Somatie de plata

Şedinţa publică din 16-02-2009

Sentinţa penală nr.511

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea la nr. .. din data de 21.05.2008, reclamanta …  a solicitat instanţei (aşa cum s-a arătat in cererea modificatoare de la fila 18 din dosar) obligarea pârâtei …. la plata sumei de 4105,21 de lei reprezentând  penalităţi de întârziere.

In motivare, reclamanta arată, in esenţă, că a  livrat diverse bunuri către pârâtă in baza facturilor nr.6125068/24.04.2007, 6125074/22.05.2007 si 16/09.10.2007, însa aceasta nu le-a achitat la scadenţă, ci după acest moment, la diferite intervale de timp, fapt ce a făcut aplicabilă clauza penală înscrisa pe aversul acestor facturi.

In dovedire s-au depus facturile indicate, chitanţe, notificare, calculul penalităţilor si a fost efectuată o expertiza contabila .

Prin întâmpinarea depusa, pârâta a cerut respingerea cererii, arătând că, deşi pe facturi este menţionată perceperea de penalităţi de întârziere, aceasta clauză  nu a fost asumata de către persoanele care aveau abilitatea de a angaja răspunderea pârâtei, că penalităţile sunt greşit calculate, sub acest aspect interesând data la care pârâta a făcut viramentul bancar si nu cea la care a fost creditat contul reclamantei ca urmare a acestei operaţiuni.

In susţinerea întâmpinării au fost depuse chitanţe, ordine de plata extrase de cont bancar, practică judiciară.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constată ca părţile din prezenta cauza au intrat in relaţii comerciale, reclamanta vânzându-i pârâtei diverse componente electronice, contra unui preţ pe care pârâta l-a plătit cu o întârziere mai mica sau mai mare.

Reclamanta pretinde paratei plata unor penalităţi de întârziere ce ar rezulta din menţiunea făcută pe faţa acestor facturi, intr-o forma netipizata, prin aplicarea unei ştampile cu aceasta clauză penală intr-un spaţiu liber al acestui înscris.

Facturile reprezintă mijloace de proba in măsura in care acestea au fost acceptate la plata de către debitor. Acest lucru se bazează pe rapiditatea si încrederea care caracterizează relaţiile comerciale si pe caracterul de contract simplificat al facturilor, simplificare dedusa din standardizarea clauzelor unei facturi. In acest context, acceptarea la plata a facturilor nu poate sa probeze decât ceea ce in mod standardizat si general cuprinde o factura, respectiv marfa si preţul. De plano, nu poate fi exclusa si posibilitatea existentei altor clauze, insa pentru validitatea acestora trebuie sa se probeze acordul de voinţă neîndoielnic al celui/celor îndreptăţiţi sa angajeze pe debitorul preţului.

In cauza, facturile in discuţie sunt semnate de către prepuşi ai pârâtei, facturile au fost acceptate la plata, insa din nici o proba nu rezulta ca cel care angajează pârâta  si-a asumat si clauza penala sau ca cei care au semnat aceste facturi aveau si atribuţii de exprimare de consimţământ in numele pârâtei.

Faptul ca parata a plătit marfa cumpărata nu înseamnă ca exista automat si un consimţământ al paratei cu privire la clauza penala pentru ca, pe de o parte, conform art.1101 din codul civil, pârâta nu putea face o plată parţială valabilă in lipsa consimţământului reclamantei si, pe de altă parte, pentru că plata era efectul firesc al elementelor standardizate de contract prinse in facturi (adică fără penalităţi).

Fata de aceste considerente,instanţa apreciază ca nu exista nici o probă din care sa rezulte dincolo de orice dubiu că pârâta si-a asumat o obligaţie de plată a penalităţilor de întârziere aferente facturilor indicate, astfel că, in aceste condiţii probatorii, pârâta nu datorează suma pretinsă in acţiune.

Prin urmare, cererea va fi respinsa ca nefondată. 

Domenii speta

Spete similare