (f. 26, 40).

Martora C.I. a arătat în faţa instanţei că lucrează câte 8 ore pe zi, de luni până vineri, şi că uneori lucrează şi peste program, acesta fiind motivul pentru care a declarat inspectorilor ITM că lucrează câte 12 ore pe zi. În faţa agenţilor constatatori şi în faţa instanţei martora a arătat că lucrează sâmbăta şi duminica atunci când îi cade tura (f. 27, 41).

Din analiza foilor colective de prezenţă (f. 28-30), instanţa reţine că salariaţii petentei sunt pontaţi câte 8 ore pe zi de luni până vineri şi liberi sâmbăta şi duminica.

Din declaraţiile contradictorii ale martorilor instanţa reţine cu certitudine că aceştia nu lucrează câte 8 ore pe zi de luni până vineri şi nu sunt liberi sâmbăta şi duminica (cum se menţionează în folie colective de prezenţă), programul de lucru efectiv fiind altul şi că ambii martori lucrează sâmbăta şi duminica atunci când le vine tura. 

Conform statelor de plată depuse la dosar (f. 31), petenta nu a acordat salariaţilor săi spor la salariu în luna iulie 2011. Petenta nu a depus la dosar probe din care să reiasă că ar fi acordat vreodată vreunui salariat spor la salariu.

Prin procesul verbal de contravenţie atacat, petenta a fost sancţionată cu sancţiunea amenzii în cuantum minim, de 1500 lei, pentru contravenţia prev de art. art. 260 al. 1 lit. m raportat la art. 119 din L 53/2003 (încălcarea de către angajator a obligaţiei de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat) şi sancţiunea „avertisment” pentru contravenţia prev de art. art. 260 al. 1 lit. j din L 53/2003 (nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal). 

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de contravenţie contestat, instanţa constată că, prin plângerea formulată, petenta nu a invocat motive de nelegală încheiere a acestuia.

Conform art. 17 al. 3 din O.G. 2/2001, lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care se constată şi din oficiu. Acest articol instituie obligaţia instanţei de a verifica din oficiu existenţa acestor menţiuni în fiecare proces verbal de constare a contravenţiei care face obiectul unei plângeri contravenţionale. Având în vedere faptul că legea specială—Legea 53/2003 nu prevede nici o excepţie de la această obligaţie a instanţei, câtă vreme O.G. 2/2001 este de aplicabilitate generală în domeniul contravenţional, instanţa, din oficiu va analiza procesul verbal atacat din perspectiva menţiunilor la care face referire art. 17 din O.G. 2/2001.

În această privinţă, instanţa constată că procesul verbal atacat cuprinde: numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, fiind întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor legale imperative care trebuie verificate din oficiu de către instanţă.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că, în drept, conform art. 260 al. 1 lit. m raportat la art. 119 din L 53/2003, constituie contravenţie încălcarea de către angajator a obligaţiei de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat.

Conform art. 260 al. 1 lit. j din L 53/2003, constituie contravenţie nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal.

Art. 137 din C muncii prevede că repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica. În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

Instanţa constată că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie contestat este dovedită prin declaraţiile angajaţilor petentei Ş.E.S., care în faţa inspectorilor ITM  a arătat că lucrează de luni până vineri, între orele 7-15, câte 4 zile de sâmbătă/lună şi 4 zile de duminică/lună iar în faţa instanţei a arătat că lucrează 24 de ore apoi are 48 de ore libere, lucrând inclusiv sâmbăta şi duminica atunci când îi vine tura şi C.I., care, atât în faţa inspectorilor ITM cât şi în faţa instanţei a declarat că uneori lucrează sâmbăta şi duminica şi că nu se lucrează câte 8 ore pe zi aşa cum se face pontajul, ci se lucrează diferenţiat, peste program, în funcţie de clienţi.

Aceste declaraţii sunt în contradicţie cu foile colective de prezenţă unde se evidenţiază formal timpul de muncă lucrat de către fiecare dintre salariaţi, câte 8 ore/zi de luni până vineri, iar sâmbăta şi duminica liber.

Astfel, instanţa constată că foile colective de prezenţă nu reflectă timpul efectiv lucrat de către fiecare dintre salariaţi, completarea acestora făcându-se formal, în funcţie de numărul de ore care ar trebui să fie lucrate în fiecare zi de către angajaţi şi nu în funcţie de numărul de ore lucrat în mod efectiv de către aceştia.

Nu se poate considera aşadar că angajatorul  şi-a respectat obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat, existenţa contravenţiei prevăzute de către art. art. 260 al. 1 lit. m raportat la art. 119 din L 53/2003, fiind certă.

Din declaraţiile martorilor care se coroborează cu statele de plată depuse la dosar, instanţa reţine că petenta nu a acordat angajaţilor săi sporuri salariale. Cu toate acestea, declaraţiile date de către ambii martori în faţa inspectorilor ITM şi în faţa instanţei de judecată sunt în sensul că la societatea petentă se lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică.

Astfel, instanţa reţine că petenta nu şi-a respectat obligaţia de a acorda spor la salariu angajaţilor care lucrează în zile de sâmbătă şi duminică, încălcând prevederile legale referitoare la repausul săptămânal şi săvârşind contravenţia prev de art. art. 260 al. 1 lit. j din L 53/2003.

Din aceste considerente, instanţa consideră că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria SV nr. 13395 încheiat la data de 19.09.2011 de către intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava este temeinic întocmit.

Sub aspectul sancţiunii, instanţa constată că pentru contravenţia prev de art. art. 260 al. 1 lit. m raportat la art. 119 din L 53/2003, legea prevede sancţiunea amenzii de la 1.500 lei la 3.000 lei. Intimata a aplicat petentei, pentru această faptă, în limite legale, sancţiunea amenzii în cuantum minim, de 1500 lei.

Pentru contravenţia prev de art. art. 260 al. 1 lit. j din L 53/2003, legea prevede sancţiunea amenzii de la 1.500 lei la 3.000 lei. Conform art. 7 al. 3 din O.G. 2/2001, sancţiunea avertismentului se poate aplica şi în cazul în care nu este prevăzută expres de către lege, aşadar sancţiunea aplicată de către intimat pentru această faptă este legală.

Conform art. 7 al. 2 din O.G. 2/2001, avertismentul se aplică atunci când fapta este de gravitate redusă. Criteriile după care se apreciază gravitatea faptei sunt prevăzute în art. 21 al. 3 din O.G.2/2001: împrejurările în care a fost comisă fapta, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului.

Instanţa constată că ambele sancţiuni au fost aplicate cu respectarea proporţionalităţii sancţiunii cu fapta concret comisă.

Astfel, neevidenţierea orelor efectiv lucrate de către angajaţi face imposibilă efectuarea unui control efectiv al respectării legislaţiei muncii, iar din probele administrate în cauză reiese că această conduită caracterizează activitatea petentei, nefiind o situaţie de excepţie, ci o regulă. Fapta petentei este gravă prin caracterul obişnuit; pe de altă parte însă, nu s-a constat existenţa unor urmări deosebit de grave ale acestei conduite şi petenta este la prima abatere de acest gen, sancţiunea amenzii în cuantum minim fiind corect aplicată de către intimat.

În ceea ce priveşte cea de a doua contravenţie reţinută în sarcina petentei, instanţa are în vedere faptul că scopul sancţiunii contravenţionale nu este de a provoca suferinţe de natură patrimonială. Astfel, petentei i-a fost deja stabilită o sancţiune cu amenda de 1500 lei, iar minimul care i se putea aplica pentru faptul că nu acordă spor la salariu angajaţilor care lucrează sâmbăta şi duminica era tot de 1500 lei. Având în vedere faptul că în speţă nu s-a demonstrat că acţiunile petentei prezintă un grad deosebit de gravitate, care să excludă aplicarea art. 7 al. 3 din O.G. 2/2001, instanţa consideră că şi această sancţiune contravenţională a fost aplicată corect de către intimat. De altfel, instanţa constată că plângerea contravenţională are caracterul unei căi de atac formulate de către petentă în care nu ar trebui să se agraveze situaţia acesteia şi că nu s-a solicitat ca instanţa să aplice sancţiuni contravenţionale mai mari pentru faptele reţinute în sarcina petentei.

Din aceste considerente, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de către petenta S.C. J.L.I.  S.R.L., împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria SV nr. 13395 din 15.09.2011, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava, procesul verbal de contravenţie fiind legal şi temeinic întocmit, cu respectarea principiului proporţionalităţii sancţiunii.

În temeiul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare