Executare silită. Biletul la ordin. Condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească biletul la ordin. Lipsa uneia din condiţiile esenţiale. Sancţiune.

Executare silită. Biletul la ordin. Condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească biletul la ordin. Lipsa  uneia din condiţiile esenţiale. Sancţiune.

Legea nr.58/1934 - art.104, art.105.

 Biletul la ordin este un titlu formal care trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă toate menţiunile prevăzute la art.104 din Legea nr.58/1934 pentru a produce efecte juridice şi  pentru a se putea solicita plata creanţei conţinute de acesta.

Nulitatea absolută a biletului la ordin intervine când acesta nu cuprinde numele  aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, respectiv a beneficiarului arătat de către emitent care va avea dreptul să pretindă suma de bani înscrisă în biletul la ordin, nu şi în situaţia în care denumirea emitentului nu ar fi corectă sau completă.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR.212 R/13.02.2007 )

Prin sentinţa civilă nr.10650/27.10.2005 pronunţată în dosarul nr.19622/2005 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca  neîntemeiată opoziţia la executare formulată de contestatoarea SC FIG SRL în contradictoriu cu intimata SC  CM SRL.

Pentru a hotărî astfel,  instanţa de fond a constatat că motivele invocate de contestatoare nu sunt întemeiate valabilitatea titlului neputând  fi afectată, reţinând în esenţă că biletul la ordin a fost emis la data de 06.04.2005 de către debitoare,  aceasta fiind  cea care, la rubrica "emitent" a scris  denumirea inversată a firmei SC FGI SRL,  în loc de SC FIG SRL.

Instanţa de fond a mai reţinut că invocarea acestui viciu, creat de cel care îl invocă, este o dovadă a relei credinţe a debitoarei şi nu poate atrage nevalabilitatea titlului, în condiţiile în care identificarea persoanei juridice care s-a obligat a fost şi este posibilă întrucât au fost menţionate sediul, codul fiscal, contul bancar şi a fost  aplicată, ştampila societăţii.

În ceea ce priveşte neconcordanţa dintre "suma determinată" şi aceea din factura menţionată la rubrica "valoarea reprezintă", instanţa de fond a reţinut că afirmaţia debitoarei nu este susţinută de nici un mijloc de probă, cu atât mai  mult cu cât menţiunile ("rubricile") biletului la ordin sunt: denumirea de bilet la ordin, promisiunea necondiţionată de a plăti suma de bani, arătarea scadenţei şi a locului unde trebuie  făcută plata, numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, arătarea datei şi locului emiterii şi semnătura emitentului.

A mai reţinut că biletul la ordin  ce constituie titlu executoriu contestat conţine aceste menţiuni şi nicidecum rubrica "valoarea reprezintă".

În ceea ce priveşte suma pentru care a fost  înfiinţată poprirea, s-a reţinut că în mod corect este compusă  atât din valoarea înscrisă în titlul executoriu cât şi din cheltuielile  de executare.

Împotriva acestei sentinţe contestatoarea SC FIG SRL a formulat apel înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă sub nr.504/3/2006.

Prin decizia civilă nr.659 A/30.03.2006 pronunţată în dosarul nr.504/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii declarării apelului excepţie invocată de intimată şi a respins ca nefondat apelul formulat de apelantă.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere actele şi lucrările cauzei şi dispoziţiile  legale incidente, reţinând în esenţă cu privire la excepţia tardivităţii că instanţa de fond a calificat acţiunea formulată de contestatoare ca fiind o opoziţie la executare reglementată de dispoziţiile art.62 şi următoarele din Legea nr.58/1934, calificare care însă s-a realizat prin considerentele hotărârii judecătoreşti.

Tribunalul a mai reţinut că până la comunicarea hotărârii judecătoreşti considerentele avute în vedere de instanţa de fond şi calificarea juridică a acţiunii nu a putut fi cunoscută de către contestatoare, astfel că aceasta nu a cunoscut că acţiunea s-a soluţionat ca o opoziţie la executare reglementată de art.62 din Legea  nr.58/1934, opoziţie care este supusă căii de atac a apelului în termen de 15 zile de la pronunţare.

În ceea ce priveşte apelul formulat de apelantă, tribunalul a reţinut în esenţă că biletul la ordin este un titlu formal şi acesta trebuie să îmbrace forma scrisă şi trebuie să cuprindă toate menţiunile arătate la art.104 din Legea nr.58/1934 pentru a produce efecte juridice şi pentru a se putea solicita plata creanţei conţinute de acesta.

Tribunalul a mai reţinut că în situaţia în care biletul la ordin nu conţine unul din elementele prevăzute de art.104 din Legea nr.58/1934 acesta este lovit de nulitate.

Pe acest aspect, tribunalul a reţinut că raportat la aceste dispoziţii legale, nulitatea absolută a biletului la ordin intervine atunci când acesta nu  cuprinde numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, respectiv a beneficiarului arătat de către emitent care va avea dreptul să pretindă suma de bani înscrisă în biletul la ordin,  nu şi  situaţia în care denumirea emitentului nu ar fi corectă sau completă.

Tribunalul a mai reţinut că, în cauză, biletul la ordin cuprinde ştampila societăţii emitente şi semnătura reprezentantului acesteia, argumentele instanţei de fond fiind pertinente şi legale, având  în vedere că biletul la ordin conţine de fapt denumirea inversată a societăţii comerciale emitente, respectiv SC FGI SRL în loc de SC FIG SRL.

Un alt aspect reţinut de tribunal a fost că biletul la ordin este un titlu comercial abstract, formal, complet, care incorporează o obligaţie abstractă, autonomă, necondiţionată, de plată a sumei de bani de către semnatarul său şi independent de raportul juridic din  care a luat naştere obligaţia comercială dintre cele două părţi, emitent şi beneficiar. Astfel, executarea silită se realizează doar pentru creanţa menţionată pe biletul la ordin neavând nicio relevanţă juridică, suma menţionată în factura comercială, neavând relevanţă juridică raportul comercial desfăşurat între cei doi comercianţi şi care a generat emiterea biletului la ordin.

Nemulţumită şi de această hotărâre, SC FIG SRL a declarat recurs în termen şi legal timbrat, considerând-o nefondată şi ilegală, solicitând casarea şi anularea, precum şi anularea tuturor actelor de executare care ţin de biletul la ordin menţionat şi să se constate nulitatea  acestuia.

În motivarea recursului întemeiat  pe dispoziţiile art.304 pct.9,10 şi 11 Cod pr.civ. recurenta a arătat că instanţa  nu a respectat dispoziţiile Legii nr.58/1934 şi a interpretat eronat dispoziţiile acestei legi în favoarea intimatei SC CM SRL care şi-a formulat acţiunea  împotriva sa invocând ca mijloc de probă un bilet la ordin emis la data de 06.04.2006, în valoare de 46.174.142 ROL, la rubrica emitent a acestui bilet fiind menţionată SC FGI SRL.

Recurenta a invocat şi redat dispoziţiile art.104 alin.1, 105 alin.1 şi art.106 alin.1 din Legea nr.58/1934, arătând că legea trebuie respectată în litera şi spiritul ei, precum şi faptul că instanţa a dovedit necunoaşterea profundă a legii când a  emis decizia civilă nr.659 A.

Recurenta a mai arătat că reclamanta nu şi-a onorat obligaţiile comerciale stipulate prin contractul încheiat, că instanţa nu a respectat legea, nu a apreciat  şi nu a luat în considerare proba sa privind plata nedatorată şi îmbogăţirea fără justă cauză şi nici motivele de apel în sensul că menţiunea  eronată la rubrica emitent a fost scrisă chiar de reclamantă pe biletul la ordin.

De asemenea, recurenta a invocat şi redat Normele cadru BNR privind biletul la ordin (pct.496 şi pct.509) arătând că biletul la ordin în cauză menţionează că valoarea reprezintă contravaloarea facturii 6203625, factură care îşi are izvorul în contractul de prestări servicii nr.F61 din data de 17.08.2004, instanţa  neluând în considerare nici notificarea adresată reclamantei prin executorul judecătoresc Doina Safta.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă sub nr.504/3/2006.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 14.12.2006 pronunţată în dosarul nr.504/3/2006 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a constatat natura comercială a litigiului şi în consecinţă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului conducerii Curţii de Apel  Bucureşti pentru a fi repartizat spre competentă soluţionare  Secţiei Comerciale.

Cauza a fost repartizată Secţiei a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti fiind înregistrată sub nr.96/2/2007.

La termenul de azi recurenta a depus la dosar înscrisuri în copie.

Examinând recursul în raport de criticile invocate, în raport  de actele şi lucrările cauzei şi având în vedere dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Biletul la ordin este înscrisul prin care emitentul  (debitorul) se obligă să plătească beneficiarului sau în ordinul beneficiarului o sumă determinată, la locul şi scadenţa arătată.

În cazul biletului la ordin intervin numai două persoane: emitentul adică cel care emite biletul la ordin şi se obligă să facă plata şi beneficiarul (creditorul) care are să primească plata sau în ordinul căruia se va face plata.

Condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească biletul la ordin sunt  redate în art.104 din Legea nr.58/1934, printre acestea fiind "numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută" şi "semnătura emitentului".

Art.105 din aceeaşi lege prevede că numai în situaţia în care biletului la ordin îi lipseşte vreuna din condiţiile prevăzute la art.104, acesta este nul.

În cauză, biletul la ordin în temeiul căruia s-a pornit executarea silită împotriva recurentei cuprinde toate condiţiile prevăzute de art.104 din Legea nr.58/1934, inclusiv denumirea emitentului, semnătura  reprezentantului acestuia şi ştampila societăţii.

Ortografia greşită a denumirii emitentului prin inversarea cuvintelor ce compun denumirea acestuia nu atrage  nulitatea biletului la ordin, în condiţiile în care reprezentantul emitentului a semnat şi aplicat ştampila societăţii, situaţie ce conduce la concluzia că şi-a exprimat consimţământul cu privire la emiterea biletului la ordin.

Pe acest aspect, Curtea constată că recurenta nu a invocat că semnătura nu ar aparţine reprezentantului său legal şi nici nu s-a înscris în fals.

Din actele şi lucrările cauzei rezultă că prin contestaţia la executare calificată de instanţa de fond ca fiind opoziţie la executare, recurenta nu a invocat ca motiv nerespectarea obligaţiilor contractuale de către intimata creditoare, acest motiv fiind invocat doar în apel şi în recurs.

Nici acest motiv nu poate fi primit deoarece, deşi raportul juridic fundamental, de drept comercial determină semnarea biletului la ordin şi constituie cauza obligaţiei, aceasta nu ia naştere din raportul fundamental ci  din semnarea biletului la ordin în calitate de emitent.

Prin semnarea biletului la ordin emitentul se obligă să plătească la scadenţă suma înscrisă în acesta.

Ca atare, executarea silită se realizează doar pentru suma menţionată pe biletul la ordin neavând nici o relevanţă valoarea facturii din raportul juridic fundamental care este exterior şi preexistent.

De altfel, susţinerea din opoziţia la executare în sensul că suma indicată în biletul la ordin nu este aceeaşi cu valoarea facturii menţionată în acesta, nici nu a fost dovedită, nefiind depusă la dosar această factură.

În considerarea celor arătate, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, neputând fi primite criticile invocate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare