Recurs; revendicare şi grăniţuire - calificarea capătului de cerere principal şi a celui subsecvent; relevanţă asupra determinării gradelor de jurisdicţie şi, implicit, asupra compunerii instanţei de control.

3. Recurs; revendicare şi grăniţuire - calificarea capătului de cerere principal şi a celui subsecvent; relevanţă asupra determinării gradelor de jurisdicţie şi, implicit, asupra compunerii instanţei de control.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil

Legislaţie relevantă:

 - art. 304 pct. 1 rap. la 282/1, art. 299 alin.l teza I, art. 2 pct.l lit."b" teza I, art. 17 C.pr.civ

-art. 3 lit."i" teza II , art. 2 lit."d" din Legea nr. 146/2007 cu modif.

 -art. 97 din Regulament

Instanţa de recurs este obligată a verifica dacă instanţele de fond au calificat în mod corect acţiunea, pentru a aprecia asupra numărului căilor de atac prevăzute de lege pentru respectiva acţiune şi, implicit asupra compunerii instanţei de control;

Acţiunea având două capete de cerere, revendicare şi grăniţuire, este o acţiune evaluabilă, capătul principal de cerere fiind revendicarea, fapt ce determină aplicarea regulii prevăzute de art. 299 alin.l cu ref. la 282/1 C.pr.civ. In evaluarea făcută, instanţa de recurs, faţă de lipsa unui raport de expertiză care să stabilească valoarea imobilului revendicat, s-a raportat la evaluările anuale ale Camerei Notarilor Publici

Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Dec. nr. 737/16.06.2010

Judecător Aştefănesei Petrina-Manuela

Prin sentinţa civilă nr. 1301/5.02.2009, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar 106/180/2007, s-a respins excepţie autorităţii lucrului judecat, s-a admis acţiunea având ca obiect revendicare formulată de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâţii R.E. şi R. D. şi au fost obligaţi pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 16.5 m.p. teren situat în Bacău, str. G. B., nr. 62 B, individualizat în anexa raportului de expertiză Custură după coordonatele A- D-C-B-A; s-a stabilit totodată linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul D-C-B, conform anexei raportului de expertiză Custură.

În motivarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că: Prin contractul autentificat sub nr. ***/1964, familia N.E. a vândut familiei M. G. şi E. suprafaţa de 165 mp şi o casă, situate în C.M. nr. 62. Prin acest contract, s-a constituit în favoarea cumpărătorilor o servitute de trecere pe o lăţime de 3 m de-a lungul lizierei cu proprietatea din Vest a numiţilor M.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ***/1966, pârâţii au dobândit de la fam. N. suprafaţa de 396 mp şi un imobil casă situate în C. M. nr. 62

A. Potrivit contractului, terenul vândut era grevat cu servitutea de trecere constituită în favoarea numiţilor M.G. şi E., prin contractul mai sus menţionat.

Prin contractul autentificat sub nr. ***/466/1971 reclamantul a cumpărat de la numiţii M. G. şi E., suprafaţa de 200 mp teren şi un imobil casă situate în Bacău, C. M. nr. 62. Ulterior, prin Decretul nr. 98/1980, reclamantul a fost expropriat, iar casa i-a fost demolată. începând cu anul 1995, reclamantul a stăpânit acest teren cu titlul de chiriaş.

Prin sentinţa civilă nr. 26/6.02.2001, Tribunalul Bacău a obligat Primarul Municipiului Bacău să-i retrocedeze reclamantului suprafaţa de 191,32 mp teren, obiect al exproprierii, situată în Bacău, Str. G.B. nr. 62 B, iar prin hotărârea nr. 288/2004, Consiliul Local Bacău a aprobat restituirea terenului către reclamant, acesta fiind pus în posesie.

În acelaşi timp, prin sentinţa civilă nr. 7185/8.09.2001 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare, s-a constatat că pârâţii au dobândit prin uzucapiune suprafaţa de 118 mp situată în Bacău, Str. G. B. nr. 62 A.

După ce prin sentinţa penală nr. 3176/4.10.2002 a Judecătoriei Bacău, reclamantul a fost obligat pe latură civilă să lase pârâţilor în liniştită posesie suprafaţa de 16 mp situată la limita dintre proprietăţile părţilor, prin decizia nr. 1564/30.10.2003 a Curţii de Apel, a fost respinsă în mod irevocabil acţiunea formulată de pârâţi prin care aceştia revendicau aceiaşi suprafaţa de la reclamant.

Prin sentinţa civilă nr. 1454/2004, irevocabilă, Judecătoria Bacău a respins ca existând autoritate de lucru judecat o altă acţiunea promovată de pârâţi pentru revendicarea aceleiaşi suprafeţe de teren de la reclamant.

În anul 2006, după obţinerea autorizaţiei de construcţie nr. ***/4.07.2006, şi având concursul executorului judecătoresc, pârâţii au ridicat pe aliniamentul stabilit prin sentinţa civilă nr. 7185/8.09.2001 un gard de beton care separă cele două proprietăţi.

Faţă de această situaţie de fapt, instanţa a apreciat că excepţia autorităţii de lucru judecat nu este întemeiată. Astfel, potrivit art. 1201 din C.civ, pentru a exista autoritate de lucru judecat, între prezenta cauză şi o alta soluţionată în mod irevocabil, trebuie să existe o triplă identitate: de obiect, cauză şi părţi.

În acest sens, instanţa a observat, în primul rând, că în timp ce prin întâmpinare, pârâţii au invocat această excepţie raportat la sentinţa penală nr. 3176/4.10.2002, în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, ei au făcut referire la sentinţa civilă nr. 545/2003.

În ceea ce priveşte sentinţa penală nr. 3176/4.10.2002 a Judecătoriei Bacău, instanţa a reţinut că prin aceasta reclamantul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, pentru care i s-a aplicat o sancţiune administrativă, fiind obligat pe latură civilă să lase pârâţilor în liniştită posesie suprafaţa de 16 mp. Având în vedere dispoziţiile art. 22 C.pr.pen (conform căreia hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei ce judecă acţiunea civilă numai în ceea ce priveşte existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia) precum şi faptul că în cadrul procesului penal nu au fost analizate comparativ titlurile de proprietate ale părţilor, pentru suprafaţa în litigiu, reclamantul fiind obligat doar să lase în liniştită posesie suprafaţa în litigiu, instanţa a apreciat că nu se poate vorbi de o identitate de obiect şi cauză între cele două acţiuni.

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 545/2003, instanţa a constatat că aceasta a fost schimbată în tot prin decizia nr. 1564/30.10.2003 a Curţii de Apel, respingându- se în mod irevocabil acţiunea prin care pârâţii au revendicat de la reclamant suprafaţa de 16,5 mp. Prin urmare, întrucât prin această sentinţă nu este recunoscut în mod irevocabil dreptul de proprietate al părţilor asupra terenului în litigiu, aceasta nu se bucură de autoritate de lucru judecat faţă de prezenta cauză, unde părţile au calităţi inverse şi unde reclamantul tinde la recunoaşterea unui drept de proprietate propriu asupra imobilului.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că potrivit ambelor rapoarte de expertiză efectuate în cauză, suprafaţa de 16,5 mp revendicată de reclamant este cuprinsă atât în contractul de vânzare-cumpărare nr. ***/466/1971 cât şi în sentinţa civilă nr. 7185/8.09.2001 a Judecătoriei Bacău.

Prin urmare, întrucât ambele părţi au titluri de proprietate pentru terenul în litigiu, titluri care provin de la autori diferiţi, instanţa a analizat care dintre aceşti autori au un drept preferabil.

În acest sens, instanţa a reţinut că titlul pârâţilor îl reprezintă o hotărâre judecătorească, pronunţată în contradictoriu cu Primăria Bacău, sentinţă care nu este însă opozabilă şi reclamantului, ci numai părţilor din proces. De asemenea, instanţa a constatat că, deşi suprafaţa de 118 mp dobândită prin uzucapiune este compusă de fapt din fosta servitute de trecere (înfiinţată prin contractul nr. ***/1964 şi desfiinţată ulterior prin decizia nr. 660/1997 a Curţii de Apel Bacău) şi din suprafaţa în litigiu, pârâţii au refuzat să depună la dosarul cauzei schiţa anexă la contractul de vânzare- cumpărare nr. ***/1966, unde era trecută lungimea terenului afectat servituţii, pentru a se putea verifica lungimea servituţii şi astfel, dacă suprafaţa în litigiu a fost inclusă sau nu în acest contract iniţial. Mai mult, în raportul de expertiză Timaru, expertul a precizat că pârâţii i-au prezentat acest înscris şi din conţinutul lui rezultă că lungimea servituţii era de 27,10 m, deşi în teren ei stăpânesc o suprafaţă cu 29,20 m lungime. Aceiaşi concluzie rezultă şi din planul de situaţie de la fila 364 dosar.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că titlul de proprietate al reclamantului îl reprezintă nu numai sentinţa nr. 26/6.02.2001 a Tribunalului Bacău, ci şi contractul de vânzare-cumpărare nr. ****/466/1971, întrucât potrivit considerentelor acestei sentinţe reclamantului i-a fost retrocedat tot terenul expropriat, diferenţa de la 200 mp la 191,32 mp datorându-se de fapt metodelor diferite de măsurătoare folosite de-a lungul timpului.

Susţinerile pârâţilor potrivit cărora titlul reclamantului nu este preferabil întrucât fam. M. a vândut mai mult teren decât cumpărase iniţial de la fam. N., respectiv 200 mp în loc de 165 mp, nu au fost primite atâta timp cât contractul nr. ***/466/1971 nu a fost desfiinţat, el producând efecte şi în prezent pentru suprafaţa înscrisă în cuprinsul lui.

În final, instanţa a observat că în considerentele deciziei nr. 1564/30.10.2003 a Curţii de Apel Bacău, s-a reţinut că suprafaţa în litigiu a aparţinut reclamantului înainte de expropriere, pe acest teren aflându-se încă fundaţia casei ce i-a fost demolată, aspect confirmat şi raportul topo Custură efectuat în cauză..

În aceste condiţii, instanţa a apreciat titlul reclamantului ca fiind preferabil şi prin urmare, prezenta acţiune considerată întemeiata. în consecinţă, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 16,5 mp teren situat în Str. G. B. nr. 62 B, individualizat în anexa raportului de expertiză Custură după coordonatele A-D-C-B-A .

În baza art. 584 c. civ., având în vedere şi concluziile raportului de expertiză Custură, a stabilit linie de hotar pe aliniamentul D-C-B, conform anexei aceluiaşi raportului de expertiză .

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 106/180/2007.

Prin decizia civilă nr. 322/A/9.12.2009 această instanţă a respins ca nefondat apelul reţinându-se că :

În ceea ce priveşte criticile aduse sentinţei sub aspectul respingerii autorităţii de lucru judecat, au fost apreciate ca neîntemeiate deoarece:

Raportat la sentinţa penală nr. 3176/04.10.2008 (fila 33 dosar fond) a Judecătoriei Bacău, astfel cum a arătat şi instanţa de fond, nu se poate reţine că, soluţionând latura civilă ataşată laturii penale ce a avut ca obiect infracţiunea de tulburare în posesie, instanţa penală a rezolvat cu autoritate de lucru judecat revendicarea suprafeţei în litigiu, dispoziţiile art .22 C.p.p. fiind de strictă interpretare.

Cât priveşte sentinţa civilă nr. 545/04.02.2003 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul nr. 4272/2002 al Judecătorie Bacău dosar ataşat , tribunalul a reţinut că această sentinţă a fost modificată în tot prin decizia civilă nr. 1464/30.10.2003 a Curţii de Apel Bacău, decizie prin care acţiunea în revendicare şi grăniţuire formulată de apelanţii în cauză a fost respinsă ca nefondată.

Având în vedere că, ulterior pronunţării acestei sentinţe s-a emis autorizaţia de construire a gardului, având în vedere sentinţa civilă nr. 20/04.01.2006 a Judecătoriei Bacău şi că ulterior au fost întocmite şi procesul verbal de executare (filele 31 şi 32 dosar fond) în temeiul sentinţei penale nr. 3176/2001 şi respectiv sentinţei civile nr. 20/04.01.2006, tribunalul a reţinut că situaţia de fapt a fost alta decât la momentul pronunţării irevocabile a deciziei civile nr. 1464/30.10.2003 a Curţii de Apel Bacău, neexistând identitate de cauză.

De altfel şi martorii vorbesc de o situaţie nouă, alta decât cea de la data pronunţării deciziei nr. 1464/2003, situaţie dată de edificarea unui gard nou şi expertiza de asemenea face referire la situaţii noi ulterioare proceselor verbale de executare.

Considerentele sentinţei prin care se invocă refuzul părţilor de a depune schiţa anexă la contractul nr. ***/1966 sunt într-adevăr inexacte deoarece la dosarul de fond există această schiţă, pe care expertul a şi avut-o în vedere la efectuarea raportului.

Având în vedere şi considerentele deciziei civile nr. 1464/2003 a Curţii de Apel Bacău în care se arată că suprafaţa a fost expropriată prin Decretul nr. 98/1980 de la intimat şi cum în raportul de expertiză Custură (f. 361 dosar fond) se arată că respectivul gard despărţitor nu respectă vechiul amplasament, tribunalul a reţinut că apelul este nefondat.

Împotriva deciziei a formulat recurs, în termen, legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 Iei şi taxă timbru de 357 Iei ( conf. art. 2 Iit."d" din Legea 146/1996 modif. ) şi motivat, apelanţii pârâţi, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 106/180/2007.

Criticile formulate, încadrabile în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct 9 C.pr.civ., au vizat, în esenţă, modul defectuos de soluţionare a excepţiei autorităţii lucrului judecat de către ambele instanţe, iar pe fond, aprecierea greşită a preferabilităţii titlului reclamantului faţă de titlul lor.

La primirea cauzei, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 97 din Regulament, s- a dispus a se solicita Camerei Notarilor Publici Bacău evaluarea unui m.p. teren situat în Bacău, str. G. B., nr. 62 la data de 8.01.2007 (data sesizării instanţei de fond cu prezenta acţiune ), pentru a se verifica cuantumul timbrajului datorat.

Cu adresa nr. 936/28.04.2010 ( fl. 16 ) această instituţie a înaintat o copie a raportului de evaluare pentru zona în litigiu, iar în baza acestuia, s-a stabilit valoarea terenului revendicat ca fiind 10.195, 35 lei; drept urmare, aplicându-se dispoziţiile art. 2 lit."d" din Legea 146/1997 (forma valabilă pentru anul 2007) s-a constatat că pentru fond se mai datora de către reclamant o diferenţă de taxă timbru de 364 lei şi timbru judiciar de 5 lei (achitate la 16.06.2010 - fl. 33), iar pentru apel şi recurs de către pârâţi 182 lei, respectiv 347 lei sub sancţiunea dării în debit - prima - şi a anulării recursului - cea de-a doua.

La termenul din 16.06.2010 recurenţii au făcut dovada achitării diferenţei de taxă timbru, arătând că pentru apel sunt de acord cu darea în debit.

Cum nici una din părţi nu a contestat nici evaluarea astfel determinată şi nici cuantumul taxelor de timbru datorate, instanţa, a invocat şi pus în discuţie, din oficiu, un motiv nou de recurs, de ordine publică, constând în nelegala constituire a completului la Tribunalul Bacău cu doi judecători, în loc de trei judecători, cauza trebuind a fi calificată drept recurs şi nu apel ( art. 304 pct. 1 rap. la 282/1 C.pr.civ.)

Recurenţii şi-au însuşit acest motiv de ordine publică ( fi. 30-32 ), în timp ce intimatul reclamant prin procurator a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.

Examinând motivul de nelegalitate invocat din oficiu - prioritar faţă de cele invocate de recurente conf. art. 137 alin.l C.pr.civ. - s-a constatat că acesta este întemeiat justificat de următoarele:

Fondul a fost investit cu soluţionarea unei acţiuni având două capete de cerere, respectiv revendicarea unei suprafeţe de teren (16.5 m.p.) şi grăniţuirea proprietăţilor învecinate ale părţilor litigante (vezi acţiune); prima cerere are caracter principal, iar cea de-a doua accesoriu, calificare decurgând din faptul că soluţia în cazul celei de-a doua este strict condiţionat de rezolvarea ce sa va da în cazul primeia (cauza celei de-a doua decurgând din prima); prin urmare, nu s-ar putea considera că cele doua cereri au fiecare un caracter distinct şi deci principal.

Revendicarea este o acţiune evaluabilă caracter decurgând din interpretarea dispoziţiilor Legii 146/97, republ.cu modif. (art. 3 lit."i" teza II cu ref. la art. 2), ale C.pr.civ. (art. 2 pct.l lit."b" teza I, 282/1 alin.l ); împotriva unei hotărâri date de prima instanţă într-o astfel de cerere se poate declara după caz, funcţie de valoare, apel sau recurs.

În cauză, imobilul revendicat are o valoare mai mică de 1 miliard lei ( rol) - fl. 361 d. fond, fl.16-20 d. recurs - fapt, ce determina aplicarea dispoziţiilor art. 299 alin.l teza I cu ref. la art. 282/1 alin.l teza II, art. 2 pct.3 C.pr.civ., respectiv controlul judiciar al Tribunalului ca instanţă de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 C.pr.civ. cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală; această regulă nu este aplicabilă doar judecăţii în fond la prima instanţă, ci şi în căile de atac.

Cum competenţa materială este reglementată prin norme imperative, deci cu caracter absolut, atât părţile cât şi instanţele sunt obligate a o respecta.

În atare împrejurări, reţinând că în mod greşit cauza a fost soluţionată de Tribunalul Bacău ca instanţă de apel, în loc de instanţă de recurs, în temeiul art. 312 alin.3, 5 C.pr.civ. recursul a fost admis, decizia instanţei de apel casată în tot, iar cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bacău ca instanţă de recurs - cu această ocazie urmând a fi analizate şi toate criticile de nelegalitate invocate de recurenţi.

Instanţa de rejudecare va avea în vedere şi cheltuielile de judecată suportate în recurs şi solicitate de ambele părţi.

Domenii speta

Spete similare