Compensatii acordate cetatenilor români pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma tratatului dintre România si Bulgaria.
Dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor din mediul urban.
- Legea nr.9/1998
- Art.6 din Hotarârea de Guvern nr.753/2008
Conform art.10 Anexa C din Tratat, Comisiunea Mixta are atributia de a verifica inventarul fiecarui interesat, alcatuit conform art.8, in vederea stabilirii situatiei prevazute de art.12 (situatia bunurilor, evaluarea acestora si a sarcinilor).
Insa aceste acte nu sunt suficiente deoarece potrivit art.4 alin.5 din Anexa C a Tratatului din 1940 - "Acordul privind schimbul de populatie române si bulgare", "proprietatea imobiliara urbana apartinând populatiunilor facând obiectul prezentului acord, ramâne proprietatea privata a actualilor proprietari si, în consecinta, supusa legii tarii unde se afla situata".
Exproprierea imobilelor urbane s-a realizat prin Decretul 513/3.12.1953. Conform art.2 alin.1 si 2 din acest act, "toate bunurile urbane situate pe teritoriul Republicii Populare Române în Dobrogea de Nord, proprietatea persoanelor fizice sau juridice bulgare, care au facut obiectul lucrarilor comisiei româno-bulgare, instituita în mai 1949, trec în patrimoniul Republicii Populare Române. Statul bulgar obtine în schimb dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor urbane situate pe teritoriul Republicii Populare Bulgaria în Dobrogea de Sud, proprietatea persoanelor fizice sau juridice române, care au facut obiectul lucrarilor Comisiei mixte româno-bulgare, instituite în mai 1949".
În aplicarea decretului au fost întocmite liste cu imobilele trecute în proprietatea statului bulgar, centralizate de Ministerul Afacerilor Externe si verificate de Comisia Mixta româno-bulgara.
Având in vedere ca autorul reclamantului nu figureaza pe aceste liste, Curtea constata ca cererea nu este dovedita, actiunea nefiind întemeiata.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.2215/05.11.2009)
Prin sentinta nr.386 din 14.04.2009, Tribunalul Calarasi a admis actiunea formulata de reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
În considerente, instanta de fond a retinut în esenta ca dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor pentru care se solicita compensatii se poate face cu înscrisuri, iar conform art.6 din Hotarârea de Guvern nr.753/1998 prin înscrise se întelege orice dovada eliberata de institutii, fara a fi limitata la tabelele întocmite de Comisia mixta româno - bulgara.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta, sustinând ca situatia de avere imobiliara, declaratiunea, tabelul de recolte eliberate de Arhivele Nationale, nu constituie acte doveditoare cu privire la acordarea despagubirilor pentru proprietatile din mediul urban, întrucât autorul a beneficiat de prevederile art.5 din Tratatul româno - bulgar din 1940.
Intimatul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele depuse la dosar, sustinerile partilor si prevederile legale aplicabile în materie, Curtea constata ca recursul este fondat.
Conform art.8 Anexa C din Tratat, "Guvernul României va stabili listele persoanelor facând obiectul schimbului obligatoriu de populatie. Interesatii vor adresa, in dublu exemplar, un inventar complet al imobilelor lor, ce va fi prezentat Comisiunii Mixte, prin intermediul autoritatilor locale romane, respectiv bulgare, care vor înapoia interesatului unul din exemplarele legal certificat".
Conform art.10 Anexa C din Tratat, Comisiunea Mixta are atributia de a verifica inventarul fiecarui interesat, alcatuit conform art.8, in vederea stabilirii situatiei prevazute de art.12 (situatia bunurilor, evaluarea acestora si a sarcinilor).
Insa aceste acte nu sunt suficiente deoarece potrivit art.4 alin.5 din Anexa C a Tratatului din 1940 - "Acordul privind schimbul de populatie române si bulgare", "proprietatea imobiliara urbana apartinând populatiunilor facând obiectul prezentului acord, ramâne proprietatea privata a actualilor proprietari si, în consecinta, supusa legii tarii unde se afla situata".
Exproprierea imobilelor urbane s-a realizat prin Decretul 513/3.12.1953. Conform art.2 alin.1 si 2 din acest act, "toate bunurile urbane situate pe teritoriul Republicii Populare Române în Dobrogea de Nord, proprietatea persoanelor fizice sau juridice bulgare, care au facut obiectul lucrarilor comisiei româno-bulgare, instituita în mai 1949, trec în patrimoniul Republicii Populare Române. Statul bulgar obtine în schimb dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor urbane situate pe teritoriul Republicii Populare Bulgaria în Dobrogea de Sud, proprietatea persoanelor fizice sau juridice române, care au facut obiectul lucrarilor Comisiei mixte româno-bulgare, instituite în mai 1949".
În aplicarea decretului au fost întocmite liste cu imobilele trecute în proprietatea statului bulgar, centralizate de Ministerul Afacerilor Externe si verificate de Comisia Mixta româno-bulgara.
Având in vedere ca autorul reclamantului nu figureaza pe aceste liste, Curtea constata ca cererea nu este dovedita, actiunea nefiind întemeiata.
Pentru aceste motive, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, va admite recursul si va modifica în consecinta sentinta recurata.
Curtea de Apel Constanța
Acţiune în revendicare. Fond forestier. Amenajamente silvice. Irelevanta intabulării sau exploatării terenurilor ca păsuni în vederea legitimării unui drept de proprietate.
Judecătoria Horezu
Revendicare.Dovada proprietatii
Curtea de Apel Timișoara
Acţiune în revendicare pe calea dreptului comun a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Inadmisibilitate. Prescripţia dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare
Curtea de Apel Galați
Acţiunea în revendicare formulată împotriva unui pârât care nu este posesorul imobilului revendicat
Judecătoria Buzău
Revendicare imobiliară- grăniţuire- sarcina probei, consecinţele acceptării înscrierii în contractul de vânzare- cumpărare a unei suprafeţe de teren mai mică decât cea înscrisă în act