Rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare

  ROMÂNIA

CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA a IX-a  CIVILA  SI  PENTRU

 CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA

DECIZIA CIVILA NR.536 R

Sedinta  publica  de la  05.10.2006

  Curtea  compusa  din :

PRESEDINTE - CARMEN-GEORGETA NEGRILA 

 JUDECATOR  -  ANDREIA LIANA CONSTANDA

JUDECATOR - GEORGETA STEGARU

GREFIER -  DANIELA STEFAN

Pe rol  judecarea  cererii de recurs formulata de recurentii reclamanti POPOVICI MARGARETA, NICOLAE PETRE, SOARE NICULINA împotriva deciziei civile  nr.92/23.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a V a Civila în dosarul nr.3362/2005 în contradictoriu  cu intimata pârâta GÂNGA (FOSTA COJOCARU)MARIA.

La apelul nominal  facut  în sedinta  publica  se prezinta recurentii reclamanti POPOVICI MARGARETA, NICOLAE PETRE, SOARE NICULINA prin avocat Ciulei Ileana Gabriela cu împuternicire avocatiala nr.47717/2006, lipsind intimata pârâta GÂNGA (FOSTA COJOCARU)MARIA.

Procedura  legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta dupa care,

Recurentii reclamanti prin avocat depun la dosar dovada achitarii taxei judiciare de timbru în cuantum de 83,00 RON, timbru judiciar si învedereaza Curtii ca nu mai sunt alte cereri de formulat.

Interpelati fiind recurentii reclamanti cu privire la valoarea litigiului, aparatorul recurentilor reclamanti arata ca pretul real al vânzarii a fost de 63600 $ SUA.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cererii de recurs.

Recurentii reclamanti prin avocat solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului si pe fond admiterea actiunii ca fiind întemeiata; totodata solicita a se avea în vedere ca la instanta de fond nu au fost administrate toate probele pentru aflarea adevarului, tocmai din acest motiv au fost invocate disp. art. 304 pct.9 C.pr.civ, iar aplicarea legii de catre instanta a fost total eronata. Depune la dosar practica judiciara a Înaltei Curti de casatie si Justitie, cu cheltuieli de judecata.

C U R T E A

Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea la nr. 4304/2004, reclamantii Nicolae Petre, soare Niculina si Popovici Margareta, au chemat în judecata pe pârâta Gânga (fosta Cojocaru) Maria solicitând instantei prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 308/1.02.1996 la BNP Coada Ion si radierea intabularii dreptului de proprietate de pe numele pârâtei din Cartea funciara.

În motivarea cererii reclamantii au învederat ca au hotarât vânzarea terenului în suprafata de 15.900 m.p. situat în intravilanul comunei Otopeni, judetul Ilfov, tarlaua 8, parcela A 58, teren dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.

Au convenit împreuna cu pârâta sa stipuleze pretul vânzarii la nivelul sumei de 20.000.000 lei, pentru satisfacerea taxelor notariale si, în acelasi timp, au încheiat si un înscris sub semnatura privata redactat în întregime de pârâta, în aceeasi zi, prin care se mentioneaza "prin prezenta declar pe proprie raspundere ca am achizitionat terenul sus-mentionat fara a plati la încheierea actelor notariale suma de 63.600 USD, suma cu care s-a convenit a-l cumpara. Declar ca suma va fi platita partilor sus-mentionate, în termen de 20 de zile, începând cu 1.02.1996".

Dupa cele 20 de zile, reclamantii au luat legatura cu pârâta si din nou aceasta a redactat o chitanta de mâna în care s-a obligat sa plateasca suma pentru terenul cumparat pâna la 11.03.1996 iar în caz de nerestituire, actul devine nul.

Reclamantii mai arata ca nici la aceasta data - 11.03.1996 - pârâta nu si-a îndeplinit obligatia asumata de a plati pretul si dupa mai multe demersuri au reusit sa o contacteze din nou, ocazie cu care si-a asumat înca o data obligatia de achitarea sumei de 63.600 USD, pâna la 15.08.1996.

Reclamantii au mai încercat sa ia legatura cu pârâta, cautând-o chiar la domiciliul acesteia din Piatra Neamt, unde fie nu o gaseau acasa, fie le promitea ca va procura suma necesara pentru achitarea datoriei.

Se precizeaza de catre reclamant ca solicita rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare si reintrarea terenului în patrimoniul lor, iar nu obligarea pârâtei la plata pretului, astfel ca actiunea în rezolutiune fiind pornita de vânzator, este o actiune imprescriptibila extinctiv, conform art. 1368 Cod civil.

În drept s-au invocat, pe lânga dispozitia anterior aratata si art. 1020 Cod civil.

Prin sentinta civila nr. 3267/3.11.2004, Judecatoria Buftea a respins actiunea ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 308/1.02.1996 la BNP Toader Ion încheiat între reclamanti în calitate de vânzatori si pârâta în calitate de cumparator, s-a transmis celei din urma dreptul de proprietate asupra unui teren viran în suprafata de 15.900 m.p. identificat în cuprinsul respectivei conventii, stipulându-se un pret de 20.000.000 lei pe care vânzatorii au declarat în fata notarului public ca l-au primit în întregime de la cumparatoare la data autentificarii actului.

Prin cererea introductiva, reclamantii au solicitat rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare pentru neplata pretului, aratând faptul ca, în realitate, partile au convenit obligatia principala a cumparatorului consta în plata unui pret de 63.000 USD si nu cel de 20.000.000 lei, astfel cum a fost mentionat cu prilejul autentificarii actului.

S-a mai sustinut de reclamanti ca suma de 20.000.000 lei nu a fost platita astfel cum s-a mentionat în fata notarului public, iar pârâta nu si-a îndeplinit obligatia de plata a pretului real de 63.000 USD, astfel cum s-a obligat prin înscrisul sub semnatura privata încheiat în aceeasi zi în care a fost autentificat contractul de vânzare-cumparare si ulterior prin alte doua înscrisuri sub semnatura privata.

Judecatoria a mai retinut ca potrivit art. 1368 Cod civil, pentru cazul în care cumparatorul nu plateste pretul, vânzatorul poate cere rezolutiunea vânzarii, aceasta fiind o actiune reala, imprescriptibila extinctiv.

Pe de alta parte, s-a apreciat de prima instanta, ca fata de motivarea cererii de chemare în judecata rezulta ca reclamantii au pretins existenta unei simulatii prin deghizare partiala cu privire la pretul convenit prin contractul de vânzare-cumparare încheiat între parti si pentru neplata caruia au solicitat rezolutiunea contractului secret convenit prin înscrisul sub semnatura privata, iar nu a actului public - contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 308/1.02.1996.

În ce priveste operatiunea juridica a simulatiei s-a retinut ca aceasta presupune atât încheierea unui act public care nu reprezinta vointa reala a partilor cât si încheierea unui act secret ce corespunde vointei lor reale, fiind însa necesar ca actul secret sa fie încheiat concomitent sau eventual înainte de încheierea contractului aparent.

În cauza de fata, partile au încheiat un contract de vânzare-cumparare în forma autentica prin care s-a stipulat obligatia pârâtei de plata a pretului de 20.000.000 lei, între aceleasi parti încheindu-se si un înscris sub semnatura privata, depus la dosarul cauzei în fotocopie si verificat în conditiile art. 139 Cod procedura civila.

Prin acest înscris, pârâta s-a obligat la plata sumei de 63.000 USD în termen de 10 zile începând din luna a doua 1996, suma despre care a aratat ca a fost convenita ca pret al vânzarii si care nu a fost platita la încheierea contractului notarial.

Ulterior, prin alte doua înscrisuri sub semnatura privata, pârâta s-a obligat la plata aceleasi sume pâna la 11.03.1996 si respectiv, pâna la 15.08.2006.

Din examinarea continutului acestui înscris sub semnatura privata, invocat de reclamanti, rezulta ca acest act a fost încheiat ulterior perfectarii contractului în forma autentica, astfel ca prima instanta a apreciat ca nu poate fi retinuta existenta simulatiei.

Pe de alta parte, s-a mai apreciat ca în ipoteza în care partile încheie mai întâi un contract aparent si ulterior un contract secret, care modifica efectele celui dintâi, acestea nu corespund operatiunii juridice a simulatiei, ci este vorba despre doua acte distincte, prin actul secret încheiat ulterior, urmarindu-se a se revoca sau modifica actul aparent.

Din acest punct de vedere, instanta a retinut ca singura obligatie valabila ce poate fi constatata în sarcina pârâtei în calitate de cumparator este aceea de plata a pretului de 20.000.000 lei, ce rezulta din contractul de vânzare-cumparare încheiat în forma autentica între parti, obligatie a carei executare s-a constatat prin acelasi act ca fiind îndeplinita de catre pârâta, caz în care nu se poate dispune sanctiunea rezolutiunii pentru neplata pretului si drept urmare, s-a respins actiunea ca neîntemeiata.

În termen legal, împotriva acestei sentinte, au declarat apel reclamantii, acestia criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a civila la nr. 49/2005, iar în  baza art. II alin. 2 si 4 din Legea nr.219/2005, s-a dispus scoaterea apelului de pe rol, pe cale administrativa si înaintarea lui spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti, acesta fiind înregistrat pe rolul Sectiei a V-a Civile sub nr. 3362/2005.

Prin decizia civila nr. 92/23.01.2006, Tribunalul Bucuresti Sectia a V a Civila a respins ca nefondat apelul.

Pentru a decide astfel, analizând criticile apelantilor formulate pe fondul cauzei, instanta de apel a retinut ca în cauza au fost administrate la Judecatorie toate probele utile solutionarii acesteia.

S-a constatat ca a fost încuviintata proba cu înscrisuri si s-a apreciat ca în mod corect prima instanta, fata de obiectul cauzei deduse judecatii, a hotarât ca nu se impune administrarea probei testimoniale.

S-a înlaturat ca nefondata critica vizând stabilirea gresita a cadrului procesual în raport de actiunea promovata de reclamanti, deoarece în mod corect prima instanta a retinut inexistenta simulatiei, întrucât actul sub semnatura privata invocat de apelantii reclamanti este încheiat ulterior datei de perfectare a actului autentic.

Tribunalul a mai retinut ca  în mod temeinic prima instanta a constat ca aceasta împrejurare rezulta din chiar continutul actului sub semnatura privata în care se prevede "am achizitionat terenul sus-mentionat fara a plati la încheierea actelor notariale suma de 63.600 USD, suma cu care s-a convenit a-l cumpara" si s-a mai mentionat "ca suma va fi platita în termen de 20 de zile începând cu 1.02.1996".

Instanta de apel a constatat ca actul nu este datat ca fiind încheiat la 1.02.1006, acesta nepoartând o data a încheierii, ci face referire doar la momentul de la care se calculeaza termenul de plata stabilit între parti.

Fata de inserarea în cuprinsul acestui înscris, a mentiunii neplatii pretului la încheierea actelor notariale, s-a apreciat ca acestea a fost întocmit ulterior încheierii contractului în forma autentica.

Or, daca partile încheie mai întâi un contract aparent si ulterior un act secret, prin care se anihileaza sau modifica ofertele primului, nu se verifica operatiunea juridica a simulatiei, ci ambele contracte corespund vointei reale a partilor, asa cum aceasta vointa se manifesta la momentul încheierii fiecaruia dintre ele.

Pe de alta parte, s-a apreciat ca cel de-al doilea înscris prin care s-a constatat vointa partilor nu îmbraca forma autentica ceruta de lege pentru valabilitatea conventiei de vânzare-cumparare ce are ca obiect un teren.

Din cuprinsul actiunii rezulta ca apelantii au înteles sa formuleze o actiune în rezolutiunea contractului si nu o actiune în simulatie, prin care sa urmareasca a demonstra caracterul simulat al operatiei, spre a se face aplicabil efectiv, singurul contract ce corespunde vointei lor reale.

Instanta de apel a mai apreciat ca nu poate fi retinuta nici ultima critica adusa sentintei apelate, singura obligatie valabila ce ar fi putut fi retinuta în sarcina pârâtei în calitate de cumparator, fiind aceea a platii pretului de 20.000.000 lei, obligatie a carei executare a fost însa constatata în actul încheiat în forma autentica.

Împotriva acestei decizii, în termen legal reclamantii au formulat recurs, întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentii pretind ca instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a schimbat natura si întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia cu referire la chitanta sub semnatura privata prin care intimata pârâta s-a obligat a plati pretul real pentru teren, pret de 63.600 USD, în 20 de zile, începând de la 1.02.1996.

Desi în aceasta chitanta nu se mentioneaza o data a încheierii ei, instanta trage concluzia gresita ca aceasta nu ar fi fost redactata la 1.02.1996, care de altfel, era chiar data redactarii acestui înscris, conform celor aratate în actiunea introductiva, data necontestata de pârâta intimata.

Pretul real convenit de parti înainte de semnarea actelor notariale, rezulta din cuprinsul înscrisului depus la fila 7 dosar fond.

Din modul de redactare al acestei declaratii "suma de 63.600 USD cu care s-a convenit a-l cumpara", conduce la concluzia ca întelegerea dintre parti cu privire la vânzarea terenului a avut în vedere pretul de 63.600 USD si deci, conventia în sens de operatiune juridica "negotium", a fost anterioara încheierii actului aparent.

Or, pentru a exista simulatie, este suficient ca actul secret sa fi precedat actul aparent or sa fie simultan cu el, chiar daca înscrisul a fost redactat ulterior savârsirii actului aparent.

Faptul ca în actul notarial s-a trecut pretul de 20.000.000 lei, nu este de natura sa modifice conventia anterioara a partilor cu privire la pret.

Pretul contractului de vânzare-cumparare este deghizat, asa cum rezulta din sustinerile recurentilor, mai arata acestia, ca si din înscrisurile aflate la dosar emanând de la intimata pârâta, scrise si semnate de aceasta în fata martorilor.

Instanta de apel a apreciat eronat ca este evident ca acest act sub semnatura privata este scris dupa încheierea actelor notariale, nefiind îndeplinite cerinta actului secret care modifica sau anihileaza efectele actului aparent.

Recurentii mai sustin ca este evident ca întelegerea partilor de consemnare a unui pret cu mult mai mic decât cel real, a fost realizata în scopul eludarii normelor fiscale în vigoare.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recurentii pretind ca instanta de apel a retinut în mod nelegal ca proba cu martori nu se impunea a fi administrata si pe de alta parte nu face nicio referire la proba cu interogatoriul pârâtei intimate solicitate de recurenti, proba respinsa de prima instanta prin încheierea de la 27.10.2004.

Aceasta în mod evident era o proba concludenta si utila cauzei care putea lamuri instanta referitor la data încheierii înscrisului sub semnatura privata de la fila 7 dosar fond ca si referitor la vointa reala a partilor privind pretul vânzarii.

Instanta s-a rezumat la respingerea probelor solicitate si interpretarea gresita a actului dedus judecatii, stabilind concluzii gresite cu privire la data încheierii chitantei de care s-a facut vorbire.

Ca atare, atât instanta de apel cât si instanta de fond au pronuntat hotarârile cu încalcarea dispozitiilor art. 129 Cod procedura civila, nedispunându-se în cauza administrarea tuturor probelor necesare în vederea aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice, respingând atât proba cu interogatoriu cât si proba cu martori.

Pe de alta parte, intimata nu a contestat nici prin întâmpinarea depusa faptul ca pretul terenului convenit a fost de 63.600 USD si nici faptul ca declaratia de la fila 7 dosar fond, s-a semnat concomitent cu actul aparent si ca întelegerea a fost anterioara semnarii actului public.

S-au încalcat de asemenea dispozitiile art. 977 Cod civil privind prioritatea vointei reale a partilor, regula de interpretare de care instanta de apel trebuia sa faca uz.

De asemenea, au fost ignorate si dispozitiile art. 1173 si art. 1189 Cod civil, texte din care se deduce ca în contra actului public se poate face proba fie prin contraînscrisuri, fie prin martori si prezumtii, când aceasta proba nu are drept scop combaterea faptelor atestate de autoritatea care autentifica actul si declaratiile facute de parti si consemnate în act.

Pe de alta parte, prin act secret, în sensul art. 1175 Cod civil, trebuie sa se înteleaga conventia partilor , iar nu înscrisul doveditor si aceasta conventie pe care partile înteleg sa o ascunda, prezentând-o altfel, în tot sau în parte, printr-un act public, intervine fie anterior, fie concomitent cu actul public.

Intimata pârâta nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs si nu s-a prezentat în fata instantei.

În aceasta etapa procesuala nu s-au administrat alte înscrisuri.

Recursul formulat este fondat.

Analizând materialul probator al cauzei, vazând criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea apreciaza ca decizia recurata se impune a fi modificata atât din perspectiva art. 304 pct. 8 cât si a art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Desi recurentii reclamanti au invocat ca temei juridic al cererii de chemare în judecata, norma de drept comun în materia sanctionarii unui act juridic bilateral, sinalagmatic pentru neexecutarea culpabila a obligatiei principale interdependente si corelative a partii cocotractante - art. 1020 Cod civil, precum si norma speciala în materia contractului de vânzare-cumparare ce permite vânzatorului ca pe calea unei actiuni reale, imprescriptibile, sa solicite rezolutiunea contractului - art. 1368 Cod civil, Curtea constata ca atât prima instanta cât si instanta de apel (partial) au admis ca au fost învestite cu solutionarea unei cereri în realizarea obligatiilor decurgând din actul secret, precedata de constatarea simulatiei, operatiune juridica reglementata de art. 1175 si urmatoarele Cod civil; simulatia, fiind o exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului, numai tertii pot uza de actiunea în constatarea simulatiei, nu si partile, care au la îndemâna o cerere în realizarea drepturilor decurgând din actul secret, opozabil între ele si care reflecta vointa lor reala.

Cauza cererii de chemare în judecata a fost corect determinata în virtutea rolului activ si ea rezulta cu claritate din motivele actiunii introductive prezentate înscris de recurentii reclamanti, însa pentru clarificarea indubitabila a acesteia era necesar ca prima instanta sa pretinda reclamantilor o precizare din acest punct de vedere, situatie în care instanta de apel nu ar mai fi retinut ca în realitate prin cerere reclamantii nu s-ar fi prevalat de institutia juridica a simulatiei.

Cum pe de alta parte aceasta cauza a cererii de chemare în judecata nu a fost contestata de reclamanti prin motivele de apel, se constata ca instanta de apel nu putea supune dezbaterii aceasta chestiune, fara a le agrava acestora situatia în propria cale de atac si în consecinta, fara a încalca regula non reformatio in pejus, regula înscrisa în art. 296 teza a II-a Cod procedura civila.

Simulatia este operatiunea juridica prin care partile încheie un act public opozabil tertilor si un act secret ce exprima vointa lor reala, producator de efecte juridice între acestea, conform art. 1175 Cod civil.

Actul secret (contraînscisul) este însa numai de natura simulatiei nu si de esenta ei, de esenta simulatiei fiind, în raport de forma concreta a acesteia, existenta acordului simulatoriu, care exprima conventia reala dintre parti cu privire la obiectul simulatiei.

În speta dedusa judecatii, partile în mod evident au recurs la o simulatie prin deghizarea pretului (si nu prin fictivitatea actului juridic sau prin interpunere de persoane), efectul concret al unei astfel de operatiuni, fiind acela ca partile exhiba public prin actul aparent un anumit pret, în timp ce pretul real convenit de ele si care urmeaza a fi achitat efectiv de cumparator este cel din actul secret, producator de efecte juridice exclusiv între parti si care consta în alta suma, acest pret real fiind elementul din contractul secret inopozabil tertilor.

Câta vreme acordul simulatoriu este cel de esenta simulatiei, aceasta presupune ca el reprezinta întâlnirea manifestarilor de vointa ale partilor în sens de negotium si nu trebuie neaparat sa fie consemnat într-un înscris în sens de instrumentum, câta vreme legea permite dovedirea acestui acord simulatoriu în raporturile dintre parti, prin orice mijloc de proba, singura conditie ce trebuie a fi îndeplinita este ca acest acord simulatoriu, sa fie anterior sau cel mult concomitent cu perfectarea actului public, contraînscisul putând fi redactat si ulterior încheierii actului autentic, iar simulatia este realizata.

Din acest punct de vedere, Curtea constata ca în mod justificat recurentii critica hotarârea instantei de apel în temeiul art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, în ce priveste interpretarea data chitantei sub semnatura privata ce se regaseste la fila 7 dosar fond si prin care s-a confirmat solutia judecatoriei sub acest aspect,

Instanta de apel în mod nelegal statueaza ca acordul simulatoriu poate fi reprezentat numai de actul secret concretizat într-un înscris anterior sau concomitent actului public si, pornind de la aceasta premisa falsa, a interpretat chitanta scrisa si semnata de intimata pârâta în cauza cu privire la deghizarea pretului ce rezulta din actul public.

Numai pe baza unor prezumtii simple, instrument probatoriu permis instantei în temeiul prevederilor art. 1203 Cod civil, Tribunalul a stabilit ca aceasta chitanta ar fi fost redactata la o data ulterioara datei de 1.02.2006, asadar ulterior încheierii actului public autentificat.

O asemenea rezolvare a cauzei nu poate fi validata câta vreme aceste prezumtii simple nu se coroboreaza cu alte probe administrate nemijlocit de instanta si care sunt de natura a întari si a sprijini împrejurarea dedusa pe temeiul acestei prezumtii.

Prin înscrisul mentionat si reclamat de recurenti ca interpretat gresit de instanta de apel, rezulta ca intimata pârâta a declarat ca a achizitionat pe proprie raspundere terenul individualizat în înscris, fara a plati la încheierea actelor notariale suma de 63.600 USD cu care s-a convenit a-l cumpara; aceeasi intimata a mai declarat ca suma va fi platita proprietarilor în termen de 20 de zile, începând cu 1.02.1996.

Interpretând coroborat aceste mentiuni, nici pe calea unei prezumtii juris tantum nu se poate statua ca acest înscris ar fi fost redactat la o data ulterioara celei din 1.02.1996, în conditiile în care se mentioneaza despre plata unei sume într-un termen de 20 de zile începând cu 1.02.1996, termenul fiind o modalitate a actului juridic civil si care consta într-un eveniment viitor si cert, astfel ca la momentul redactarii lui cele 20 de zile nu s-ar putea spune ca au început sa curga la o data anterioara celei de 1.02.1996.

Ceea ce intereseaza din punct de vedere al simulatiei, asa cum deja s-a aratat, este existenta conventiei partilor cu privire la pretul real (prin deghizarea celui rezultând din actul public), conventie care nimic nu se opune sa fi fost anterior încheiata între parti potrivit principiului consensualismului (acordul simulatoriu) si sa fie consemnata într-un înscris recognitiv, ulterior încheierii actului secret (contraînscis).

Asa fiind, pentru rezolvarea cauzei deduse judecatii este lipsit de relevanta daca respectiva chitanta a fost încheiata chiar dupa 1.02.1996, câta vreme conventia dintre parti pare a fi fost realizata anterior încheierii actului public.

Or, pentru lamurirea tuturor aceste aspecte tinând de realizarea acestui acord simulatoriu între partile cauzei, instanta de apel în mod nelegal a statuat ca Judecatoria a respins corect proba cu martori, iar pe de alta parte nu a apreciat ea însasi în temeiul rolului activ ca procedând astfel, prima instanta a împiedicat partile sa administreze toate probele pe care le considerau utile pentru sustinerea cauzei lor, atât cu proba testimoniala cât si cea cu interogatoriul intimatei pârâte, fiind pertinente, concludente si chiar indispensabile unei juste solutionari a pricinii, din perspectiva verificarii termenilor acordului simulatoriu; în ce priveste proba cu interogatoriu, instanta de apel nu a facut nicio apreciere cu privire la utilitatea acesteia, cu toate ca reclamantii prin motivele de apel au criticat cenzurarea nelegala a probelor de prima instanta, atât proba testimoniala cât si cea cu interogatoriul intimatei, fiind respinse de prima instanta prin încheierea de la 27.10.2004, fila 32 dosar fond.

Curtea urmeaza a înlatura sustinerea recurentilor din motivele de recurs în sensul ca intimata pârâta nu ar fi contestat pretul real convenit prin întâmpinarea depusa în cauza, câta vreme din cercetarea actelor si lucrarilor atât ale dosarului de fond cât si ale dosarului de apel, se constata ca intimata pârâta nu s-a prezentat niciodata în fata vreunei instante, în prezenta cauza; o atare împrejurare urmeaza a fi valorificata de instanta de rejudecare eventual, din perspectiva art. 225 Cod Proc. Civ., daca situatia va subzista si acest aspect se va corobora cu celelalte probe ale cauzei.

De asemenea, se apreciaza ca fiind nelegal rationamentul instantei de apel în sensul ca actul secret ar fi trebuit încheiat precum actul public chiar în forma autentica, având în vedere tribunalul ca operatiunea juridica ce se constata prin el reprezinta o vânzare-cumparare de teren.

Aceasta concluzie este eronata deoarece acordul simulatoriu a presupus  o degizare partiala, în ce priveste pretul contractului, asadar, un element al contractului de vânzare-cumparare si nu contractul însusi.

O atare interpretare este proprie unei alte forme a simulatiei si specii a deghizarii, anume simulatia prin deghizarea totala, respectiv daca partile ar fi convenit în secret între ele, o înstrainare printr-o alta operatiune juridica translativa de proprietate si nu prin vânzare-cumparare, asa cum rezulta din actul aparent.

Fata de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, raportat la art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul a fost î mod nelegal respins ca nefondat, instanta de apel trebuind sa observe ca necercetându-se încheierea acordului simulatoriu ce este de esenta simulatiei, prima instanta nu a realizat o veritabila cercetare a fondului, astfel ca acaesta necercetare este în egala masura imputabila si instantei de appel, ceea ce detemina incidenta art. 304 alin. 5 Cod Proc. Civ. Si în consecinta, se va admite recursul, se va casa  decizia recurata, în sensul ca se va admite apelul, se va desfiinta sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond ; instanta de fond va dispune lamurirea tuturor împrejurarilor de fapt ale pricinii, prin suplimentarea probelor cu interogatoriu si martori, potrivit celor anterior aratate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentii reclamanti NICOLAE PETRE, SOARE NICULINA si POPOVICI MARGARETA, împotriva deciziei civile nr. 92/23.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V a Civila în dosar nr. 3362/2005 în contradictoriu cu intimata pârâta GÂNGA (fosta COJOCARU) MARIA.

Caseaza decizia recurata.

Admite apelul.

Desfiinteaza sentinta si trimite cauza spre rejudecare instantei de fond.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta, azi, 5.10.2006.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

CARMEN NEGRILA ANDREIA CONSTANDA GEORGETA STEGARU

GREFIER

DANIELA STEFAN

Domenii speta

Spete similare