Liberarea provizorie sub control judiciar. Admisibilitate în cazul infractiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Raportare la infractiunile retinute pentru fiecare inculpat în parte si nu la cele retinute în sarcina altor membri din g...

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si de familie, decizia penala nr. 1108  din 23 iulie 2009

Liberarea provizorie sub control judiciar. Admisibilitate în cazul infractiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Raportare la infractiunile retinute pentru fiecare inculpat în parte si nu la cele retinute în sarcina altor membri din grupul infractional organizat.

Decizia nr. VII/2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - prin care a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza savârsirii infractiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infractional organizat, nu depaseste 18 ani închisoare - trebuie interpretata în sensul ca raportarea la infractiunea cea mai grava trebuie sa se faca în functie de fiecare inculpat în parte si în functie de infractiunile retinute în sarcina acestuia, iar nu de cele retinute în sarcina altor membri din grupul infractional organizat.

art. 1602 alin. (1) C. pr. pen.

art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr.39/2003

Prin încheierea de sedinta nr. 90 din 10.07.2009 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia penala, s-au respins ca inadmisibile cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpatii, R.N.M., S.I. si V.M. Fiecare inculpat a fost obligat la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca inculpatii sunt arestati preventiv alaturi de alti 15 inculpati întrucât, în perioada 2006-2009 au aderat si sprijinit grupul infractional organizat, initiat si coordonat de inculpatul C.C.G. si învinuitii C.A.C. si C.S.B. în scopul comiterii de fraude informatice. În acest scop, membrii grupului au organizat licitatii fictive pe internet si au ridicat de la banci sume mari de bani, transferate din strainatate de diversi cetateni straini înselati, suma totala ridicându-se la 900.000 euro si 40.000 U.S.D.

Astfel, inculpatul R.N.M. este cercetat pentru savârsirea infractiunii de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat si complicitate la înselaciune savârsita prin intermediul sistemelor si retelelor informatice, prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct.11 din Legea nr.39/2003 si art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 58 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.

Inculpatul S.I. este cercetat pentru infractiunea prev. de art.7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 al. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul V.M. este cercetat pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 si art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prima instanta a mai retinut ca prin decizia nr. VII/2009 a Sectiilor Unite ale Î.C.C.J. data în recurs în interesul legii, s-a stabilit ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza savârsirii infractiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infractional organizat nu depaseste 18 ani închisoare.

Prin urmare, se are în vedere infractiunea cea mai grava savârsita de oricare dintre membrii grupului infractional, rezultând ca limitele de pedeapsa pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 se stabilesc prin raportare la infractiunea cea mai grava, chiar daca ea nu se retine în sarcina tuturor persoanelor ce constituie grupul.

În situatia examinata, infractiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infractional organizat este cea de înselaciune cu consecinte deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., sanctionata cu închisoare de la 10 la 20 de ani, asa încât cererile de liberare sub control judiciar sunt inadmisibile.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs inculpatul S.I. solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivat de faptul ca instanta de fond s-a raportat la pronuntarea solutiei de respingere a cererii ca inadmisibila, la o infractiune pentru care sunt cercetati alti inculpati din acest dosar, respectiv, infractiunea prevazuta  de art. 215 alin. (5) C. pen.

Examinând legalitatea si temeinicia încheierii de sedinta atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3856 alin. (3) C. pr. pen., Curtea constata recursul ca fondat, în considerarea urmatoarelor argumente:

Conform art.1602 alin. (1) C. pr. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani, iar prin Decizia nr. VII/2009 a Sectiilor Unite din cadrul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza savârsirii infractiunii prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava, care intra în scopul grupului infractional organizat, nu depaseste 18 ani închisoare.

Curtea constata ca instanta de fond a aplicat în mod eronat decizia de recurs în interesul legii susmentionata, întrucât raportarea la infractiunea cea mai grava trebuie sa se faca în functie de fiecare inculpat în parte si în functie de infractiunile retinute în sarcina acestuia, iar nu în sarcina altor membri din grupul infractional organizat.

Or, în speta, în sarcina inculpatului S.I. nu a fost retinuta infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (5) C. pen., motiv pentru care, prin raportare la conditiile liberarii prevazute de  art. 1602 alin. (1) C. pr. pen., Curtea constata ca cererea este admisibila.

Fata de considerentele expuse anterior, constatând ca, în mod nelegal, instanta de fond a respins ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. pr. pen., Curtea a admis recursul, a casat încheierea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Domenii speta

Spete similare