Fals intelectual şi uz de fals. Achitare. In dubio pro reo

Adoptarea unei soluţii nu trebuie să se fundamenteze pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul … nr. … din data de … înregistrat pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr. unic de dosar …, inculpatul ZV, fiul lui …, născut la data de … în …, domiciliat în …, cetăţenie …, studii …, …, fără antecedente penale, CNP …, a fost trimis în judecată pentru savarşirea infracţiunilor de fals intelectual (2 infracţiuni) şi uz de fals, prev. de art. 289 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C. pen., art. 289 alin. 1 din C. pen. şi art. 291 din C. pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a din C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului, în actul de inculpare, că :

- a falsificat două procese verbale de şedinţă (din datele de … şi …) ale Comitetului Director din cadrul Spitalului …, prin adăugarea unor aspecte ce nu au fost puse în discuţie şi evident, nu au fost aprobate de către membrii Comitetului Director;

- în calitate de preşedinte al Comisiei de licitaţie publică din data de … a dispus desfăşurarea licitaţiei, fără ca toţi membrii comisiei să fie prezenţi, semnând atât el, cât şi membrii comisiei procesul verbal întocmit;

- a folosit procesul verbal de licitaţie din data de …, deşi ştia că acesta este fals, pentru a încheia contractul de locaţiune nr. ….

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Inculpatul ZV îndeplineşte funcţia de … la  Spitalului …. În această calitate, a întocmit un referat în data de … către Comitetul Director al spitalului, prin care a supus spre aprobare documentaţia de atribuire în vederea scoaterii la licitaţie a spaţiilor din incinta unităţii spitaliceşti (respectiv 5 spaţii) şi a unui spaţiu din curtea spitalului (în suprafaţă de 50 mp) – f. … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

La datele de … şi …, cu ocazia întrunirii Comitetului Director în şedinţă (şedinţe la care a participat şi inculpatul), s-a pus în discuţie şi închirierea spaţiului de 50 mp amplasat în exteriorul clădirii spitalului, pe o platformă betonată. Astfel, în finalul celor două procese verbale de şedinţă, care au fost scrise de inculpat s-a consemnat faptul că membrii comitetului au luat în discuţie tocmai închirierea acestui spaţiu, inclusiv preţul de licitaţie - f. … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

În aceste condiţii, prin dispoziţia nr. … managerului unităţii spitaliceşti, (respectiv martorul OV) a dispus constituirea comisiei de licitaţie  pentru închiriere spaţii comerciale din incinta Spitalului …, comisie din care a făcut parte inculpatul ZV (preşedinte) şi martorii CN, PT şi EG - f. … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

Organizarea licitaţiei a fost publicată în ziarul … - f. … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

La licitaţia organizată pentru închirierea spaţiului de 50 mp amplasat în exteriorul clădirii spitalului s-au înscris SC F SRL  (cu o ofertă de 4 euro/mp) şi SC MD SRL (cu o ofertă de 3 euro/mp). În urma analizei celor două oferte de către membrii Comisiei de licitaţie, conform procesului verbal de adjudecare nr. …, semnat de toţi cei patru membri, a fost declarată câştigătoare SC F SRL , având în vedere oferta mai favorabilă de 4 euro/mp/lună -  f. … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

Urmare a finalizării licitaţiei, a fost încheiat contractul de locaţiune nr. … între Spitalul … (locator) şi SC F SRL (locatar) având ca obiect închirierea spaţiului de 50 mp amplasat în incinta spitalului (curtea interioară) în vederea desfăşurării activităţii de natură comercială, împreună cu actul adiţional din … -  f. … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

Prin adresa nr. … a Spitalului … s-a comunicat Consiliului Judeţean … (proprietarul de drept al terenului) că s-a procedat la închirierea către SC F SRL a spaţiului de 50 mp din curtea interioară a spitalului (f. … din dosarul de urmărire penală – vol. …).

- În cauză, în faza de urmărire penală au fost audiaţi în calitate de martori membrii Comitetului Director şi membrii Comisiei de licitaţie, care au semnat procesele verbale din datele de … şi … şi respectiv din data de de …. Astfel, martorii VPN, NOC, TCA, FV, SV (membri ai Comitetului Dorector care au participat la şedinţele din … şi …) au arătat că deşi au semnat procesele verbale, fie nu s-ar fi discutat despre închirierea spaţiului de 50 mp din curtea spitalului, fie nu-şi mai aduc aminte despre acest aspect. De asemenea, martorii au mai arătat că nu-şi explică condiţiile în care a fost menţionată ultima frază din cuprinsul celor 2 procese verbale ale Comitetului Director - f. … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

Urmare a acestor declaraţii de martori (audiaţi de organele de urmărire penală la mai mult de 6 luni de la comiterea presupuselor fapte), organul de urmărire penală a efectuat propria analiză a celor 2 procese verbale ale Comitetului Director din datele de … şi … şi a concluzionat că menţiunile făcute la sfârşitul acestora de către inculpatul ZV sunt nereale, fiind adăugate de acesta (întrucât în şedinţe nu s-a discutat despre închirierea spaţiului comercial de 50 mp din curtea spitalului – (pagina … din rechizitoriu).

Totodată, pe parcursul urmăririi penale, a fost audiat în calitate de învinuit şi managerul unităţii spitaliceşti, respectiv numitul OV, care a arătat că în şedinţele Comitetului Director s-a pus în discuţie închirierea spaţiului comercial de 50 mp din curtea spitalului şi că membrii nu îşi mai aduc aminte de acest subiect de discuţie,  datorită faptului că nu au dat atenţie discuţiei, dar şi pe fondul trecerii timpului - f. … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

Prin rechizitoriu, faţă de martorul OV s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul infracţiunii prev. de art. 248 C. pen, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, s-a reţinut că prin închirierea acestui spaţiu comercial în suprafaţă de 50 mp din curtea interioară a spitalului judeţean, nu s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al activităţii unităţii spitaliceşti şi nici nu a existat vreo pagubă în dauna acestei unităţi.

Instanţa, în virtutea rolului activ, a solicitat Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ …, efectuarea unei expertize grafice în privinţa celor două procese verbale din datele de … şi … (procese verbale presupus falsificate de inculpat), conform încheieri de şedinţă din data de ….

Prin raportul de expertiză nr. … întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ … s-a stabilit că scrisul olograf de redactare a ultimelor două rânduri din finalul proceselor verbale din datele de … şi … au fost realizate de inculpat (aspect care nu este negat de inculpat – acesta redactând, de altfel, în totalitate procesele verbale), însă nu se poate stabili dacă ultimele două rânduri ale proceselor verbale au fost adăugate după consemnarea proceselor verbale sau au fost executate concomitent cu consemnarea în tot a acestora – filele nr. ….

În realizarea principiului nemijlocirii, instanţa a procedat la audierea martorilor VPN, NOC, TCA, FV, SV şi OV, din declaraţiile cărora instanţa reţine că în şedinţele din datele de … şi …: s-a discutat tangenţial şi problema spaţiilor comerciale (martor OV); că, în mod sigur, nu s-a discutat despre închirierea spaţiului de 50 mp în şedinţa publică din … (martor VPN); că nu îşi aduc aminte dacă s-a discutat în şedinţe problema închirierii spaţiilor ( martori TCA, NOC); că bănuiesc că au fost puse în discuţie aspecte privind închirierea (martor FV) sau că în şedinţa din … s-a discutat tot ce se menţionează în procesul verbal, odată ce acesta este semnat (martor SV).

În cauză, instanţa a procedat la audierea martorului ML, persoană care participa în mod frecvent la şedinţele Comitetului Director, redactând procesele verbale de şedinţă, care a precizat că inculpatul a redactat procesele verbale din datele de … şi …, în lipsa sa, că la aceste şedinţe existau cazuri frecvente când membrii Comitetului Director ieşeau din sală pentru a rezolva diferite probleme personale sau de serviciu şi că nu se acorda atenţie proceselor verbale întocmite.

- Cu privire la falsificarea de către inculpat a procesului verbal al Comisiei de licitaţie din data de …, în faza de urmărire penală au fost audiaţi martorii PT şi EG, martori care au arătat că au semnat acest proces verbal fără a-l citi şi fără a verifica ofertele înscrise la licitaţie, având încredere în ceilalţi doi membri ai Comisiei, respectiv CN şi inculpatul ZV - f.  … din dosarul de urmărire penală – vol. ….

Potrivit declaraţiei olografe a martorului CN (f. … din dosarul de urmărire penală – vol. … – singura declaraţie luată acestui martor în faza de urmărire penală) şi declaraţiilor inculpatului ZV, membrii comisiei s-au întrunit, analizând ofertele depuse şi semnând procesul verbal de licitaţie.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea martorilor CN, PT şi EG (membrii Comisiei de licitaţie) care au arătat că au participat la realizarea licitaţiei, că au fost respectate dispoziţiile legale şi că au semnat în cunoştinţă de cauză, analizând documentele existente, mai ales oferta financiară. Instanţa reţine că doar martorul PT a arătat că a participat parţial la discuţiile privind licitaţia, fiind nevoită să lipsească discuţii, însă, ulterior, a semnat în cunoştinţă de cauză procesul verbal, fără dubii.

Inculpatul a negat comiterea faptelor reţinute în actul de sesizare, arătând că nu a înserat aspecte neconforme adevărului în procesele verbale ale Comitetului Director din datele de … şi … privind închirierea spaţiului de 50 mp din curtea spitalului …, că în urma licitaţiei a câştigat oferta cea mai avantajoasă .

Analizând probatoriul administrat în cauză, atât în faza de judecată, cât şi în faza de urmărire penală, instanţa constată că nu se conturează date certe privind existenţa infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, organele judiciare fiind în imposibilitate efectivă şi obiectivă în a înlătura dubiile privitoare la existenţa acestor fapte reţinute în sarcina inculpatului.

Astfel, raportat la expertiza grafică efectuată în cauză, menţiunile din rechizitoriu cum că în urma „studierii celor două procese verbale din datele de … şi …, rezultă că menţiunile de la sfârşit sunt nereale”  , apar ca simple deducţii, lipsite de valoare probatorie (în condiţiile în care specialiştii criminalişti au stabilit  că nu se poate stabili dacă ultimele două rânduri ale proceselor verbale au fost adăugate după consemnarea procesului verbal sau au fost executate concomitent cu consemnarea în tot a acestuia).

Instanţa constată că singurele mijloace probatorii cu privire la presupusele fapte constând în falsificarea celor două procese verbale sunt declaraţiile unor membri ai Comitetului Director (audiaţi ca martori), declaraţii care însă se caracterizează prin dubii esenţiale, anume martorii nu îşi aduc aminte că s-ar fi discutat în şedinţe problematica închirierii spaţiului comercial, însă au semnat fie bazându-se pe încredere, fie fără a citi. 

Contradicţiile existente între declaraţiile martorilor VPN, NOC, TCA, FV, pe de o parte, şi ale martorilor OV şi SV, pe de altă parte, declaraţii date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, nu sunt de natură decât a aprofunda dubiile asupra existenţei vreunei acţiuni de falsificare asupra proceselor verbale din datele de … şi … de  către inculpat.

De asemenea, cu privire la falsificarea de către inculpat a procesului verbal al Comisiei de licitaţie din data de …, instanţa constată că lipseşte un probatoriu minim rezonabil şi concret care să dovedească subzistenţa vreunei acţiuni specifice elementului material al infracţiunii prev. de art. 289 din C. pen.

Astfel, în faţa instanţei, membrii comisiei de licitaţie, respectiv martorii CN, PT şi EG, dar şi inculpatul au arătat că au participat la realizarea licitaţiei, că au fost respectate dispoziţiile legale şi că au semnat în cunoştinţă de cauză, analizând documentele existente, mai ales oferta financiară (oferta care era cea mai avantajoasă).

Cum dubiile planează asupra falsificării procesului verbal semnat de membrii comisiei de licitaţiei, însăşi existenţa infracţiunii de uz de fals (reţinută în actul de sesizare) este sub semnul întrebării.

Potrivit art. 1 C. proc. pen. „procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.

Din economia textului legal menţionat rezultă că procesul penal nu poate fi privit, exclusiv, ca o activitate de represiune, ci ca o activitate desfăşurată pentru tragerea la răspundere doar a persoanei care a comis o infracţiune.

Pe de altă parte, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen. „infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”. Totodată, potrivit art. 62 C. proc. pen. „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe”.

Ca atare, săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte prevăzute de legea penală şi care prezintă pericol social trebuie stabilită pe baze de probe, convingerea de vinovăţie trebuind a fi certă, aşa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăţiei, doar acea persoană care a comis o infracţiune.

Cu alte cuvinte, trebuie să se dovedească, fără echivoc, vinovăţia inculpatului şi că acesta este autorul faptei, deoarece dubiile existente se interpretează în favoarea acestuia, conform principiului in dubio pro reo.

Potrivit art. 63 alin. 2 din C. pr. pen. „probele nu au valoare mai dinainte stabilită…aprecierea fiecărei probe….făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului”, ori, în prezenta cauză, mijloacele de probă administrate (declaraţii martori, declaraţii care sunt fie contradictorii, fie lipsite de preciziune probatorie) nu se coroborează în mod direct cu alte mijloace de probă.

 Astfel, simplele aprecieri ale organului de urmărire penală (care se subrogă unui specialist criminalist stabilind “existenţa falsului”), aprecieri susţinute doar de declaraţii incerte de martori, nu echivalează cu o prezumţie absolută că faptele deduse judecăţii şi există, în condiţiile în care dovedirea săvârşirii unor fapte penale nu se face pe raţionamente, ci pe probe certe şi concludente care să se coroboreze între ele.

Mai mult, instanţa nu poate acorda “prioritate”  declaraţiilor de martori « pro cauza » (în sprijinul învinuirii) în defavoarea declaraţiilor martorilor care contrazic însăşi existenţa faptelor, deoarece s-ar încălca un principiu esenţial, cel al administrării echitabile a probelor, prin coroborarea acestora cu alte mijloace de probă.

Aşadar, în raport de textele legale menţionate, scopul procesului penal trebuie realizat în aşa fel încât să se armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului, astfel încât nici o persoană nevinovată să nu suporte rigorile legii.

Având în vedere că, la adoptarea unei soluţii, organul judiciar trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei acestuia, instanţa apreciază că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care marele principiu al aflării adevărului (consacrat în art. 3 C. proc. pen.) se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei persoanelor cercetate conţin informaţii îndoielnice tocmai cu privire la vinovăţie, în legătură cu faptele imputate, organele judiciare nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei inculpatului.

Astfel, adoptarea unei soluţii nu trebuie să se fundamenteze pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu mai există, şi totuşi îndoiala persistă, în ce priveşte existenţa faptelor reţinute în sarcina inculpatului, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie”.

Pe fondul acestor considerente, în temeiul art. 11 alin. 1, pct. 2 lit. a) din C. pr. pen.  rap. la art. 10 lit. a) din C. pr. pen. instanţa va dispune achitarea privind pe inculpatul ZV, pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 din C. pen. – întrucât fapta nu există.

În baza art. 11 alin. 1, pct. 2 lit. a) din C. pr. pen.  rap. la art. 10 lit. a) din C. pr. pen. va dispune achitarea privind pe inculpatul ZV, pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 din C. pen. – întrucât fapta nu există.

În temeiul art. 11 alin. 1, pct. 2 lit. a) din C. pr. pen.  rap. la art. 10 lit. a) din C. pr. pen. va dispune achitarea privind pe inculpatul ZV, pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen. – întrucât fapta nu există.

În baza art. 192 din Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare