Respingerea de catre instanta de fond a cererii de pronuntare a unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de înstrainare ca fiind prematur formulata. Lipsa obligativitatii reclamantei de a face dovada ca pârâta a refuzat sa se prezinte la notaru...

Decizie 3 din 05.01.2009


Respingerea de catre instanta de fond a cererii de pronuntare a unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de înstrainare ca fiind prematur formulata. Lipsa obligativitatii reclamantei de a face dovada ca pârâta a refuzat sa se prezinte la notarul public. Atitudine neechivoca a pârâtei în sensul refuzului încheierii actului.

Decizia civila nr. 3/05.01.2009

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Racari sub nr. 2166/284/22.05.2008 reclamanta P. I. a chemat în judecata  pârâta R. C. solicitând instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa constate ca între reclamanta si pârâta a intervenit un antecontract de vânzare – cumparare pentru suprafata de 2900 m.p. teren arabil extravilan.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 10.11.2007 între ea si pârâta a avut loc o promisiune bilaterala de vânzare cumparare pentru suprafata totala de 2900 m.p. teren arabil extravilan, pretul fiind încasat de catre pârâta, iar reclamanta intrând în posesia terenului.

În drept s-au invocat dispozitiile art. 111 Cod procedura civila si dispozitiile art. 1073 – 1077 Cod civil.

Prin sentinta civila nr.2572/11.09.2008 pronuntata de Judecatoria Racari în dosarul nr. 2166/284/2008 a fost admisa exceptia prematuritatii cererii de chemare în judecata, exceptie invocata din oficiu de catre instanta fiind respinsa cererea reclamantei ca fiind prematur introdusa.

Pentru a se pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la termenul de judecata din data de 11.09.2008, la interogatoriul luat din oficiu pârâtei, aceasta a aratat ca nu a fost chemata de reclamanta la notariat în vederea încheierii contractului, primind doar citatie în vederea prezentarii în instanta. A mai retinut instanta de fond ca nici din declaratia martorului audiat în sedinta publica  nu rezulta ca reclamanta i-a solicitat pârâtei sa se prezinte la notariat în vederea încheierii actului autentic. În aceste conditii, instanta de fond a retinut ca reclamanta avea obligatia de a face dovada refuzului pârâtei de a încheia actul autentic, obligatia fiind instituita de dispozitiile art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 245/2005.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, în termen. Prin motivele de recurs, reclamanta critica sentinta ca fiind nelegala întrucât din probele administrate în fata instantei de fond a rezultat refuzul pârâtei de a încheia actul în forma autentica. Recurenta reclamanta arata ca refuzul de a încheia un act autentic nu implica formalitati procedurale ci o atitudine care se poate dovedi cu orice mijloc de proba.

Analizând sentinta recurata tribunalul a retinut ca la data de 10 noiembrie 2007 între pârâta intimata si reclamanta recurenta a fost întocmit un înscris intitulat “ promisiune bilaterala de vânzare cumparare”, înscris prin care pârâta intimata se obliga sa vânda reclamantei recurente doua suprafete de teren cuprinse în titlul de proprietate nr. 17341/09.06.1993. În acelasi înscris se preciza ca s-a platit un pret de 1000 lei, reclamanta recurenta intrând în posesia terenului, iar pârâta reclamanta se obliga ca în termen de o luna sa îndeplineasca formalitatile necesare încheierii actului în forma autentica.

În conformitate cu dispozitiile art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei si, în caz contrar are dreptul la dezdaunari, iar în conformitate cu dispozitiile art. 5 alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247 / 2005, daca dupa încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fara constructii, una din parti refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract.

Facând aplicarea textelor de lege la speta dedusa judecatii, rezulta ca nu exista o prevedere expresa care sa impuna necesitatea, pentru partea care si-a îndeplinit obligatia, de a face dovada expresa a refuzului celeilalte parti de a se prezenta în vederea încheierii actului autentic, acest refuz putând fi dovedit cu orice mijloc de proba. Astfel, în speta dedusa judecatii, trecerea termenului de o luna, termen în care, conform antecontractului, pârâta intimata trebuia sa îndeplineasca formalitatile necesare încheierii actului autentic, fara ca aceasta sa îndeplineasca aceste formalitati, putea duce la nasterea dreptului reclamantei recurente de a o actiona în instanta în vederea obtinerii unei recunoasteri judecatoresti a valabilitatii antecontractului.

Din chiar interogatoriul luat din oficiu de catre instanta de fond pârâtei intimate în sedinta publica din data de 26.06.2008 rezulta refuzul acesteia de a încheia actul autentic, refuz motivat pe necunoasterea continutului actului pe care recunoaste ca l-a semnat personal. De asemenea, în acelasi sens sunt si sustinerile martorului audiat de catre instanta care cunoaste nu numai de la reclamanta recurenta despre refuzul prezentarii la notariat, dar si de la pârâta intimata care i-a spus martorului ca nu mai vrea sa mearga la notariat datorita unor discutii pe care le-a avut cu sotul ei.

Pe cale de consecinta, pentru aceste motive si prin raportare la dispozitiile art. 312 Cod procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, tribunalul urmeaza a admite recursul si, întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei, a casa hotarârea atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.