Ieşire din indiviziune

Problema de drept: acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare. Competenţa teritorială de soluţionare a unei astfel de acţiuni, înregistrată înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condiţiile art. 5, 7 şi, respectiv, art. 10 pct. 1 din Codul de procedură civilă în vigoare la data înregistrării cererii.

Prin cererea formulată  şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. xxxxxxxxx din data de 07.01.2013, reclamantul PL, cu domiciliul în comuna II, jud. Galaţi,  şi PV cu domiciliul în comuna II, jud. Galaţi a solicitat  în contradictoriu cu pârâţii SC, cu domiciliul în comuna B, jud. Prahova şi BG cu domiciliul în comuna B, jud. Prahova ieşirea din indiviziune cu referire la succesiunea defunctului BC  şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.

În fapt, la data de 28.05.2000 s-a convenit cu vânzătoarele BS şi SC să se vândă imobilele  cu sumele de 20.000.000 lei vechi şi 2175 dolari pentru acest lucru s-a încheiat o chitanţă; ca şi arvună s-a achitat suma de 20.000.000 lei vechi urmând ca restul de plată să fie achitat până la data de 28.05.2001. La data stabilită  s-a achitat şi diferenţa de preţ  şi s-a intrat definitiv în posesia celor două imobile dar nu s-a putut perfecta vânzarea fără documentaţia tehnică cadastrală. Întocmirea documentaţiei cadastrale nu s-a putut realiza  fără acordul celuilalt proprietar  pârâtul BG,  părţile fiind în indiviziune dar  vânzătoarele au menţionat  că acesta este de acord cu vânzarea şi şi-a primit partea sa de bani  din preţul achitat.

Cum vânzătorii nu au făcut demersurile necesare  în vederea contactării celuilalt coindivizar în vedewrea perfectării actului de vânzare-cumpărare s-a ajuns la imposibilitatea  de a se perfecta aceasta prin notariat, astfel că, s-a ajuns la  acţiunea  de faţă.

Se solicită ieşirea din indiviziune  în referire la cele două imobile cumpărătorii cotei defunctei BS ce deţinea cota de ½ din imobil casa de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 1400 mp precum şi 2/8 din cealaltă cotă de ½ ce a aparţinut soţului defunct, 2/8 din suprafaţa de 1100 mp şi cota de 3/8 a pârâtei SC iar restul cotei de 3/8 aparţine pârâtului BG conform certificatului de moştenitor 86/11.05.2001.  În ceea ce priveşte al doilea capăt al acţiunii  pronunţarea unei hotărâri care să  ţină loc de  act autentic.

În drept se invocă prev. disp. art. 1073, 1075, 1077 CC art. 5 al. 2 din legea 54/1998 aşa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, în temeiul art. 111 c.p.c.

În dovedirea acţiunii reclamanţii înţeleg să se folosească de proba cu martori, interogatoriu, expertiză tehnică de specialitate şi acte, sens în care se depune la dosarul cauzei procura de reprezentare autentificată sub nr. 2607/2001,  fila 11 dosar, chitanţa  fila 12,13, dosar, copie titlu de proprietate nr.  14751-70 eliberat pe numele BC, adeverinţa nr. 3216/2012 eliberată de Primăria comunei II, certificat de atestare fiscală nr. 3217/2012 eliberat de Primăria comunei II, fila 16 dosar, certificat de moştenitor  nr. 86/11.05.2001,

Acţiunea este legal timbrată, s-a achitat taxa legala de timbru  în suma de 916 lei, fila 10 dosar.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa constată următoarele:

Domiciliul pârâtei Scoruş Catrina este în comuna B, jud. Prahova.

Domiciliul indicat în petit al pârâtului BG este în comuna II, jud. Galaţi. Din actele depuse la dosar, precum şi din dovezile de citare, a rezultat că domiciliul pârâtului BG nu este în comuna II.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, a fost indicat domiciliul real al pârâtului BG, ca fiind comuna B. Pe dovada de citare, a fost menţionat faptul că pârâtul este plecat din ţară.

Aşadar, domiciliul ambilor pârâţi este comuna B, situată în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti.

Prin acţiunea civilă formulată, se solicită sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în comuna Iveşti, jud. Galaţi.

Prin al doilea capăt de cerere, se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare între părţi.

Instanţa apreciază că cererea principală vizează stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului, prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

Dacă se va stabili că reclamanţii au dobândit un drept de proprietate (sau coproprietate), vor justifica astfel calitatea procesuală activă pentru a solicita sistarea stării de indiviziune. Cererea de sistare a stării de indiviziune este o cerere accesorie.

Potrivit art. 17 din codul de procedură civilă, cererile accesorii sunt în competenţa de soluţionare a instanţei competente să soluţioneze cererea principală.

Potrivit Deciziei nr. 8/10.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare. Competenţa teritorială de soluţionare a unei astfel de acţiuni, înregistrată înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condiţiile art. 5, 7 şi, respectiv, art. 10 pct. 1 din Codul de procedură civilă în vigoare la data înregistrării cererii.

În ce priveşte competenţa stabilită prin art. 10 punctul 1 cod proc.civ, instanţa constată că nu s-a prevăzut executarea contractului, fie şi în parte, în circumscripţia Judecătoriei Lieşti, ca urmare, sunt aplicabile prevederile art.5 cod proc.civ.

Aşadar, instanţa competentă în soluţionarea cererii principale – prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare între părţi – este Judecătoria Ploieşti, în a cărei circumscripţie se află domiciliile pârâţilor.

Instanţa apreciază că dispoziţiile art. 13 cod proc. civ., ce atrag competenţa exclusivă pentru cererea accesorie, nu sunt aplicabile, întrucât, prin reglementarea dată la art. 17, situat în titlul III – Dispoziţii speciale – după cele referitoare la competenţă, înseamnă că legiuitorul a avut intenţia de a deroga, prin prorogarea prevăzută, de la normele anterioare cuprinse în art. 1 – 16 cod proc. civ., în acest sens fiind şi practica instanţei supreme (decizia nr. 313/2010).

Pentru aceste motive, va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lieşti, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, invocată din oficiu.

Declină în favoarea Judecătoriei Ploieşti competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamantul PL, cu domiciliul în comuna II, jud. Galaţi,  şi PV cu domiciliul în comuna II, jud. Galaţi,  în contradictoriu cu pârâţii SC, cu domiciliul în comuna B, jud. Prahova şi BGcu domiciliul în comuna B, jud. Prahova.

Fără cale de atac, conform art. 158 alin 3 cod proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 09.10.2013.

Domenii speta

Spete similare