Divorţ cu minori respins ca neîntemeiat. Reţinerea culpei exclusive a reclamantei. Aplicarea dosp. art. 617, alin. 3 c.proc.civ.

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr. 2324/866/09.05.2011, aşa cum a fost modificată în cursul judecăţii, reclamanta B.R.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.C., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între ei la data de 20.05.2000 din culpa exclusivă a pârâtului, exercitarea exclusivă a drepturilor părinteşti cu privire la minora B.A.E., născută la data de 07 februarie 2003, stabilirea locuinţei minorului la ea, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în beneficiul acesteia şi să se dispună revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, acela de „T.”.

Cererea a fost legal taxată şi timbrată.

Motivând-o în fapt, reclamanta afirmă că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 20.05.2000, din căsătoria lor rezultând minora B.A.E., născută la data de 07 februarie 2003, relaţiile dintre ei decurgând normal la început, însă în timp s-au deteriorat în sensul că între ei în ultima perioadă nu mai există comunicare, sentimente de afecţiune, ceea ce duce la reproşuri şi mici certuri ce fac imposibilă continuarea căsătoriei.

Susţine reclamanta că dată fiind vârsta fragedă a minorei, că ea are timp disponibil  pentru supravegherea, creşterea şi educarea ei, dar şi posibilităţi financiare, este în interesul acesteia să-i fie încredinţată spre creştere şi educare.

Cererea nu este întemeiată în drept.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În cuprinsul întâmpinării se arată că reclamanta nu a indicat în conţinutul acţiunii motive temeinice de divorţ din cele prevăzute de art. 38 Codul familiei, care să ducă la concluzia că nu mai poate continua căsătoria lor. Pe tot parcursul căsătoriei a fost ajutat de mama lui atât financiar, dar şi cu alimente, încât a contribuit substanţial şi majorat la toate cheltuielile necesare întreţinerii familiei, copilului şi restului cheltuielilor casnice. El am fost implicat în viaţa de familie, şi-a respectat soţia, a nutrit sentimente puternice de afecţiune, însă se pare că reclamanta, din motive numai de ea cunoscute, a ales să părăsească domiciliul şi la 24 mai 2011, împreună cu fetiţa, a plecat din domiciliul comun, luând bunurile personale, bijuteriile şi actele. El a constatat în ultima perioadă că soţia îşi petrecea mult timp în afara locuinţei, uneori pleca de la ora 19.00, se întorcea după ora 23.00, fără nicio justificare, însă nu a realizat atunci că ar putea să aibă o relaţie extraconjugală. El a nutrit şi nutreşte sentimente puternice de afecţiune şi faţă de fiica sa, implicându-se în creşterea şi educarea ei.

Mai arată pârâtul că  a aflat cu puţin înainte de părăsirea domiciliului de către reclamantă, că aceasta ar fi fost văzută în compania unui bărbat, prieten de familie, însă nu a dat importanţă zvonurilor, considerând că reclamanta ştie ce obligaţii are, că nu poate să încalce obligaţia de fidelitate conjugală. După ce a părăsit domiciliul conjugal a aflat că şi-a închiriat un apartament şi că reclamanta se afişează cu acel bărbat, că este văzută în compania lui în diverse locuri publice, în autoturismul lui. Şi fetiţa i-a spus că a fost luată de la grădiniţă de acest bărbat şi, cum familia lui se împotriveşte relaţiei lui extraconjugale, părinţii au provocat scandal de faţă cu minora, care s-a speriat. El păstrează legături cu copilul, iar când reclamanta lucrează în schimburi şi noaptea lipseşte din apartament, copilul stă cu el.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 c.proc.civ.

În dovedirea cererii reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri şi de proba testimonială, fiind audiată la cererea sa martora F.C..

Pârâtul în apărare a înţeles să se folosească şi el de proba cu înscrisuri şi de proba testimonială, fiind audiaţi la cererea sa martorii P.R. şi B.P.

Instanţa, în virtutea rolului activ, a dispus efectuarea  unei anchete sociale la domiciliul părţilor, Primăria mun. Paşcani, Serviciul Comunitar de Asistenţă Socială şi Autoritate Tutelară înaintând referatele întocmite cu adresa nr. 9678/30.05.2011 şi adresa nr. 11745/06.07.2011.

S-au solicitat şi relaţii privind veniturile realizate de părţi, acestea fiind depuse la dosar.

A fost audiată şi minora B.A.E. potrivit disp. art. 144, ind. 1 c.proc.civ. şi art. 264 noul Cod Civil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materie, instanţa apreciază neîntemeiată cererea de divorţ, pe care o va respinge,  din  considerentele ce succed:

Părţile s-au căsătorit la data de 20 mai 2000, din căsătoria lor rezultând minora B.A.E., născută la data de 07 februarie 2003.

În primul rând trebuie precizat faptul că reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a indicat un motiv temeinic care să conducă la desfacerea căsătoriei în înţelesul disp. art. 373, lit. b din Noul Cod Civil, precizând doar că între ea şi pârât nu mai există comunicare şi sentimente de afecţiune, împrejurare ce generează reproşuri şi mici certuri între ei, fără a preciza în vre-un fel care este culpa pârâtului în destrămarea relaţiilor de familie. Acestea în condiţiile în care declaraţiile martorilor audiaţi trebuie analizate şi interpretate prin prisma motivelor de divorţ invocate de reclamantă şi raportat la acestea. 

Răcirea relaţiilor dintre soţi, lipsa de comunicare şi afecţiune, afirmat ca motiv determinant de divorţ în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu este dovedit de către reclamantă, cu mijloace de probă suficiente şi adecvate, sarcina probei revenind acesteia potrivit disp. art. 1169 C.civ.

Astfel din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi rezultă că părţile sunt separate în fapt, dar nu rezultă că acest fapt s-ar datora culpei pârâtului, ci dimpotrivă faptului că reclamanta s-ar fi angajat într-o relaţie extraconjugală cu un alt bărbat, cum rezultă din declaraţia martorei P.R., coroborată cu referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală nr. 1868/P/28.06.2011 şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată la data de 15 septembrie 2011 în dosarul nr. 1868/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani.

Declaraţia martorei F.C. nu poate fi reţinută în cauză întrucât nu se coroborează cu nici un al mijloc de probă administrat în cauză, nici măcar cu cererea reclamantei. De altfel această declaraţie este întemeiată în cea mai mare parte pe cele aflate de la reclamantă, iar restul aspectelor precizate, pe lângă faptul că sunt combătute de declaraţiile martorilor audiaţi la cererea pârâtului, nu constituie motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei în înţelesul disp. art. 373, lit. b din Noul Cod Civil.

Faţă de cele arătate, instanţa apreciază neîntemeiată cererea de divorţ promovată de reclamantă pe care o va respinge, în temeiul disp. art. 617, alin. 3 c.proc.civ potrivit cărora „Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată.”

Pe cale de consecinţă, şi în virtutea principiului accesoriul urmează principalul (accesorium sequitur principale) urmează a fi respinse şi capetele de cerere accesorii ale cererii de divorţ.

Văzând şi disp. art. 274 c.proc.civ.

Domenii speta

Spete similare