Fond funciar

Prin plângerea  înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 227/339/12.02.2008 petentul P.M., în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de fond funciar Fântânele şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Teleorman a solicitat desfiinţarea ambelor articole ale Hotărârii nr. 16256/27.12.2007 a Comisiei judeţene Teleorman  pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin cererea depusă la Comisia Locală Fântânele şi înregistrată sub nr. 04/24.08.2007, formulată împreună cu fratele său în temeiul disp. art 3 alin 21  /Lg 1/2000 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenţei de 50 ha de familie şi 100 ha proprietar deposedat, pentru terenurile bălţi cu apă confiscate autorului M. N. C. pe care în prezent se află păşuni şi fâneţe. În data de 11.12.2007 prin adresa nr. 5730/30.11.2007 Comisia locala l-a informat ca s-a propus Comisiei Judeţene validarea dreptului de proprietate asupra unor terenuri neidentificate în suprafaţă de 53 ha, cu înscriere în anexa 30 prevăzută în Regulamentul aprobat prin HG 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare, anexă ce i-a fost comunicată.

La data de 1712.2007, petentul a depus contestaţie în termenul legal prev. de art 27/HG 890/2005 împotriva măsurilor propuse de Comisia locală, contestaţie înregistrată sub nr. 5969/17.12.2007.

În data de 11.01.2008 a fost informat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Teleorman că în data de 27/28 .12.2007, Comisia Judeţeană a analizat propunerile Comisiei Locale hotărând respingerea cererii de retrocedare nr. 04/24.08.2007 prin invalidarea dreptului de proprietate, atât pentru petent, cât şi pentru fratele său cu motivaţia că nu au vocaţie de moştenitor.

La data de 30.01.2008 i-a fost comunicată hotărârea Comisiei judeţene.

Petentul consideră că hotărârea a fost emisă cu scopul neacordării vechiului amplasament confiscat prin nerespectarea prevederilor de obligativitate a reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente confiscate pe care se afla la data solicitării, păşuni şi fâneţe.

În ceea ce priveşte vocaţia de moştenitor, petentul, în temeiul disp. art 3 alin 2 ind 1/Lg 1/2000 modificată şi completată prin Lg. 193/2007  coroborat cu art. II/Lg 193/2007  arată că  persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate anterior pentru suprafaţa de 50 ha de familie pot adresa cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de până la 100 ha de proprietar deposedat, obiectul cererilor constituindu-l numai amplasamentele confiscate proprietarilor pe care se află, la data apariţiei legii, păşuni şi fâneţe. În temeiul disp. art 55/Lg 18/1991 Comisia judeţeana nu poate reveni modificând sau anulând propriile decizii adoptate, singura cale de desfiinţare sau modificare a hotărârilor sale fiind cea a instanţei. În acest sens, fiind indicată decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 39/17.01.1996, precum şi a Judecătoriei Tg. Jiu care prin sentinţa din 18.12.1997 confirmată de Curtea de Apel Craiova prin hotărârea definitivă din 27.06.2000 aceste din urmă hotărâri fiind confirmate de CEDO prin hotărârea din 24.05.2006 în cauza Georgi împotriva României.

În speţă, prin hotărârea nr. 13832/14.02.2006 Comisia judeţeană a validat referatul Comisiei Locale de fond funciar Suhaia cu nr. 70/04.01.2006, iar prin aceasta dreptul de proprietate pentru 50 ha de familie, inclusiv vocaţia de moştenitor a defunctului M. N. C.

Pe cale de consecinţă, prin hotărârea nr. 16256, Comisia judeţeana a revenit asupra deciziilor sale anterioare, modificând şi anulând prevederile propriei sale hotărâri cu nr. 13832/14.02.2006 în ceea ce priveşte vocaţia de moştenitor a petentului. Petentul, prin prisma art 3 alin 2 ind 1/Lg 1/2000 modificată prin Lg 193/2007, consideră că pentru persoanele cărora le-au fost validate anterior prin hotărâre vocaţia şi dreptul de proprietate comisiile de fond funciar nu ar trebui să se mai aplece asupra aspectelor anterior validate de ele, ci doar pe îndeplinirea cerinţelor imperative ale articolului mai sus indicat – respectiv identificarea vechilor amplasamente confiscate şi existenţa păşunilor/fâneţelor, la data solicitării respectiv întinderea suprafeţei preluate pe care se găsesc acestea.

Conform actelor de stare civilă rezultă apartenenţa petentului la clasa a 2 a de moştenitori privilegiaţi, C. N. C. fiind frate cu autorul M.N.C.  Prevederile art 134/Lg 18/1991 dispun că moştenitorii care nu-şi pot dovedi calitatea, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei şi că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinata, pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun. Faţă de cele enunţate, petentul învederează instanţei că au fost îndeplinite condiţiile legale. 

Textul de lege al art 1 al hotărârii Comisiei judeţene – art. 13 alin 2 lit d se referă la unchii şi mătuşile autorului a cărui masă succesorală e în discuţie, conform regulilor apartenenţei la clasa a IV a de moştenitori, a colateralilor ordinari care înlătură colateralii ordinari de gradul IV veri cu autorul, iar nici la unchiul sau mătuşa subsemnatului, nici la unchiul sau mătuşa persoanei reţinute. Nici una dintre persoanele care s-au adresat cu cereri comisiilor, nu este unchi sau mătuşa autorului şi nici văr cu acesta. Încadrarea petentului şi a fratelui său în disp, art 13, alin2 lit dale HG 890/2005 nu are temei legal.

În ceea ce priveşte validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate astfel cum este prezentată în hotărârea atacată, faţă de temeiul legal în baza căruia  a fost solicitată diferenţa de 50 ha, înscrierea în anexa 30, emiterea unei hotărâri a Comisie judeţene fără identificarea şi delimitarea vechilor amplasamente pe care se află acestea, precum şi solicitările de teren din proprietatea statului şi administrarea ADS în condiţiile în care pe vechiul amplasament se află păşuni la dispoziţia Comisiei Locale, exced cadrului legal existent. Astfel, în temeiul disp. art. 3/Lg 1/2000 Comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unităţii administrativ teritoriale  respective, pentru proprietarii deposedaţi persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă sau preluată prin acte normative speciale ori în orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat. Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Lg. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire. Faţă de disp. art. III alin 11/Lg 169/1997  dispune că actele administrative prin care au fost trecute  în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenurile pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie. Atribuţiile comisiei locale cu privire la delimitarea terenurilor pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate sunt prev. de art. 5 si 37/HG 890/2005 şi ale art. 12/Lg 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare. Acestea trebuie să stabilească mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate şi de asemenea va delimita şi marca pe plan şi în teritoriu terenurile societăţilor comerciale, ale asociaţilor de tip privat, izlazurile comunale şi terenurile cu vegetaţie forestieră atribuite proprietarilor care au solicitat restituirea acestora în condiţiile prev. de lege. Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale din unităţile administrative pe care se află terenurile împreună cu oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară vor delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite în mod legal altor persoane sau în sole situate în vecinătatea localităţilor, acceptate de foştii proprietari cu asigurarea accesului la lucrările de hidroamelioraţii acolo unde există.

Faţă de dispoziţiile art. 10/HG 890/2005 modificat prin HG 1832/2005, precum şi ale anexei 30 la HG 890/2005, petentul consideră că validarea cererii de reconstituire în temeiul art. 3 alin 2 ind 1/Lg 1/2000, se face în favoarea persoanelor cărora le-au fost anterior retrocedate 50 ha pe familie şi numai în situaţia în care obiectul cererii lor îl constituie vechile amplasamente confiscate autorului pe care se află la momentul acţiunii păşuni şi fâneţe; toate terenurile aflate în domeniul public sau privat al unităţii administrativ teritoriale se află  la dispoziţia comisiilor de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată. Prin amplasamentul liber în sensul art 6 alin 1 ind 1/Lg 1/2000  se înţelege inclusiv terenul proprietatea unităţii administrativ teritoriale, prin sintagma amplasament atribuit legal unei persoane( art 2 alin 1)  nu se poate înţelege atribuirea în favoarea unităţii administrativ teritoriale, deoarece aceasta este exclusă de disp. art 3 alin 1ale aceleiaşi legi şi de disp. art 37/HG 890/2005. anexa 30 prev la HG 890/2005 nu poate fi întocmită pentru persoanele de la art. 3 alin 2 ind 1/Lg 1/2000 pentru că ea se întocmeşte pentru o suprafaţă de 40 ha teren agricol, iar nu pentru diferenţa între 50 ha si 100 ha cu condiţia ca pe acestea din urmă să se afle păşuni şi fâneţe, pe vechile amplasamente preluate de autor. Numai în cazul în care nu există teren în rezerva comisiei locale se va putea adresa instituţiilor publice care administrează terenurile în proprietatea statului.

În speţă, prin titlul de proprietate al autorului petentului, respectiv actul de donaţiune transcris în registrul de transcripţiuni - inscripţiuni al Tribunalului Teleorman la nr. 2471/1914 se certifică faptul că acesta avea în proprietate între altele, balta cu apa din moşia Zimnicea în temeiul actului de vânzare-cumpărare al acestei moşii transcris la Tribunalul Teleorman sub nr. 2273/13.08.1909. Prin planul Unităţii naturale Vânătorii Suhaia, Zimnicea eliberat de Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, rezultă amplasamentul terenurilor agricole confiscate, iar prin procesul-verbal nr. 102/31.01.1946 întocmit de Comisiunea de Îndrumare a Reformei Agrare Teleorman rezultă că lui M.N.C. i-au fost confiscate 1400 ha teren al bălţii din moşia Zimnicea, de către Comisia Fântânele. Toată suprafaţa a fost desecată ulterior anului 1960, iar în anul 1991, prin acte administrative ( decizia 95/29.03.1991) a prefectului Teleorman este trecută în proprietatea localităţii Fântânele o suprafaţă de izlaz ( păşune şi fâneaţă) de aproximativ 250 ha amplasat pe terenurile confiscate autorului şi care este prin efectul art 3 alin 1/Lg 1/2000  si al art II alin 1 ind 1/Lg 169/1997 la dispoziţia Comisiei locale Fântânele pentru reconstituirea dreptului persoanelor îndreptăţite.

În drept au fost invocate disp.Lg 1/2000 modificată şi completată prin Lg. 193/2007, Lg 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, Lg 169/1997 cu modificările şi completările aduse prin Lg 247/2005, HG 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare, cod procedura civilă.

În susţinerea plângerii înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, martori şi expertize.

La 26.02.2008, intimata Comisia locală de fond funciar a depus prin serviciul registratură  întâmpinare la dosarul cauzei solicitând respingerea plângerii formulată de petent, întrucât hotărârea atacată este legala şi temeinică.

În motivare, intimata a arătat că numitul C.G. a solicitat în data de 13.07.2007 în calitate de moştenitor al defunctului M.N.C. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 53 ha imaş  după autorul său, cerere întemeiată pe disp.Lg 193/2007 privind modificarea şi completarea Lg 1/2000 şi a Lg 18/1991, Lg 169/1997.

La data de 24.08.2007 au formulat cerere de reconstituire înregistrată la nr. 4 şi petentul P.M. împreună cu fratele său, cerere prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha de la autorul  M.N.C. Comisia locala s-a întrunit în şedinţa de lucru la data de 07.09.2007  şi a constatat că cererile depuse erau incomplete şi a solicitat schiţa amplasamentului pentru a reanaliza cererile în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 1,2/HGR 890/2005. La data de 17.10.2007,  petentul P.M. a trimis prin fax schiţa Unitatea naturală Vânători Balta Suhaia. Numitul C.D. a depus adresa nr. 783/18.10.2007 eliberată de Direcţia Judeţeană Teleorman a Arhivelor Naţionale din care rezultă că nu există schiţă a imaşului expropriat conform Legii de reformă agrară din 1945.  Comisia locală a reanalizat cererile depuse la data de 26.11.2007 nefiind dovedit amplasamentul, a propus validarea anexei nr. 30 prev. în Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare pentru C.G.D. , M.P. şi C.P. cu suprafaţa de 50 ha; în anexa, din greşeală fiind menţionat 53 ha.

La data de 03.12.2007 s-a înregistrat la Comisia Judeţeana, sub nr. 41706 documentaţia.

La data de 27.12.2007 Comisia judeţeană prin hotărârea nr. 16256, validează în parte propunerile Comisiei locale în baza referatului nr. 5645/26.11.2007 prin care solicită validarea dreptului de proprietate potrivit anexei nr. 30 la Regulamentul aprobat prin HGF 890/2005  pentru numiţii C.G.D. , M.P. şi C.P. în calitate de moştenitori ai autorului Mihail N. Capră cu suprafaţa totala de 53 ha păşune, teren ce a fost preluat de stat, astfel:

-rectificare suprafeţei de 53 ha teren cu păşune la 50 ha teren cu păşune în baza Lg. 193/2007, deoarece pentru autorul M.N.C. a fost reconstituită suprafaţa de 50 ha în baza cererilor depuse potrivit Lg 247/2005 ( anexa nr. 24 b la Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005  pentru com. Suhaia).

-validarea dreptului de proprietate şi menţinerea în anexa 30 în baza Lg 193/2007 numai a numitului C.G.D. în calitate de moştenitor pentru autorul ‚M.N.C.  cu suprafaţa de 50 ha păşune.

-invalidarea dreptului de proprietate pentru numiţii P.M.şi P.C.  de la autorul M.N.C. cu suprafaţa de 50 ha teren cu păşune în baza Lg. 193/2007 aceştia fiind excluşi conf. art 13 alin 2 lit d/Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005.

Intimata recunoaşte că a analizat cu superficialitate cererea numiţilor P.M. şi P.C. din punctul de vedere al vocaţiei succesorale. Prezenţa chiar şi a unui singur descendent care face parte din clasa I de moştenitori legali( copii, nepoţi, strănepoţi) înlătură de la moştenire pe cei care fac parte din clasele subsecvente de moştenitori, respectiv clasele II-IV.  Intimata susţine că pentru a beneficia de reprezentare succesorală reprezentantul trebuie să îndeplinească două condiţii, respectiv de a fi nedemn sau renunţător. Astfel C.G.D. a înlăturat de la moştenire de P.M. şi pe P.C.

Având în vedere arborele genealogic realizat, intimata recunoaşte că T. şi A. sunt fraţi, dar P.M. şi P.C. sunt fiii lui P.M.E.A. şi nu ai A.  Soluţia Comisiei este corectă în raport de disp. art 13 alin 2 lit d/Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005. Intimata consideră că modul de interpretare dat de petent articolelor regulamentului de aplicare a HGR890/2005 este unul eronat.

În ceea ce priveşte validarea pe vechiul amplasament, P.M. ,  nu  a stipulat niciodată concret unde se află imaşul pe care-l solicită, ce vecini a avut, nr. cadastral etc.

Intimata menţionează că nu există teren disponibil la nivelul com. Fântânele, iar islazul comunal este proprietatea com. Fantanele, aşa cum rezultă din certificatul nr. 93-1022/25.03.1991 eliberat de Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeana Teleorman, decizia 95/29.03.1991 emisă de către Prefectura Teleorman, hotărârea nr. 3951/24.02.2994, proces-verbal din data de 07.02.1992, proces-verbal din data de 30.03.1994. În conformitate cu disp. art 21 alin 1/Lg 215/2001 legea administraţiei publice locale, unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Aşa cum reiese din certificatul nr. 93-1022 în anul 1962 com. Fântânele avea suprafaţa de 5140,82 ha raportându-se la acea dată la OCPI Teleorman suprafaţa de 4173 ha, având un deficit de 967,82 ha. Referitor la decizia 95/29.03.1991, suprafaţa de 693 ha  este trecută în proprietatea comunală ca păşune comunala (izlaz) respectiv com. Suhaia, nespecificându-se dacă această suprafaţă este la dipoziţia Comisiei Locale Fântânele, fiind o interpretare eronată a petentului.

În drept au fost invocate disp. art 114 si urm c.p.c..

În susţinere înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiză şi martori.

la termenul din 17.04.2008 petentul a depus la dosarul cauzei precizări pe situaţia de fapt răspunzând întâmpinării depusă de intimata Comisia locală şi prin care sunt reluate explicaţiile prezentate în cuprinsul cererii introductive.

În cursul judecăţii instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţă a reţinut  următoarele:

Prin hotărârea nr. 16256/27.12.2007, Comisia judeţeana Teleorman pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor a invalidat cererea petentului P.M. prin care acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 50 ha de pe urma autorului său M.N.C. pentru lipsa calităţii de moştenitor. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus, de asemenea invalidarea dreptului şi pentru fratele petentului, respectiv P.C. pentru aceleaşi considerente. Comisia a validat dreptul de proprietate al numitului C.G.D.asupra suprafeţei de 50 ha reprezentând diferenţa până la 100 ha de pe urma autorului M.N.C. a înlăturat de la moştenire pe ceilalţi doi, respectiv P.M. şi P.C. .

Plângerea înaintată de petentul P.M. ,  a fost considerată de instanţa ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Conform actelor de stare civilă existente la dosarul cauzei –filele 20-28 instanţa, realizând arborele genealogic, a reţinut că autorul de pe urma căruia s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate este M.N.C. decedat la data de 12.03.1947 – certificat de deces – fila 26. Acesta a fost căsătorit cu C.E. Autorul M.N.C. a avut împreună cu soţia sa, aşa cum s-a reţinut prin declaraţiile autentice aparţinând numitei C.O. , nora autorului,  – filele 27, 28 – şase copii: C.N.,C.T., C.I.,C.G.T , C.A.( căsătorită I.) şi C.C. Din căsătoria lui C.A., fiica autorului M.N.C. cu I.E. – certificat de căsătorie fila 22  a rezultat copilul P.M.E.A. mama petentului P.M. ( certificat de deces – fila 20, certificat de moştenitor –fila 19, certificat deces pentru  I.A.– fila 21).  Din căsătoria lui C.H. ( fiind una şi aceeaşi persoană cu C.– declaraţia autentică –fila 27,28) cu M.G.– certificat de deces – fila 24 certificat de deces – fila 85) s-a născut copilul C.T. tatăl lui C.G.D. ( născut C. – certificat de naştere –fila 93 şi devenit prin căsătorie C. – certificat de căsătorie – fila 94).

Faţă de filiaţia stabilită pe baza actelor de stare civilă existente la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că numitul C.G.D. este  colateral privilegiat de gradul III al autorul M.N.C. venind la succesiunea acestuia prin reprezentarea autorului său C.T. , frate M.N.C.( deci  colateral privilegiat de gradul II).

În ceea ce-l priveşte pe petentul P.M. instanţa a reţinut că acesta a formulat cererea, de asemenea în calitate de colateral privilegiat al autorului M.N.C. venind la moştenirea acestuia prin reprezentarea din grad în grad succesiv a autorilor săi P.M.E.A. , decedata la data de 19.02.2004, mama sa şi a bunicii sale I.A., decedata la data de 22.11.1978. Petentul este rudă colaterală privilegiată de gradul IV care, întrucât vine la moştenire prin reprezentare nu va fi înlăturat de la moştenire de un moştenitor dintr-o clasa apropiată, aceasta fiind o excepţie de la principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

Petentul ar fi putut fi înlăturat de la moştenire, în temeiul principiului venirii la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali doar dacă ar fi venit la moştenire în nume propriu şi nu prin reprezentare. Faţă de apărarea intimatei cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un moştenitor pentru a putea beneficia de reprezentare, respectiv de a fi nedemn sau renunţător, instanţa învederează că din contră, acestea sunt condiţii care nu ar permite în nici un caz reprezentarea.

Reprezentarea succesorală este un beneficiu în virtutea căruia un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat - numit reprezentant –urcă în gradul, locul şi drepturile ascendentului său – numit reprezentat care este decedat la deschiderea moştenirii, pentru a culege partea care i s-ar cuveni acestuia din moştenire, dacă s-ar mai fi aflat în viaţă (664-668 c.civ.). Astfel pentru a putea beneficia de reprezentare trebuie întrunite următoarele condiţii:

-cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii succesiunii.

-locul celui reprezentat să fie un loc util.

-reprezentantul să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru a culege moştenirea lăsată de defunct.

-să nu fie nedemn faţă de defunct, să nu fi renunţat la moştenirea acestuia şi să nu fi fost exheredat de acesta ( dacă este vorba de descendenţii din fraţi şi surori).

În ceea ce priveşte prima condiţii se reţină că la data formulării cererii, autorii petentului erau decedaţi, astfel mama sa P.M. a decedat la data de 19.02.2004 –fila20, iar bunica I.A. la data de 22.11.1978 – fila 21.

Cu privire la cea de-a doua condiţie reprezentarea este admisă dacă cel reprezentat, dacă ar fi fost în viaţă la deschiderea moştenirii, ar fi avut vocaţie concretă, adică ar fi putut moşteni. Astfel cum în cauză nu s-a făcut dovada incapacităţii de a moşteni a reprezentatului şi aceasta condiţiei este îndeplinită.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, reprezentarea este admisă dacă cel care urcă în locul autorului său are capacitate succesorală, are vocaţie succesorală proprie la moştenirea lăsată de defunct; cum ambele condiţii sunt îndeplinite, în cauză se admite reprezentarea.

Cu privire la cea de-a patra condiţie instanţa a reţinut că petentul nu a fost nici exheredat, nu este nici nedemn şi nici nu a renunţat la succesiunea defunctului.

Fata de cele reţinute mai sus, instanţa a reţinut că petentul îndeplineşte condiţiile edictate de legiuitor pentru a beneficia de reprezentare urcând astfel în locul autorului său din grad în grad succesiv.

În  ceea ce priveşte motivele invocate de petent cu privire la faptul că nu au fost respectate de către comisie dispoziţiile legale privind fondul dreptului său instanţa, precum şi apărările formulate de intimata Comisia locală, faţă de disp. art. 53 şi următoarele/Lg 18/1991 privind fondul funciar, obiectul plângerii îl formează hotărârea comisiei judeţene de fond funciar. În speţă, prin hotărârea atacată, comisia a invalidat dreptul de proprietate pentru lipsa calităţii de moştenitor nereţinând prin aceasta şi faptul că petentul nu a făcut dovada amplasamentului şi a celorlalte argumente invocate de parte în cererile depuse la dosarul cauzei. Aceste aspecte au fost reţinute în stadiul fazei premergătoare emiterii hotărârii ce a format obiectul prezentei plângeri şi nu se regăsesc analizate în hotărârea nr. 16256/27.12.2007 prin care a fost invalidat dreptul petentului pentru lipsa calităţii de moştenitor.

Pentru aceste considerente ,instanţa,prin sentinţa civilă nr.432/15.05.2008 a admis plângerea formulată de petentul P.M. în contradictoriu cu intimatele COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR TELEORMAN, şi  COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR FÂNTÂNELE, ca fiind întemeiată.

A constatat calitatea de moştenitori a petenţilor.

A  obligat intimatele la reconstituirea dreptului de proprietate al petenţilor.

Domenii speta

Spete similare