Interpretarea probelor. Soluţie întemeiată exclusiv pe probele administrate în faza de cercetare judecătorească. Greşita achitare a inculpatului

2. Interpretarea probelor. Soluţie întemeiată exclusiv pe probele administrate în faza de cercetare judecătorească. Greşita achitare a inculpatului

Cod procedură penală, art.10 alin.(1) lit. c)

În cazul în care, fiind reaudiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, martorii au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, instanţa de judecată urmează a reţine numai acele declaraţii care, în raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate că exprimă adevărul, indiferent în ce stadiu al procesului au fost făcute; instanţa îşi va putea fundamenta soluţia pe declaraţiile date în faţa sa dacă revenirea asupra relatărilor anterioare este temeinic şi convingător justificată, justificare ce nu poate echivala însă cu o simplă afirmaţie a martorilor că declaraţiile de la faza de urmărire penală le-au fost dictate de către organele de cercetare penală şi că prin urmare nu reflectă adevărul, atâta timp cât depoziţia martorilor – prieteni cu inculpatul – din faţa instanţei de judecată nu se coroborează decât cu declaraţia inculpatului.

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA I PENALĂ, DECIZIA NR. 389/A DIN 18.06.2009)

Asupra apelului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr.710 din 30.12.2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în dosarul penal nr.4461/303/2008, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c Cod penal cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal.

S-a constatat că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr.118/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. C. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art.211 alin.l - alin.2 lit.b, c Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.l lit.a Cod penal, reţinându-se că la data de 24.12.2007, în jurul orelor 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucureşti, sector 6, partea vătămată M.C. a fost deposedată prin violenţă, de către un individ necunoscut, de geanta pe care o avea asupra sa, în care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casă, cartea de identitate, o biblie, o agendă de culoare roşie şi reviste, prejudiciul total fiind de aproximativ 2.300 lei.

Din cercetările efectuate de către organele de cercetare penală s-a reţinut că autorul faptei este inculpatul P. C., iar din prejudiciul suferit a fost recuperat doar telefonul mobil care a fost restituit părţii vătămate.

La reţinerea acestei situaţii de fapt prima instanţă a avut în vedere următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate M.C.; declaraţiile inculpatului P.C.; procesul verbal de constatare la faţa locului, însoţit de planşa fotografică; declaraţiile martorei C.A.-M.; declaraţiile martorului B.F.; declaraţiile martorilor P.R.C., L.G.C., P.A., B.M., C.M.C.; procesul verbal de recunoaştere din grup din data de 15.03.2008, însoţit de planşa fotografică, conform căruia partea vătămată îl recunoaşte pe inculpat; procesul verbal de recunoaştere din grup din data de 25.03.2008, însoţit de planşa fotografică, conform căruia partea vătămată nu recunoaşte nicio persoană - în grupul constituit în vederea recunoaşterii se afla martorul P.A.; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din baza de date a sistemului IMAGETRACK, conform căruia martora C.A.M. a recunoscut pe inculpatul P. C. dintr-un număr de 457 de fotografii ca fiind persoana care a sunat-o în perioada 25.12.2007 - 06.01.2008 de pe numărul de apel al telefonului părţii vătămate, respectiv 0722499086; dovada de predare a telefonului mobil marca NOKIA 1101 organelor de poliţie de către martorul B.F.; dovada de restituire a telefonului mobil marca NOKIA 1101 către partea vătămată, însoţit de planşa fotografică; procesul-verbal de redare a listingului convorbirilor telefonice efectuate în perioada 24.12.2007-08.01.2008 de pe IMEI-ul cu nr.357957002461069.

Cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul art.300 indice 1 Cod procedură penală, prima instanţă a constatat nelegalitatea şi netemeinicia măsurii arestării şi a dispus revocarea acesteia şi punerea de îndată în libertate a inculpatului P.C.. Revocarea măsurii arestării preventive a fost determinată de imposibilitatea verificării temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri, la momentul respectiv lipsind de la dosarul cauzei decizia penală nr.725/R/l8.06.2008 a Tribunalului Municipiului Bucureşti prin care s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile a inculpatului. De asemenea, s-a reţinut că nu existau temeiuri noi care să justifice privarea de libertate iar durata arestării preventive a inculpatului expira chiar la data pronunţării asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii (încheierea din 06.06.2008). Pentru aceste motive, judecata în cauză s-a desfăşurat cu inculpatul P.C. în stare de libertate.

În cursul cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică de la data de 04.09.2008, a fost audiat inculpatul P.C. care a arătat că nu recunoaşte săvârşirea acestei fapte, la data de 24.12.2008, în jurul orelor 20.00, când se pretinde a se fi săvârşit fapta se afla în alt cartier al Bucureştiului, respectiv în cartierul Rahova, la domiciliul martorului B.F. la care locuia în acea perioadă, unde a venit ulterior şi fratele său P.A. care avea asupra sa un telefon mobil marca NOKIA 1101 şi aproximativ 6-8 milioane de lei vechi. La întrebarea de unde are aceste bunuri, fratele inculpatului a răspuns că a furat o geantă. Inculpatul a recunoscut că a folosit şi el acel telefon mobil, iar în ceea ce priveşte identitatea sa a recunoscut că are porecla „Nebunică” dar că această poreclă este atribuita şi celorlalţi fraţi ai săi. Inculpatul a susţinut că seamănă foarte bine cu fratele său P.A., iar la data de 24.12.2008 acesta era îmbrăcat în blugi, cojoc cu guler de blană de culoare albă şi un fes albastru cu imprimeuri în formă de steluţă.

Inculpatul a demonstrat consecvenţă în declaraţiile date, aspectele menţionate anterior fiind relatate şi în faza de urmărire penală.

În cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată a fost audiată şi partea vătămată M.C., care a relatat faptul că la data de 24.12.2007, în jurul orelor 20.00, în timp ce se întorcea de la serviciu, pe b-dul Uverturii din cartierul Militari, a fost lovită în cap foarte puternic, din spate, de către o persoană necunoscută care i-a smuls poşeta pe care o avea în mâna dreaptă, aplicându-i o a doua lovitură în bărbie, în urma căreia a căzut pe spate. Partea vătămată a strigat după ajutor dar nu a venit nimeni să o ajute deoarece nici nu era nimeni prin zonă. Deşi a doua lovitură a fost aplicată din faţă, partea vătămată susţine că nu a văzut faţa autorului, putând doar să aprecieze că era cu un cap mai înaltă decât ea şi avea un ten mai închis. De asemenea, a reţinut o serie de semnalmente ale autorului: era îmbrăcat în geacă cu glugă cu margine albă şi purta un fes. Partea vătămată nu a putut susţine fără urmă de îndoială dacă inculpatul prezent în sală este sau nu persoana care a agresat-o şi a deposedat-o de geantă. În ce priveşte recunoaşterea din grup realizată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a arătat că 1-a indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei doar după înălţime şi aspectul profilului.

Martorul B.M. care a avut calitatea de participant la recunoaşterea din grup din data de 15.03.2008, a declarat în faţa instanţei  că partea vătămată nu a fost sigură cu privire la persoana pe care urma să o recunoască, iniţial indicând o altă persoană, iar ulterior indicându-1 pe inculpat.

Martorul P.A., audiat în şedinţa publică din data de 18.09.2008, a susţinut că la data comiterii faptei (24.12.2007) nu se afla în Bucureşti, ci în Giurgiu, împreună cu inculpatul, venind amândoi în Bucureşti în data de 25.12.2008. Cu privire la provenienţa telefonului NOKIA 1101, martorul susţine că acesta i-a fost făcut cadou de către inculpat care, la rândul său, a găsit acest telefon în perioada sărbătorilor 2007. Ulterior, martorul a oferit telefonul la schimb martorului B.F.. Recunoaşte efectuarea unor convorbiri telefonice de pe telefonul în cauză dar nu-şi aminteşte cu cine a vorbit. În ce priveşte identitatea inculpatului, martorul a arătat că acesta nu are porecla „Nebunică” şi nici nu cunoaşte să aibă vreo poreclă.

În cauză a fost audiat şi martorul P.R.C. care a relatat faptul că îl cunoaşte pe inculpat de mai multă vreme, că acesta are porecla „Nebunică”, la fel ca şi ceilalţi fraţi ai inculpatului.

Martorul B. F. a confirmat că inculpatul şi fratele său, martorul P. A., au locuit la el aproximativ două săptămâni în decembrie 2007 şi că a făcut schimb de telefoane mobile cu martorul P.A. în perioada Crăciunului sau a Revelionului 2007. De la martor a primit un telefon marca NOKIA 1101, a cărui provenienţă nu a cunoscut-o şi nici nu a solicitat explicaţii în acest sens.

Martora C.A.M., audiată la termenul din data de 18.09.2008, a arătat că îi cunoaşte pe inculpatul P.C. şi pe martorul P.A. şi că, după ieşirea din penitenciar a celui din urmă, ambii au plecat la Giurgiu, fără ca martora să-i însoţească. Nu a putut preciza perioada exactă în care cei doi au fost plecaţi. Martora a mai arătat că în perioada sărbătorilor de iarnă 2007 a fost sunată de către martorul P.A. de pe un telefon mobil, dar nu îşi aminteşte de pe ce număr. Cu privire la participarea la recunoaşterea după fotografii din cursul urmăririi penale, martora a susţinut că i-au fost prezentate doar fotografiile inculpatului şi ale martorului P.A., pe care l-a recunoscut, însă nu a citit procesul verbal încheiat cu această ocazie.

În şedinţa publică din data de 09.10.2008, instanţa a constatat imposibilitatea audierea martorului L.G.C., urmând să aibă în vedere declaraţia dată de acesta în faza de urmărire penală.

Astfel, la data de 24.12.2007, în jurul orelor 20.00, în timp ce se deplasa pe b-dul Uverturii din sectorul 6 Bucureşti (cartierul Militari), partea vătămată M.C. a fost agresată fizic - lovită în cap şi în bărbie - şi deposedată de poşeta pe care o avea asupra sa, de către un individ necunoscut. în poşetă se aflau a serie de bunuri: acte de identitate, cheile de la locuinţă, suma de aproximativ 2 000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, o biblie, o agendă personală şi alte obiecte personale, valoarea totală a acestor bunuri fiind de aproximativ 2 300 lei (declaraţiile părţii vătămate, filele 5-9 dosar urmărire penala, declaraţia părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului.

Din cercetările efectuate de către organele de cercetare penală din cadrul Secţiei 21 Poliţie Bucureşti a reieşit că autorul faptei ar putea fi inculpatul P.C..

Din declaraţiile date de către inculpatul P.C. în cursul urmăririi penale (filele 19-22; 25-26 dosar urmărire penala) şi în faza de judecată (filele 49-50 dosar fond) rezultă nerecunoaşterea, cu consecvenţă, a faptei de către inculpat, acesta susţinând permanent că nu se afla în cartierul Militari la data şi ora săvârşirii faptei, ci în cartierul Rahova la domiciliul martorului B.F.. De asemenea, inculpatul a susţinut că autorul faptei ar fi martorul P.A., fratele său, care în seara zilei de 24.12.2007 s-a întors la domiciliul martorului B. (unde locuiau temporar) având asupra sa telefonul mobil marca NOKIA 1101, care ulterior a fost identificat ca aparţinând părţii vătămate M.C. (dovada de restituire a telefonului mobil marca NOKIA 1101 către partea vătămată, însoţit de planşa fotografică - filele 84-85 dosar urmărire penala).

Partea vătămată M.C., aşa cum a rezultat din declaraţiile date de aceasta pe parcursul procesului penal nu poate susţine, fără urmă de îndoială, faptul că inculpatul P.C. este persoana care a deposedat-o, prin violenţă fizică, de poşeta pe care o avea asupra sa în data de 24.12.2007. Aceeaşi nesiguranţă cu privire la persoana autorului faptei decurge şi din recunoaşterile din grup efectuate pe parcursul urmăririi penale. Astfel, cu ocazia recunoaşterii din grup privind pe inculpatul P.C. din data de 15.03.2008, iniţial partea vătămată a indicat o cu totul altă persoană decât inculpatul, abia apoi indicându-1 pe acesta, recunoaşterea din grupul de patru persoane fiind făcută doar după constituţia fizică şi profilul persoanei. În cadrul recunoaşterii din grup efectuată în data de 20.03.2008 privind pe martorul P.A., partea vătămată M.C. nu a recunoscut nici o persoană din grupul de patru persoane prezentat spre recunoaştere, nici măcar după constituţia fizică sau profilul persoanei, deşi inculpatul a precizat şi faptul că seamănă bine cu fratele său.

Având în vedere declaraţiile inculpatului, declaraţiile părţii vătămate şi rezultatele celor două recunoaşteri, posibilitatea ca inculpatul P.C. să fie autorul infracţiunii care face obiectul cauzei de faţă este sub semnul incertitudinii. Ceea ce rezultă din probele analizate sunt doar indicii care pot conduce la persoana inculpatului P.C., nefiind probe certe în acest sens.

Deşi există certitudinea că telefonul marca NOKIA 1101 aparţinând părţii vătămate M.C. s-a aflat în posesia inculpatului P.C. care a recunoscut că 1-a folosit şi el (pe lângă alte persoane) pentru a efectua convorbiri telefonice  şi, de asemenea, există certitudinea că în perioada 24.12.2007-08.01.2008 terminalul mobil cu IMEI-ul nr.357957002461069, corespunzător telefonului mobil în cauză, a fost utilizat cu mai multe cartele SIM, printre care şi cea cu nr. 0722499086 aparţinând părţii vătămate, pentru efectuarea de convorbiri telefonice, aceste aspecte nu pot stabili cu certitudine cine este persoana care a sustras telefonul. Inculpatul P.C. ar fi putut intra în posesia telefonului mobil prin orice altă modalitate decât luarea directă din posesia părţii vătămate a poşetei în care se afla acesta, inclusiv prin oferirea acestuia de către fratele sau pentru a efectua unele convorbiri telefonice.

De altfel, aceasta a susţinut a inculpatului în sensul că telefonul aparţinând părţii vătămate 1-a luat de la martorul P.A. pentru a efectua unele convorbiri telefonice, se coroborează cu cele arătate de martorul Babeanu Florin, care a arătat ca a văzut telefonul respectiv asupra lui P.A., cu care de altfel a şi efectuat un schimb de telefoane mobile.

Dacă telefonul părţii vătămate ar fi fost sustras de către inculpat, logic ar fi fost ca acesta sa fie cel care să încerce să-1 valorifice (prin vânzare sau prin schimb) şi nu fratele său, martorul P.A..

Totodată, prima instanţă a reţinut că declaraţiile inculpatului P.C. sunt în contradicţie cu cele ale martorului P.A. în ceea ce priveşte modul în care a ajuns telefonul părţii vătămate M.C. în posesia martorului P.A.. Dacă inculpatul susţine că în data de 24.12.2008 martorul avea acest telefon asupra sa când s-a întors acasă seara, spunând că a furat o geantă, martorul susţine că telefonul i-a fost făcut cadou de către inculpat.

Numai că această susţinere a martorului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, dimpotrivă este contrazisă de declaraţia martorului B.F., iar, pe de altă parte, dacă martorul ar fi autorul faptei pentru care este cercetat fratele său, este lesne de înţeles că nu poate da o declaraţie prin care să se autoinculpe.

De asemenea, între declaraţiile celor doi există contradicţii şi cu privire la locul unde se află fiecare dintre ei la data săvârşirii faptei, aspect esenţial în stabilirea situaţiei de fapt în cauză. Dacă inculpatul nu relatează nimic în legătură cu vreo lipsă din Bucureşti în perioada în care a fost săvârşită fapta, martorul P.A. a arătat că nici el, nici inculpatul nu se aflau în Bucureşti la acea dată, ceea ce a determinat instanţa, faţă de atitudinea constantă a inculpatului în declaraţiile date în cursul procesului penal şi faţă de posibilitatea ca, în realitate, fapta ce face obiectul prezentei cauze să fi fost săvârşită de către martorul P.A., să considere declaraţia acestuia din urmă ca fiind nesinceră.

Ca urmare, a reţinut prima instanţă, singurele probe ce se desprind din întreg materialul probator administrat în cauză se referă la împrejurarea că inculpatul P.C. a folosit telefonul mobil aparţinând pârtii vătămate M.C., la scurt timp de la data la care aceasta a fost victima unei infracţiuni de tâlhărie, şi că acestuia îi este atribuită porecla „Nebunică” (pe care de altfel o are şi fratele său, martorul P.A.), probe care sunt însă indirecte şi care nu se coroborează cu alte probe şi nici nu sunt suficiente astfel încât să se poată trage concluzia că acesta este autorul faptei săvârşită în dauna părţii vătămate M.C..

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, în drept, acţiunea de luare a unui bun mobil, respectiv o poşetă, din posesia părţii vătămate fără consimţământul acesteia, în scopul însuşirii pe nedrept, pentru aceasta întrebuinţându-se violenţe fizice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.l Cod penal. Deoarece fapta a fost săvârşită în timpul nopţii, respectiv în jurul orelor 20.00 într-o zi de iarnă şi într-un loc public, respectiv pe un bulevard - loc ce prin natura sa este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, conform art.152 alin.1 lit.a Cod penal, fapta îmbracă forma calificată prevăzută de art.211 alin.l şi alin.2 lit.b şi c Cod penal.

Pe latură obiectivă, elementul material a fost realizat prin acţiunea de luare a poşetei părţii vătămate în condiţiile prezentate mai sus, rezultând prejudicierea acesteia prin lipsirea de posesia şi folosinţa bunului, între acţiunea de luare şi prejudiciul creat existând un raport de cauzalitate directă.

Pe latură subiectivă, existenţa infracţiunii de tâlhărie presupune ca autorul să acţioneze cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, potrivit art.19 alin.l pct.l lit.a Cod penal, să prevadă rezultatul faptei sale şi să urmărească producerea lui prin săvârşirea faptei. Aspectul psihologic, subiectiv din conţinutul constitutiv al infracţiunii se poate raporta doar la o anumită persoană determinată, numai în funcţie de elementele volitiv şi intelectiv cuprinse în rezoluţia infracţională a autorului putându-se stabili existenţa sau nu a vinovăţiei, ca element fundamental, în săvârşirea faptei. Prin urmare, pentru a se putea stabili dacă autorul infracţiunii a acţionat cu vinovăţie în momentul săvârşirii faptei este absolut necesar să fie cunoscută cu certitudine, pe bază de probe dincolo de orice dubiu, persoana autorului. Or, în cauza de faţă, din ansamblul probelor administrate, nu s-a ajuns la stabilirea fără putinţă de tăgadă a persoanei autorului infracţiunii de tâlhărie. în aceste condiţii, în mod logic, nu se poate vorbi nici despre stabilirea elementului subiectiv din conţinutul infracţiunii.

În consecinţă, având în vedere considerentele dezvoltate mai sus, deşi există certitudinea că fapta de tâlhărie asupra persoanei M.C. s-a produs în realitatea ei fizică, materială, prima instanţă, pentru imposibilitatea stabilirii cu certitudine a persoanei autorului acestei fapte şi implicit a vinovăţiei, a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo - îndoiala profită acuzatului, prezumţia de nevinovăţie a inculpatului P.C. nefiind răsturnată.

Astfel, în temeiul art. 345 alin.l şi alin.3 Cod procedura penală, raportat la art.l 1 pct.2 lit.a şi art. 10 alin.l lit.c Cod procedura penală, a dispus achitarea inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, pentru motivul că această faptă nu a fost săvârşită de către inculpat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanţă a reţinut faptul că partea vătămată M.C. a fost prejudiciată prin deposedarea de poşeta pe care o deţinea şi în care se aflau o serie de bunuri, aşa cum rezultă din declaraţiile acesteia. Telefonul mobil marca NOKIA 1101, care se aflase în poşetă la momentul săvârşirii faptei, a fost predat organelor de cercetare penală de la Secţia 21 Poliţie de către martorul B.F.  a fost identificat ca fiind telefonul părţii vătămate şi restituit acesteia în data de 20.03.2008. Restul prejudiciului suferit nu a fost recuperat de către partea vătămată.

Partea vătămată M.C., prin declaraţie orală consemnată în încheierea de şedinţă din data de 19.06.2008, a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză. Prin urmare, prima instanţă a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauza de faţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, vizând netemeinicia soluţiei primei instanţe de judecata de a dispune achitarea inculpatului P.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, conform art.371 al.2 Cod de procedură penală, Tribunalul constată fondat apelul declarat, sub aspectul greşitei achitări a inculpatului, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În fapt, Tribunalul reţine că: la data de 24.12.2007, în jurul orei 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucureşti, sector 6, inculpatul P.C. a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată M.C. de geanta pe care o avea asupra sa, în care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casă, cartea de identitate, o biblie, o agendă de culoare roşie şi reviste, prejudiciul total cauzat fiind evaluat la 2.300 lei.

Situaţia de fapt reţinută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente, procesul-verbal de recunoaştere a inculpatului din grup de persoane de către partea vătămată, în prezenţa martorilor asistenţi B.M. şi C.M.C., şi planşele fotografice aferente, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din grup de persoane a persoanei agresorului de către partea vătămată, grup de persoane din care a făcut parte martorul P.A., fratele inculpatului, şi planşele fotografice aferente, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din baza de date a sistemului IMAGETRAK de către martora Cerneanu Ana-Maria a persoanei care a sunta-o de pe numărul de apel 0722499086 în intervalul 25.12.2007-6.01.2008, procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice, procesul-verbal potrivit căruia în dreptul numărului de apel 0722499086, din agenda telefonului martorului L.G.C., figura numele „P.-Nebunică”, indicat de martor ca fiind inculpatul P.C., dovada de predare-primire a bunului sustras şi recuperat, precum şi cu declaraţiile martorilor C. A.M. (de la urmărire penală – f.42-44), B.F., P.R.C., L.G.C. şi P.A..

Declaraţiile inculpatului P.C., în sensul nerecunoaşterii săvârşirii faptei reţinute în sarcina sa şi de învinovăţire a fratelui său – martorul P.A. – de comiterea acesteia nu sunt susţinute de celelalte probe administrate în cauză, enumerate mai sus, astfel că nu li se poate da eficienţă probatorie, conform dispoziţiilor art.69 din Codul de procedură penală. De altfel, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.27644 din 12.05.2009 întocmit de DGPMB – Serviciul Criminalistic pentru răspunsurile inculpatului la întrebările relevante privind tâlhăria din data de 24.12.2007 s-au evidenţiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului.

Sub acest aspect, în mod greşit prima instanţă a apreciat că declaraţiile inculpatului P.C. sunt cele care corespund adevărului în cauză, între declaraţiile martorilor P.A. şi B. F. nefiind nicio contradicţie. Faptul că martorul B.F. a observat telefonul sustras de la partea vătămată ca fiind în posesia martorului P.A. nu exclude posibilitatea ca acesta să fi fost făcut cadou martorului de către fratele său, inculpatul, martorul B.F., potrivit susţinerilor sale, observând telefonul mobil abia când cei doi fraţi, împreună, au ajuns la domiciliul său, neasistând la cele petrecute anterior acestui moment.

Mai mult, prima instanţa de judecată şi-a întemeiat soluţia de achitare exclusiv pe mijloacele de probă administrate în faza cercetării judecătoreşti, fără a arăta însă de ce le-a înlăturat pe cele administrate în faza de urmărire penală de la soluţionarea cauzei.

Or, după cum a statuat şi fostul Tribunal Suprem, în cazul în care, fiind reaudiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, martorii au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, instanţa de judecată urmează a reţine numai acele declaraţii care, în raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate că exprimă adevărul, indiferent în ce stadiu al procesului au fost făcute; ea îşi va putea fundamenta, aşadar, concluzia pe declaraţiile date în faţa sa dacă revenirea asupra relatărilor anterioare este temeinic şi convingător justificată, justificare ce nu poate echivala însă cu o simplă afirmaţie a martorilor că declaraţiile de la faza de urmărire penală le-au fost dictate de către organele de cercetare penală şi că prin urmare nu reflectă adevărul, atâta timp cât depoziţia martorilor – prieteni cu inculpatul – din faţa instanţei de judecată nu se coroborează decât cu declaraţia inculpatului.

În cauză însă se observă că singura modificare de declaraţie care să prezinte relevanţă sub aspectul achitării sau condamnării inculpatului este cea a unuia singur dintre martorii audiaţi – C.A.M. – care nu poate da însă o explicaţie plauzibilă cu privire la „confuzia” apărută în declaraţiile sale între cei doi fraţi – inculpatul şi martorul P.A.. Pe lângă faptul că la procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere a inculpatului din baza de date IMAGETRAK se află ataşată chiar fotografia inculpatului, în format A4, ceea ce exclude faptul că martora nu şi-ar fi dat seama de persoana pe care a recunoscut-o ca fiind cea care i-a telefonat folosind telefonul sustras, organele de urmărire penală nu aveau nici un interes să reţină săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în sarcina inculpatului, şi nu a fratelui acestuia, întocmind deliberat procesul-verbal de recunoaştere în acest sens, ci, dimpotrivă, au administrat toate probele necesare excluderii unei posibile confuzii între cei doi fraţi, pornind de la verificarea apărării inculpatului, inclusiv prin refacerea procedurii de recunoaştere a persoanei agresorului de către partea vătămată dintr-un grup din care a făcut parte chiar martorul P.A.. În aceste condiţii, Tribunalul apreciază că modificarea declaraţiei martorei C.A.M. a fost cauzată de temerea acesteia faţă de consecinţele pe care afirmaţiile sale le-ar putea avea faţă de inculpat, nefiind lipsit de importanţă sub acest aspect nici faptul că încă de la urmărire penală a arătat că nu doreşte să fie martoră în prezenta cauză, „(…) deoarece nu vrea să aibă niciun fel de probleme, nici ea, nici familia sa”. În plus, sensul revenirii martorei asupra declaraţiilor sale iniţiale în cursul judecăţii este cu atât mai puţin verosimil cu cât aceasta, deşi tinde să indice că persoana care a contactat-o este P.A., face nişte menţiuni suplimentare faţă de faza urmăririi penale, de natură să asigure acestuia un alibi pentru data săvârşirii infracţiunii din prezenta cauză (prezenţa în Giurgiu, iar nu în Bucureşti), deşi organelor de poliţie nu le oferise astfel de informaţii. Cel indicat de martora C.A.M. a fost într-adevăr inculpatul din prezenta cauza, având în vedere şi modul în care aceasta îl descrie (o persoană cu care nu a avut legături foarte strânse), în timp ce, dacă cel recunoscut ar fi fost într-adevăr P.A., ar fi precizat, aşa cum a făcut-o în instanţă, că este fostul său concubin, cu care a mai păstrat, sporadic, legătura, după încetarea relaţiei.

În realitate, procedura de identificare a autorului infracţiunii a fost următoarea:

La data de 24.12.2007, organele de cercetare penală din cadrul Secţiei 21 Poliţie au fost sesizate de partea vătămată cu privire la faptul că în cursul acelei seri, în jurul orei 20.05, aflându-se pe Bulevardul Uverturii, în dreptul blocului 015, un individ recunoscut a lovit-o cu pumnul în cap şi i-a smuls din mâini geanta, în care avea bani, un telefon mobil marca „Nokia”, cheile casei, acte de identitate, o Biblie, reviste religioase, o agendă de culoare roşie. Prejudiciul cauzat a fost estimat la suma de 2300 de lei.

În urma acestei sesizări, organele de cercetare penală au efectuat, prin organele abilitate în acest sens, verificarea listingului convorbirilor efectuate de pe terminalul mobil cu seria IMEI 35795002461069 (aparţinând părţii vătămate) în perioada 24.12.2007 - 08.01.2008, verificare ce a făcut obiectul lucrării secret de serviciu nr. S/1748020 din data de 05.02.2008, lucrare declasificată prin procesul-verbal aflat la fila 88 d.u.p. S-a constatat că în perioada respectivă terminalul mobil în discuţie a fost utilizat cu mai multe cartele SIM, printre care şi cele cu numerele 0722499086 si 0727584272.

În privinţa convorbirilor efectuate de pe acest terminal mobil s-a constatat că în datele de 25.12.2003 şi 06.01.2008, de pe numărul de cartela pre-paid 0722499086 s-a sunat pe numărul de telefon - abonament 0726102656.

Titularul acestui abonament a fost identificat în persoana martorei C.A.M. căreia, la data de 08.02.2008, organele de cercetare penală i-au luat o declaraţie, în cuprinsul căreia arată că este titulara şi utilizatoarea numărului de abonament „Vodafone” 0726102656, dar că nu deţine în agenda telefonului şi nici nu cunoaşte numărul de telefon 0722499086. Adaugă, însă, faptul că în ziua de Crăciun a anului 2007, a fost sunată, printre alte persoane, „de un fost amic <Adi> căruia nu îmi mai amintesc numele şi numărul de telefon”. Acelaşi fost amic a sunat-o şi la data de 06.01.2008.

Fiindu-i solicitate relaţii în legătură cu acest fost amic, martora C.A.M., în declaraţia din data de 08.02.2008 şi în cea din 28.02.2008 (f. 42-44 d.u.p.), arată că acesta a locuit lângă ea o perioadă de timp, respectiv pe strada Ion Manolescu (conducând, de altfel, organele de poliţie la adresa respectivă), că de câţiva ani de zile s-a mutat din cartier, necunoscându-i noua adresă, că îl cunoaşte din vedere, salutându-se de câteva ori, fără a avea nicio relaţie cu el şi fără a şti cu ce se ocupă.

La data de 07.02.2008, organele de poliţie au procedat la verificarea în evidentele informatizate ale persoanei a adresei la care au fost conduse de martora Cerneanu Ana Maria, stabilind ca aceasta apare ca domiciliu legal al fraţilor P.C. şi P.A. (f. 82 d.u.p.).

La data de 28.02.2008, martorei C.A.M. i-au fost prezentate mai multe fotografii din sistemul Imagetrak pentru a vedea dacă poate recunoaşte în acestea persoana care a sunat-o la datele de 25.12.2007 şi 06.01.2008, ceea ce martora a şi făcut, rezultatul recunoaşterii fiind în sensul că această persoană se numeşte P.C. (f. 79-80 d.u.p.).

În urma recunoaşterii efectuate de către martora C.A.M., s-a procedat, la data de 15.03.2008, la audierea inculpatului P.C., care a arătat că în seara de 24.12.2007 s-a aflat în cartierul Rahova, unde locuieşte împreună cu fratele sau, P.A., în gazdă la martorul B.F., zis „Blondu”. În jurul orei 22.00 s-a întâlnit în apropierea locuinţei lor cu fratele său, care era îmbrăcat cu un cojoc imitaţie de blană, închis la culoare, cu guler din blană albă şi cu un fes negru pe cap. Ajungând în locuinţă, a observat că acesta avea o sumă de bani în bancnote de 100 şi 50 de lei şi că a vorbit de pe un telefon mobil marca „Nokia”. Întrebându-şi fratele despre provenienţa banilor şi a telefonului mobil, acesta i-a răspuns că a furat o geantă în cartierul Militari.

Cu prilejul prezenţei sale în sediul secţiei de poliţie, s-a efectuat şi o recunoaştere din grup a inculpatului de către partea vătămată. În cadrul acestei proceduri, persoanele din grupul prezentat spre recunoaştere au fost aşezate cu fata înspre partea vătămata care, în această poziţie, a recunoscut o altă persoană decât inculpatul. Nefiind convinsă de alegerea făcută (după cum însăşi declară - f. 7-8 d.u.p.) şi faţă de împrejurarea că la data faptei a putut observa fizionomia agresorului ca urmare a faptului că 1-a văzut din profil stânga, partea vătămată a învederat aceste aspecte organelor de poliţie, care au solicitat persoanelor din grup să se întoarcă cu spatele şi cu faţa spre stânga. În această poziţie, partea vătămata 1-a recunoscut pe inculpatul P.C..

Referitor la aceasta recunoaştere, în mod greşit prima instanţă a reţinut nesiguranţa părţii vătămate, întrucât în cadrul şedinţei de judecată, partea vătămată a declarat că nu poate susţine că inculpatul, prezent în sala de judecată, este una şi aceeaşi persoană cu cea care a agresat-o, întrucât, din ceea ce îşi aminteşte, cel care a agresat-o avea o constituţie mai solidă decât cea a inculpatului admiţând, însă, că e posibil să fi fost indusă în eroare sub acest aspect din cauza hainei groase pe care o purta agresorul, şi era mai plinuţ la faţă.

Atitudinea părţii vătămate nu a fost niciun moment aceea de a recunoaşte, neapărat, una dintre persoanele prezentate de organele judiciare ca fiind autorul agresiunii, dovadă că la prima recunoaştere efectuată a arătat că nu este sigură de alegerea făcută, solicitând ca persoanele din grup să fie poziţionate astfel încât să le poată vedea din profil stânga. Cât despre declaraţia dată în faţa instanţei, pe lângă faptul că nu le înlătură pe cele de la urmărire penală şi nici nu poate duce la excluderea dintre probele în acuzare a recunoaşterii din grup de persoane efectuată, în aceasta partea vătămată încearcă să explice de ce nu îl mai poate recunoaşte pe inculpat şi în faţa instanţei, la cca 9 luni de la data faptei şi 6 luni de la data primei recunoaşteri, iar nu că nu a fost sigură de recunoaştere şi la urmărire penală. 

Corectitudinea procedurii efectuării recunoaşterii inculpatului din grup de persoane de către partea vătămată, la data de 15.03.2008, a fost confirmată şi ca urmare a audierii martorului asistent B. M., care a arătat că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat fără ca asupra sa să fie efectuate presiuni de către organele de cercetare penală.

Mai mult, partea vătămată, la data de 25.03.2008, participând la o nouă recunoaştere din grup, din care a făcut parte şi martorul P.A., indicat de inculpat ca fiind adevăratul autor al infracţiunii, nu a recunoscut nicio persoană, nici din faţă, nici din profil stânga, iar din fotografiile efectuate cu prilejul acestei recunoaşteri se poate lesne observa că cei doi fraţi nu au deloc aceeaşi înălţime sau structură a corpului, astfel încât posibilitatea de a fi confundaţi este exclusă.

Pornind de la numerele de telefon folosite de pe terminalul mobil cu seria IMEI 35795002461069, organele de cercetare penală au ajuns, cu ajutorul martorului L.G.C. la concluzia ca acesta aparţine inculpatului P.C., în agenda telefonică a martorului în dreptul respectivului număr de telefon fiind menţionat numele „P.-Nebunică”. Inculpatul a negat însă că ar avea vreo poreclă, precizând că porecla „Nebunică” aparţine fratelui său, însă este contrazis de ceilalţi martori audiaţi în cauză, B. F. şi P.R.C., cel de-al doilea martor făcând o afirmaţie importantă, în sensul că nu îi cunoaşte pe fratele lui C., P.A., astfel încât nu avea cum să greşească porecla sub care era cunoscut inculpatul.

Este adevărat că în faţa instanţei de judecata, cei doi martori declară într-un alt sens, lăsând să se înţeleagă că nu doar inculpatul avea porecla „Nebunică”, ci şi alţi fraţi ai săi, inclusiv Alexandru, dar nu trebuie pierdut din vedere faptul că aceasta revenire are loc tocmai pentru a confirma noua versiune a inculpatului din faţa instanţei de judecată, în sensul că are, într-adevăr porecla „Nebunică”, dar aceeaşi poreclă o au şi ceilalţi fraţi ai săi.

Organele de cercetare penală au procedat la audierea martorilor B. şi P. ca urmare a susţinerilor inculpatului că a petrecut seara de 24.12.2008 în compania fratelui său L. şi a unor prieteni, indicaţi unii prin porecle („Şorici", „Gherţoi", „Comisarul”), iar alţii prin nume (B.F.).

Dintre aceştia, au putut fi identificaţi şi audiaţi doar B.F. şi P. R.C. (cunoscut si cu porecla de „Gherţoi”, potrivit celor arătate de martorul B.F.), care nu au afirmat niciun moment faptul că ar fi petrecut seara cu inculpatul, pe stradă, singurul care 1-a văzut pe inculpat în acea seară fiind martorul B.F., întrucât acesta locuia în gazdă la el, iar întâlnirea nu a avut nicidecum loc în stradă, ci în casă. De asemenea, contrar celor arătate de inculpat, martorul B.F. arată că la acea data mama sa, B.M., nu locuia la el, astfel încât nu se putea afla la domiciliul său atunci când fraţii P. au ajuns acasă.

Dintre persoanele indicate de inculpat, prin porecle sau nume, organele de poliţie au reuşit să identifice doar două, inculpatul neefectuând niciun demers pentru a sprijini organele de poliţie în acest sens. Din investigaţiile făcute, s-a ajuns la concluzia că în zona străzii Botorca nu locuiesc persoane care să fie cunoscute cu poreclele „Comisaru” şi „Şorici”. Singurii identificaţi au fost B.F. şi P.R.C., care nu confirmă alibiul inculpatului. Cei doi martori revin, însă, în mod nejustificat, într-un sens favorabil inculpatului în faza de judecată.

Faptul că autorul infracţiunii este cel care dispune cu privire la bunul sustras nu este o regulă, în nici un caz una care să ducă la excluderea vinovăţiei inculpatului, pe motiv că martorul P.A. a fost cel care i-a dat telefonul martorului B.F., după cum a arătat prima instanţă.

O dovadă în plus a greşitei aprecieri a probelor administrate de către prima instanţă este şi faptul că, deşi aceasta arată că nu inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie în cauză, ci fratele său, martorul P.A., această posibilitate este exclusă: pe lângă faptul că martorul neagă săvârşirea faptei, el nu este recunoscut de partea vătămată şi nu e nici cel către care mijloacele de probă conduc ca fiind utilizatorul numărului de telefon 0722499086, cunoscut şi cu porecla „Nebunică" şi sub apelativul „Adi".

În drept, fapta inculpatului P.C., constând în aceea că la data de 24.12.2007, în jurul orei 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucureşti, sector 6, a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată M.C. de geanta pe care o avea asupra sa, în care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casă, cartea de identitate, o biblie, o agendă de culoare roşie şi reviste, cauzând un prejudiciu total evaluat la 2.300 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c Cod penal.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului aflată la dosar (f.16 d.u.p.) rezultă că prin sentinţa penală nr. 475/10.03.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr.1584/26.08.2004 a C.A.B., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni , pedeapsă în vederea executării căreia inculpatul a fost arestat la data de 6.08.2003 şi liberat condiţionat la data de 7.11.2006, conform sentinţei penale nr.2698/2006 a Judecătoriei Giurgiu, cu un rest rămas neexecutat de 601 zile.

Prin urmare, infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost săvârşită în stare de recidivă mare postcondamnatorie, înainte de împlinirea termenului liberării condiţionate şi considerării ca executate a pedepsei, conform dispoziţiilor art.61 din Codul penal.

Faţă de cele expuse, Tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr.710 din 30.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (Dosar nr.4461/303/2008), va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, judecând în fond, va pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatului:

Astfel, Tribunalul va aplica inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, Tribunalul reţine pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum şi conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, acesta mai suferind alte trei condamnări la pedeapsa închisorii (de la un an şi 8 luni la 3 ani şi 6 luni), pentru infracţiuni de furt calificat.

Pedepsele aplicate inculpatului până în prezent, deşi executate parţial în penitenciar, şi-au dovedit pe deplin ineficienţa, nereuşind să-şi atingă scopul de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte a condamnatului faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, în condiţiile art.52 din Codul penal.

În baza art.61 al.1 din Codul penal, va revoca liberarea condiţionată a inculpatului din executarea sentinţei penale nr.475/10.03.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr.1584/26.08.2004 a Curţii de Apel Bucureşti, şi va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 601 zile, în sensul că va aplica pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni închisoare.

Cu privire la aplicarea sporului, aceasta era imperios necesară având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, recidivist, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, trecând de la săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat la cea de tâlhărie, dar şi durata mare a restului de pedeapsă ce urmează a fi contopit în urma revocării liberării condiţionate, o orientare către sistemul absorbţiei creând inculpatului impresia impunităţii, pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, Tribunalul reţine că natura faptei săvârşită, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva  Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi, mai nou, în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că Tribunalul apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

În baza art.381 raportat la art.88 din Codul penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 25.03.2008 la 6.06.2008.

În baza art.191 al.1 din Codul de procedură penală, va obliga inculpatul la plata a 800 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, potrivit art.2 alin.1 lit.a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocaţii care acordă asistenţă juridică în materie penală, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art.192 al.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare