Exceptii de neconstitutionalitate. Invocare în fata instantei, cu ocazia procedurilor desfasurate în cursul urmaririi penale. Admisibilitate.

Domenii asociate:

- arestare preventiva

- constitutionalitate

- procedura penala

Dosar nr. 36598/3/2009 (2246/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, încheierea nr. 320/r din 30.09.2009

Exceptii de neconstitutionalitate. Invocare în fata instantei, cu ocazia procedurilor desfasurate în cursul urmaririi penale. Admisibilitate.

A considera ca exceptiile de neconstitutionalitate nu pot fi invocate în fata instantei sesizata cu cereri formulate în perioada în care cauza se afla în faza urmaririi penale, echivaleaza cu o restrictionare nepermisa a dreptului de a supune analizei constitutionalitatea unor dispozitii legale, ajungându-se, practic, la imposibilitatea invocarii neconstitutionalitatii acelor dispozitii ce reglementeaza solutionarea cererilor formulate în cursul urmaririi penale, dar care sunt date în competenta instantei de judecata.

art.29 din Legea nr.47/1992 republicata

Prin încheierea de sedinta din Camera de consiliu de la 18.09.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala în dosarul nr.36598/3/2009, s-a admis propunerea Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti, iar în baza art.155 si urm. C. pr. pen., s-a prelungit masura arestarii preventive a inculpatilor G.V.R. si I.C.

Prin aceeasi încheiere a fost respinsa ca inadmisibila cererea formulata de inculpatul I.C., de sesizare a Curtii Constitutionale.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs inculpatii I.C. si G.V.R. Ambii inculpati au criticat solutia de prelungire a masurii arestarii iar I.C. a sustinut ca cererea sa de sesizare a Curtii Constitutionale este admisibila, fiind respinsa de instanta cu o motivare gresita.

Examinând cauza din perspectiva criticilor formulate, dar si din oficiu, în concordanta cu dispozitiile art.1403 cu referire la art.3856 alin.3 C. pr. pen., respectiv art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, Curtea retine urmatoarele:

Tribunalul Bucuresti a fost sesizat în temeiul art.155 C. pr. pen. cu propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive a inculpatilor I.C. si G.V.R.

La termenul din 18.09.2009, aparatorul inculpatului I.C. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.155, 156, 159, 148 alin.1 lit.f si 1491 C. pr. pen., sustinând ca propunerea procurorului încalca prevederile art.131 si art.53 din Constitutia României, pe motiv ca procurorul trebuie sa apere ordinea de drept si nu ordinea publica si ca prevederile procedurale invocate vin în contradictie cu art.53 din Constitutie, potrivit caruia restrângerea exercitiului unor libertati este prevazuta expres si limitativ.

Prin încheierea recurata exceptia a fost respinsa ca inadmisibila, cu motivarea ca "nu sunt îndeplinite conditiile privind sesizarea, întrucât exceptia nu este ridicata în fata instantei judecatoresti ci în fata judecatorului investit cu solutionarea propunerilor asupra masurilor preventive".

Curtea apreciaza ca solutia instantei este contrara dispozitiilor art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1992 republicata, dispozitii ce stabilesc conditiile de examinare a admisibilitatii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale.

Astfel, potrivit art.29 alin.1 din legea de mai sus, exceptiile ridicate în fata instantelor judecatoresti trebuie sa priveasca neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta în vigoare care are legatura cu solutionarea cauzei în orice faza a litigiului si oricare a fi obiectul acestuia.

Este adevarat ca dupa modificarea Codului de procedura penala prin O.U.G. nr.109/2003, dispozitiile referitoare la perchezitia domiciliara si la dispunerea arestarii preventive (desfasurate în fata instantei în perioada în care dosarul se afla în faza de urmarire penala), au fost modificate în sensul ca termenul de "instanta" a fost înlocuit cu notiunea de "judecator".

Aceasta modificare terminologica nu afecteaza însa continutul activitatii de judecata si nu poate determina, în nici un caz, concluzia ca desfasurarea respectivelor proceduri nu ar fi supusa regulilor generale privind judecata, bineînteles, cu particularitatile prevazute pentru fiecare procedura în parte.

Mai mult, dispozitiile din Legea nr. 47/1992 de organizare si functionare a Curtii Constitutionale sunt explicite si evidentiaza vointa legiuitorului de a da posibilitatea invocarii exceptiilor de neconstitutionalitate în orice cauza aflata pe rolul instantelor, fara nici un fel de limitare.

A considera ca asemenea exceptii nu pot fi invocate în fata instantei sesizata cu cereri formulate în perioada în care cauza se afla în faza urmaririi penale, echivaleaza cu o restrictionare nepermisa a dreptului de a supune analizei constitutionalitatea unor dispozitii legale, ajungându-se, practic, la imposibilitatea invocarii neconstitutionalitatii acelor dispozitii ce reglementeaza solutionarea cererilor formulate în cursul urmaririi penale, dar care sunt date în competenta instantei de judecata.

Pe de alta parte, se constata ca sunt îndeplinite si celelalte conditii prevazute de art.29 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr.47/1992 republicata, caci exceptia vizeaza dispozitii procedurale ce au legatura cu solutionarea cauzei, a fost ridicata de una dintre parti si obiectul exceptiei îl constituie prevederi care nu au fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Drept urmare, exceptia de neconstitutionalitate nu putea fi respinsa ca inadmisibila, fiind îndeplinite toate conditiile prevazute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea 47/1992 republicata, pentru sesizarea Curtii Constitutionale.

Pe cale de consecinta, Curtea a admis recursul, a casat în parte încheierea atacata si rejudecând, a admis cererea formulata de inculpatul I.C. si a dispus sesizarea Curtii Constitutionale în vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155, 156, 159, 148 alin.1 lit. f si art. 1491 C. pr. pen., mentinând celelalte dispozitii ale încheierii atacate.

De asemenea, instanta de recurs a expus pe larg opinia sa asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca este nefondata.

Cât priveste cererea de suspendare a judecatii, Curtea retine ca potrivit art.29 alin. 5 din legea nr.47/1992: "Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda."

În speta, obiectul cauzei îl constituie chiar propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive, iar suspendarea nu poate fi dispusa, caci solutionarea propunerii nu poate fi amânata, instanta fiind obligata în conformitate cu dispozitiile legale sa se pronunte în cel mai scurt termen asupra legalitatii si temeiniciei privarii de libertate în continuare a inculpatilor.

Dispozitiile art.303 alin.5 C. pr. pen. nu sunt aplicabile, caci vizeaza situatia în care instanta a fost sesizata prin rechizitoriu si trebuie sa se pronunte asupra arestarii în temeiul art.3002 C. pr. pen., însa pot fi folosite ca un argument în plus în cauza de fata, dat fiind ca pentru o situatie similara, legiuitorul a prevazut ca si în situatia suspendarii judecatii pentru sesizarea Curtii Constitutionale, instanta trebuie sa se pronunte asupra starii de arest preventiv.

Din acest motiv, Curtea a sesizat Curtea Constitutionala fara a suspenda judecata, a analizat si s-a pronuntat asupra fondului cauzei, respectiv asupra legalitatii si temeiniciei prelungirii arestarii preventive a celor doi recurenti, considerând ca sub acest aspect, criticile inculpatilor sunt nefondate.

1

Domenii speta

Spete similare