Fond funciar

Prin cererea înregistrată sub nr. 193/15.02.2007 la Judecătoria Zimnicea, reclamanta S.C. S.F.P S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe intimatele Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman şi Instituţia Prefectului Teleorman, solicitând iniţial anularea Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 15305/28.09.2006 şi în subsidiar constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri, ulterior restrângându-şi obiectul cererii doar la constatarea nulităţii absolute a hotărârii respective din 05.04.2007 (fila 112).

Intimata Comisia Judeţeană Teleorman, prin cererea formulată la 8 martie 2007, a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Locale de fiind funciar Suhaia, a comunei Suhaia şi a intervenienţilor P. M., P. C., C.G.D, I.Ş., A.L.R.S, C.O, I.N.,I.P. şi I.D., cerere admisă de instanţă prin încheierea din 8 martie 2007.

Prin încheierea din 05.04.20078, instanţa a dispus introducerea în cauză şi a Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol.

Reclamanta, referitor la cererea introductivă, aşa cum a fost precizată, a formulat mai multe critici împotriva actului atacat – Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 15305/28.09.2006, apreciind că această hotărâre este lovită de nulitate absolută pentru că adoptarea acestei hotărâri s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi ale Legii nr. 1/2000.

În privinţa excepţiilor invocate de intimaţi,  a soliciat să fie respinse ca nefondate.

Intimata Comisia Locală de fond funciar Suhaia a invocat mai multe excepţii procesuale, excepţia privind lipsa interesului şi lipsa capacităţii procesuale active a reclamantei fiind respinse de instanţă prin încheierea din 14 iunie 2007 (filele 265 – 266). Comuna Suhaia şi Comisia Locală de fond funciar Suhaia au mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii introductive şi excepţia tardivităţii plângerii reclamantei, care împreună cu excepţia decăderii intimatelor din dreptul de a mai propune probe şi de a formula excepţii, invocată de reclamantă, au fost unite cu fondul de către instanţă, în baza art. 137 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Din probele administrate în cauză şi susţinerile părţilor, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta, prin contractul de concesiune nr. 3/15.09.2003 încheiat cu Agenţia Domeniilor Statului, a dobândit dreptul de concesiune asupra unui teren şi asupra unor construcţii aflate în domeniul public al comunei Suhaia, judeţul Teleorman, aşa cum reiese din cuprinsul H.G. 1358/2001, H.G. 2151/2004 şi adresa nr. 4754/27.03.2006 eliberată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

În baza acestui contract, reclamanta a dobândit dreptul de exploatare asupra terenului în suprafaţă de 1534 ha, amenajat pentru piscicultură, pe o perioadă de 49 de ani, în schimbul unei redevenţe.

Intimata Comisia Judeţeană Teleorman pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a emis hotărârea atacată de către reclamantă, nr. 15305/28.09.2006, prin care în art. 1 s-a validat un proces verbal de delimitare a unor suprafeţe de teren aflate în raza teritorială a comunei Suhaia, iar în art. 2 se arată astfel: „se constată trecerea suprafeţei supuse restituirii din domeniul public al statului şi administrarea Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în domeniul privat al comunei Suhaia şi punerea sa la dispoziţia Comisiei Locale în vederea punerii în posesie”.

Hotărârea Comisiei Judeţene Teleorman ratifică practic Hotărârea nr. 1 a Comisiei Locale de fond funciar Suhaia prin care s-a aprobat un proiect de delimitare şi parcelare a 791,22 ha teren amenajare piscicolă, ce face obiectul dreptului de concesionare al reclamantei, teren care urmează a fi retrocedat intimaţilor persoane fizice introduşi în cauză.

Referitor la excepţia decăderii invocată de reclamantă, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 103 Cod de procedură civilă trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 136 Cod de procedură civilă, „excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică”. Chiar dacă excepţiile privind tardivitatea şi inadmisibilitatea cererii introductive au fost ridicate de intimate după prima zi de înfăţişare, fiind excepţii de ordine publică pot fi ridicate în orice stare a pricinii, prin urmare excepţia decăderii urmează a fi respinsă.

În privinţa excepţiilor privind inadmisibilitatea şi tardivitatea cererii introductive, instanţa a apreciat că şi acestea sunt nefondate. Astfel, inadmisibilitatea, ca sancţiune de drept procesual civil, vizează acte de procedură nepermise de lege (ex: recursul la recurs) ori o acţiune în constatarea nulităţii unui act juridic este permisă de lege, deci este în principiu admisibilă.

În privinţa tardivităţii, în aceeaşi măsură vizând atât admisibilitatea cât şi fondul cauzei, instanţa a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 181/1991 (modificată). Astfel, deşi intimatele invocă faptul că nu au fost respectate termenele prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind căile de atac ale hotărârilor comisiilor locale şi judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991, instanţa a apreciat că în cazul de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 63 din Legea fondului funciar: „în toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operaţiuni sau acte juridice, litigiul se judeca potrivit dreptului comun şi nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol”. Reclamanta nu are calitatea de persoană implicată în procedura de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate funciară, prin urmare nu este ţinută de respectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 18/1991. Cum acţiunea sa are ca obiect constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 15305/28.09.2006, aceasta fiind în esenţă un act juridic care prin conţinutul său încalcă dreptul de concesiune al reclamantei, şi cum art. 63 din Legea nr. 18/1991 face trimitere la dreptul comun în soluţionarea unor astfel de litigii, conform prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, acţiunea reclamantei este imprescriptibilă extinctiv.

În concluzie, instanţa a respins şi excepţia tardivităţii acţiunii reclamantei apreciind că aceasta nu este supusă vreunei condiţii de termen atâta timp cât excede procedurii prevăzute de legea fondului funciar.

În privinţa fondului cauzei, deşi reclamanta a motivat nulitatea absolută prin încălcarea unor dispoziţii legale prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, instanţa a apreciat că aceste motive vizează de fapt cazul de nulitate absolută a actelor juridice constând în fraudarea legii, adică acea operaţiune care constă în utilizarea anumitor posibilităţi (căi) legale în vederea eludării altor dispoziţii legale imperative.

În esenţă, Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 15305/28.09.2006 ratifică un proiect de delimitare şi parcelare a unei suprafeţe de teren de 791,22 ha, aflată în stăpânirea reclamantei în baza contractului său de concesiune, teren ce este retrocedat unor persoane fizice şi care, aşa cum reiese din actele aflate la dosarul cauzei, face parte din DOMENIUL PUBLIC al comunei Suhaia.

Pentru a putea fi retrocedate, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, trecerea acestor terenuri din domeniul public în cel privat al comunei Suhaia trebuia făcută printr-o hotărâre distinctă, cu căi de atac specifice prevăzute de art. 8 alin. 2 din acelaşi act normativ. Instanţa a apreciat că doar după epuizarea eventualelor căi de atac se putea dispune retrocedarea acestor terenuri către persoanele îndreptăţite după parcurgerea şi a procedurii prevăzută de art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 – ce impun încheierea unui protocol de predare – primire privind terenurile în cauză.

Procedând altfel, Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a ocolit dispoziţiile legale imperative ale celor două acte normative, situaţie care, în opinia instanţei, constituie motiv de nulitate absolută a actului emis de aceasta, constând în fraudarea legii şi care face inutilă examinarea şi altor critici aduse de reclamantă împotriva hotărârii atacate.

În consecinţă, pentru motivele expuse, instanţa , prin sentinţa civilă nr.222/06.03.2008 a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii cererii introductive invocată de Comisia Locală de fond funciar Suhaia şi comuna Suhaia.

 A Respins ca nefondată excepţia tardivităţii plângerii invocată de Comisia Locală de fiind funciar Suhaia şi comuna Suhaia.

 A respins ca nefondată excepţia decăderii invocată de reclamanta S.C. „S.F.P.” S.R.L. Bucureşti.

A Admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. „S.F.P.” S.R.L. Bucureşti, , în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană de pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman şi Instituţia Prefectului Judeţului Teleorman,  Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, şi intervenienţii în nume propriu Comisia Locală de fond funciar Suhaia, Comuna Suhaia, judeţul Teleorman, P. M., P. C., C.G.D, I.Ş., A.L.R.S, C.O, I.N.,I.P. şi I.D.

A Constatat nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 15305/28.09.2006.

Domenii speta

Spete similare