Cauza de inadmisibilitate in jurisdictia constitutionala

Decizie 547 din 06.04.2009


Cauza de inadmisibilitate  în jurisdictia constitutionala.

Una din cauzele de inadmisibilitate în jurisdictia constitutionala, o constituie  o lege ori o dispozitie din acea lege, care, desi reclamata ca neconstitutionala  de catre una dintre partile din proces, de acea prevedere”  nu depinde solutionarea cauzei”, prin aceasta sintagma, legiuitorul întelegând rezolvarea în fond a unui proces si nu masurile pe care  instanta le poate lua pe parcursul solutionarii acesteia, cu este si aceea de suspendare a judecatii.

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Târgoviste, sub nr. 2925,1/315/08.05.2007, reclamantul D.M. a chemat în judecata pe pârâtul P.P. solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta acesta sa fie obligat sa-si modifice acoperisul locuintei sale, precum si scurgerea de la baie, astfel încât apele fluviale, zapada si apele reziduale sa nu cada, respectiv sa nu se scurga pe terenul proprietatea sa si de a desfiinta ferestrele de vedere situate în spatele casei, înspre curtea locuintei sale, potrivit legii.

În motivarea cererii , reclamantul a aratat ca în perioada 1998-1999, pârâtul a construit o extindere locuinta parter cu încalcarea documentatiei tehnice si a autorizatiei de construire, edificând acoperisul „în doua ape „si nu pe calcan si mai multe ferestre de vedere cu încalcarea distantei prevazute de lege.

S-a formulat cerere de interventie accesorie de  catre „Asociatia A” , admisa în principiu de catre instanta la termenul din 05.10.2007.

La termenul din 18.04.2008 judecarea cauzei a fost suspendata pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului 4280/315/2007, aflat pe rolul Judecatoriei Târgoviste .

În sedinta publica din 13.02.2009  reprezentantul intervenientei a invocat exceptia de neconstitutionalitate cu referire la dispoz art. 244 alin. 1 Cod procedura civila , iar instanta , dupa ce a pus în discutie aceasta exceptie, a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. 

 Instanta a retinut ca cererea de sesizare a Curtii Constitutionale este admisibila, potrivit art.29 din Legea nr.47/1992, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii: exceptia de neconstitutionalitate priveste o lege sau o ordonanta ori o dispozitie dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispozitia respectiva nu a fost constatata ca fiind neconstitutionala printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale si are legatura cu solutionarea cauzei, în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

In speta insa, instanta a constatat ca ultima conditie, aceea ca exceptia de neconstitutionalitate sa aiba legatura cu solutionarea cauzei, nu este indeplinita.

Relevanta exceptiei de neconstitutionalitate, din punctul de vedere al legaturii cu solutionarea cauzei, se apreciaza în functie de momentul în care este invocata, de starea de fapt si de probele administrate.

În raport de aceste criterii, s-a constatat ca exceptia de neconstitutionalitate a disp.art.244 alin.1 C.pr.civ. nu are legatura cu solutionarea prezentei cauze, nefiind în legatura cu starea de fapt incidenta in speta sau cu probele administrate, ci vizeaza o dispozitie legala care confera instantei posibilitatea de a suspenda judecarea pricinii, in masura in care apreciaza ca solutionarea litigiului depinde de existenta sau neexistenta unui drept ce face obiectul unei alte judecati. Asadar, textul de lege in discutie se refera la posibilitatea instantei de judecata de a lua o masura sub aspect procedural, nefiind de natura sa aduca atingere, prin ea insasi, fondului litigiului dedus judecatii.

Astfel, in speta dedusa judecatii, hotararea instantei de a suspenda sau de a respinge cererea de suspendare a cauzei in baza art.244 alin.1 C.pr.civ. nu ar avea nici o inraurire asupra solutiei ce se va pronunta. In plus, hotararea instantei cu privire la suspendare, fie ca o asemenea masura este dispusa din oficiu sau la cererea uneia din parti este supusa controlului judiciar, putand fi atacata separat cu recurs pe toata durata suspendarii (in caz de admitere), sau o data cu fondul (in caz de respingere).

Totodata, lipsa de relevanta pentru solutionarea cauzei rezulta si in raport de momentul in care a fost invocata exceptia, si anume dupa ce instanta de recurs s-a pronuntat, prin decizie irevocabila, in sensul desfiintarii incheierii din data de 18.04.2008, prin care s-a dispus suspendarea judecatii in baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. (solicitata de paratul P.P.).

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta Asociatia A, motivând ca art. 244 alin 1 cod procedura civila, încalca principiul egalitatii în fata legii, statuat de Constitutia României în art. 16, deoarece partile nu au posibilitatea de a da eficienta existentei unor drepturi ce fac obiectul altei judecati decât în mod îngradit , iar folosirea expresiei „ poate „  este de natura sa îngradeasca accesul la justitie pentru cetatenii care invoca existenta sau neexistenta unui drept ce face obiectul altei judecati, încalcându-se si art 21 din Constitutia României precum si art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Intimatii nu au depus la dosar întâmpinare.

Analizând încheierea recurata, prin prisma criticilor formulate , a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale incidente în cauza, tribunalul retine urmatoarele:

Prin încheierea din 13.12.2009 pronuntata de Judecatoria Târgoviste, în dosarul nr. 2925/315/ 2007, a fost respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale în vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 al. 1 Cod procedura civila, cerere formulata de intervenienta accesorie Asociatia A, retinându-se ca hotarârea instantei de a suspenda sau de a respinge cererea de suspendare a cauzei în baza art. 244 al. 1, Cod procedura civila, nu are nici o înrâurire asupra solutiei ce se va pronunta, cu atât mai mult cu cât este supusa controlului judiciar pe calea recursului , astfel ca nu este îndeplinita cerinta prevazuta de art. 29, din Leg. 47/ 1992 referitoare la legatura dintre exceptia de neconstitutionalitate si solutionarea cauzei dedusa judecatii.

Recurenta a sustinut ca dispozitiile art. 244 alin. 1 Cod procedura civila sunt neconstitutionale, pentru ca limiteaza si restrictioneaza egalitatea în fata legii a partilor din proces, conditionând suspendarea judecatii de aprecierea unor participanti la procesul civil, încalcându-s prevederile art. 16 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului .

Intimatii nu au depus întâmpinare la motivele de recurs, însa au solicitat respingerea acestuia.

Recursul este nefondat, întrucât în raport cu dispozitiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/ 1992 , conform carora Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi care are legatura cu solutionarea cauzei, s- a decis în mod constant ca una din cauzele de inadmisibilitate în jurisdictia constitutionala , o constituie o lege ori o dispozitie  din acea lege care, desi este reclamata ca neconstitutionala de catre una dintre partile din proces, de acea prevedere legala nu depinde solutionarea cauzei.

Textul art. 29 din Legea nr. 47/ 1992 leaga exceptia de neconstitutionalitate de o lege „de care depinde solutionarea cauzei ”, prin aceasta sintagma legiuitorul întelegând rezolvarea în fond a unui proces, si nu masurile pe care instanta le poate dispune pe parcursul solutionarii acesteia, cum este si aceea de suspendare a judecatii.

Fata de aceste considerente, recursul se priveste , ca nefondat , urmând a fi respins.