Fond funciar

DOSAR NR. 4514/94/2009

R O M A N I A

Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă

DECIZIA CIVILĂ NR. 1138 R

Şedinţa publică din data de 14.05.2010

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: MATEESCU ANDREEA

JUDECĂTOR:CIOBOTARU SORINA

JUDECĂTOR: PANAITE JITIANU ELENA

GREFIER: MATEESCU CRISITNA

  Pe rol soluţionarea recursul civil formulat de recurenta pârâtă  I.M. împotriva sentinţei civile nr. 6423/21.12.2009 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosar nr. 4514/94/2009 având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi D.L., D.D., C.M., S.F., P.G.şi intimaţii pârâţi  R.V., COMISIA LOCALĂ DRAGOMIREŞTI VALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, COMISIA JUDEŢEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, PREFECTUARE JUDEŢULUI ILFOV PRIN PREFECT şi PRIMĂRIA COMUNEI DRAGOMIREŞTI VALE PRIN PRIMAR.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurenta pârâtă prin avocat cu  împuternicire avocaţială la dosar şi intimatele reclamante  prin avocat şi intimata pârâtă Comisia Judeţeană Ilfov prin consilier juridic care depune delegaţie la dosar, lipsă fiind ceilalţi intimaţi pârâţi.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, tribunalul acordă cuvântul pe probe.

Recurenta pârâtă prin avocat solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi anume emiterea unei adrese către Comisia Locală Dragomireşti  Vale pentru a comunica cererea nr. 160/1962 de intrare în C. A. P, formulată de către D.F..

Intimatele reclamante prin avocat se opun probei cu înscrisuri solicitată de către recurenta pârâtă, prin avocat. Apreciază că emiterea adresei este inutilă cauzei, o astfel de solicitare a fost făcută şi în faţa instanţei de fond. În cererea din 1991 se face referire la suprafaţa de teren cu care a intrat în CAP D.F..

Intimata pârâtă Comisia Judeţeană Ilfov, nu se opune  emiterii adresei.

Tribunalul, deliberând, respinge cererea de emitere a unei adrese către Comisia Locală Dragomireşti Vale, apreciind documentaţia înaintată ca fiind suficientă pentru soluţionarea recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta pârâtă prin avocat solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi reţinerea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Arată că motivul principal pentru care se solicită radierea din TP a terenului intravilan în suprafaţă de 1500 mp este că acest teren aparţinea atât autorului D.F. cât şi lui D.D..

În prezenta speţă nu s-a făcut dovada faptului că terenul intravilan de 1500 mp, din T 17 P 843, a aparţinut autorului D.F. şi D.D..

Având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea 18/1991, imperative, se observă că în lipsa actelor de proprietate şi a cărţii funciare, trebuie să se ţină cont de cererea de înscriere în cooperativă şi registrul agricol de la data intrării în cooperativă. Astfel, cererea de intrare în cooperativă a fost formulată de D.F., iar în registrul agricol din 1956-1958 acesta a figurat cu 700 mp, pentru ca apoi în anii 1959-1963 să figureze cu 1300 mp.

Conform cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din 1991 autorul D.F. menţionează că a intrat în CAP în 1964 cu 2,48 ha şi pentru această suprafaţă de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate, eliberându –se în acest sens titlul de proprietate.

Nu sunt relevante registrul posesorilor şi nici autorizaţia de construire care nu constituie act de proprietate şi nu operează transferul dreptului de proprietate ci vizează adăugiri la anexele gospodăreşti.

Titlul de proprietate a fost eliberat în condiţiile legii. D.D. nu a formulat cerere în baza Legii 18/1991 şi nici pentru emiterea Ordinului Prefectului, ci numai D.F. în anul 1991, astfel că TP s-a dat cu respectarea legii

Intimaţii reclamanţi prin avocat solicită respingerea recursului, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Arată că autorizaţia de construire constituie titlu de proprietate. D.F. figurează alături de D.D. ca plătitor de taxe şi impozite. Autorul reclamanţilor are autorizaţia de construire cu privire la extinderea casei bătrâneşti şi la construcţia nouă.

Solicită emiterea Ordinului Prefectului în baza art. 23 din Legea 18/1991.

Intimata pârâtă Comisia Judeţeană Ilfov, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanţei.

În replică, recurenta arată că nu pot fi determinat proporţiile în care s-ar fi eliberat Ordin al Prefectului, în ce cote pentru fiecare coproprietar.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de faţă constată următoarele:

Prin  acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 4514/94/24.06.2009 reclamanţii D.L., D.D., C.M., S.F., P.G.în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Dragomireşti Vale, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Ilfov, Prefectura Judeţului  Ilfov prin Prefect, Primăria Dragomireşti Vale prin Primar, R.V., I.M.au solicitat să se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 32160/24.06.1996 în sensul radierii suprafeţei de teren aferentă casei de locuit, identificată în T 17, p 843, 844, 845 în suprafaţă de 1500 mp.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin titlul de proprietate nr. 32160/24.06.1996 a fost reconstituit dreptul de proprietate autorului D.F.pentru suprafaţa de 2,2800 ha teren iar suprafaţa de teren intravilan nu trebuia înscrisă în titlu deoarece aparţinea atât autorului D.F. cât şi lui D.D..

În dovedirea acţiunii reclamanţii au depus în copie titlul de proprietate nr. 32160/24.06.1996, acte de stare civilă şi au solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză topografică.

Prin sentinţa civilă nr. 6423/21.12.2009 Judecătoria Buftea a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 32160/1996 în privinţa suprafeţei de 1500 mp situată în tarla 17, parcelele 843-845, a obligat pârâtele Primăria Comunei Dragomireşti Vale şi Prefectul Judeţului Ilfov să emită ordin al prefectului în favoarea moştenitorilor defuncţilor D.F. şi D.D..

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin titlul de proprietate nr. 32160/1996 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului părţilor, D.F., pentru mai multe suprafeţe de teren între altele şi pentru teren situat în intravilanul localităţii, tarla...., suprafaţă totală 1500 mp. Pe teren se află edificate două construcţii. Din evidenţele registrului agricol rezultă că D.F.figura cu doar 0,10 curţi construcţii. De altfel, potrivit registrului posesorilor, suprafaţa de 1542 mp din care 621 mp construcţii figura înscris în favoarea D.F., D.D..

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafaţa menţionată în titlul de proprietate emis exclusiv în favoarea lui D.F. include şi suprafaţa de 250 mp menţionată în autorizaţia de construire eliberată sub nr. 30/1982 în favoarea lui D.D..

Potrivit art. 23 alin. 1 Legea 18/1991 sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii Or, pentru terenurile supuse acestui regim juridic, dreptul de proprietate se constată prin ordin al prefectului. Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate în privinţa suprafeţei de teren intravilan, a obligat pârâtele Primăria şi Prefectul Judeţului Ilfov să emită ordin al prefectului cu privire la această suprafaţă de teren în favoarea moştenitorilor defuncţilor D.F., D.D..

Împotriva acestei hotărâri pârâta I.M.a declarat recurs pentru următoarele motive:

Hotărârea instanţei de fond este rezultatul interpretării greşite a raportului juridic dedus judecăţii şi materialului probator administrat, cuprinzând motive străine de natura pricinii, fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Motivul esenţial pentru care se solicită radierea terenului intravilan în suprafaţă de 1500 mp este că acest teren aparţinea atât autorului D.F., cât si lui D.D..

Nu s-a făcut dovada faptului că terenul intravilan de 1500 mp din T.17, P.843, respectiv P.844/845 a aparţinut autorului D.F.şi lui D.D.. Suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. Ordinea stabilită de art. 11 din legea 18/1991 este imperativă. Aşadar, în lipsa actelor de proprietate sau a cărţii funciare, respectiv a cadastrului, se are în vedere cererea de înscriere în cooperativă şi registrul agricol de la data intrării în cooperativă.

Cererea de intrare în cooperativă a fost formulată de D.F. şi poartă numărul de înregistrare 160/1962. D.D. (tatăl reclamanţilor) s-a născut pe 14 septembrie 1948; deci în 1959 avea doar 11 ani, fiind evident că nu se putea înscrie pe rol cu acest teren (a se vedea registrul agricol la rubrica membri gospodăriei). În registrul agricol din 1956-1958 D.F. a figurat cu 700 mp teren curţi, construcţii pentru ca apoi, în anii 1959-1963 să figureze cu 1000 mp curţi, construcţii „în comună sat" şi  300 mp „în comună sat" deci în total 1300 mp.

Instanţa de fond trebuia să se raporteze la registrul agricol anterior cooperativizării, ceea ce înseamnă anii 1959-1963.

Conform cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 408 din 5 martie 1991 autorul D.F.menţionează că a intrat în CAP în 1964 cu 2,48 ha, cu  cererea nr. 160 si pentru această suprafaţă de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul autorului D.F., eliberându-se în acest sens titlul de proprietate. Nu este relevant registrul posesorilor pentru că legea nu îi dă forţă probantă, pe de o parte, iar pe de altă parte acesta face referire la o epocă ulterioară colectivizării agriculturii în România. 

Instanţa de fond face referire la un registru agricol fără să amintească din ce an este; posibil să fie registrul agricol din 1959-1963 cu menţiunea că analiza acestui registru agricol a fost făcută într-un mod superficial, pentru că în realitate sunt menţionaţi 1300 mp în comună, sat - nu 1000 mp; aceeaşi este situaţia şi cu privire la registrul posesorilor, pentru că analiza trebuie făcută în funcţie de o anumită perioadă ori în cazul de faţă nu se ştie din ce an este acest registru al posesorilor.

Registrul posesorilor prezentat de primărie şi vizat pentru conformitate nu are inserat anul şi deci nu a solicitat instanţei să lămurească de ce apare atât autorul D.F., cât şi D.D., instanţa nu a considerat necesar să elucideze acest aspect. Este mai mult ca sigur că acest registru al posesorilor este din anii 199l-1995 şi faptul că aici apar cei doi este pentru că D.F. a decedat în 1994, în locul lui D.F. s-a trecut D.D. care a rămas să locuiască acolo în continuare.

Aşadar cererea de intrare în CAP este formulată de autorul D.F. (cererea nr. 160/1962) pentru 2,48 ha, în registrul agricol din 1959-1963 figurează numai autorul D.F., autorizaţia eliberată în anul 1982 are ca beneficiar pe D.D. iar în schiţa anexă la acesta adeverinţă, care face parte integrantă din autorizaţie se menţionează numele autorului D.F., autorizaţia este pentru adăugire anexe  gospodăreşti şi doar în  perimetrul celor 250 mp, nu pentru 1500 mp, stipulându-se expres că „amplasarea construcţiilor peste suprafaţa de 250 mp atrage sancţionarea beneficiarului şi demolarea construcţiei", autorizaţia nu constituie act de proprietate şi nu operează transferul dreptului de proprietate.

Faptul că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză suprafaţa menţionată în titlul de proprietate emis exclusiv în favoarea lui D.F. include şi suprafaţa de 250 mp menţionată în autorizaţia de construire eliberată sub nr. 30/1983 în favoarea lui D.D. nu înseamnă că suprafaţa de 1500 mp (şi cu atât mai puţin suprafaţa de 250 mp) este a lui D.F. şi a lui D.D., pentru că în 1982 când s-a eliberat autorizaţia sus-amintită, D.F.trăia, el decedând 11 ani mai târziu.

Faptul că întregul intravilan a aparţinut autorului D.F. este un aspect recunoscut de reclamantul D.D., care cu ocazia dezbaterii succesiunii lui D.F. la BNP Z.S.prin cererea adresată către BNP recunoaşte că de pe urma autorului D.F. a rămas terenul intravilan în suprafaţă de 1500 mp evidenţiat în titlul de proprietate, precum şi terenul extravilan în suprafaţă de 21.300 mp. De asemenea, în sesizarea pentru deschiderea procedurii succesiunii privind pe defunctul D.G. Dumitru se menţionează la rubrica „bunuri rămase" cota ce îi revine din suprafaţa de 579 mp teren curţi construcţii şi 921 mp arabil situat în intravilanul satului Dragomireşti Vale jud. Ilfov, precum şi cota ce îi revine din suprafaţa de 21.300 mp.

Totodată prin cererea adresată Notariatului de către reclamantul D.D., cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului său tată D.G., acesta arată că de pe urma tatălui său a rămas cota parte indiviză de 1/3 din casă şi teren intravilan în suprafaţă de 1500 mp dobândiţi de D.G. prin certificat de moştenitor, precum şi cota parte indiviză din teren extravilan în suprafaţă de 21.300 mp.

Prin hotărârea pronunţată în prezenta cauză, instanţa de fond a obligat cele două pârâte să emită Ordin al Prefectului pentru 1500 mp (deşi motivase admiterea acţiunii pentru 250 m.p.) în favoarea moştenitorilor defuncţilor D.F. şi D.D., fără a se cunoaşte cât se cuvine autorului, cât moştenitorilor, instanţa neavând niciun criteriu. D.D. nu trebuie să primească teren atât în nume propriu, cât ca moştenitor al lui D.F. întrucât nu s-a făcut dovada că terenul de 1500 mp a fost al celor doi, ci s-a făcut dovada că acest teren a aparţinut numai şi numai autorului D.F., aspect necontestat de niciuna dintre părţi.

În legătură cu art. 23 invocat de instanţa de fond în motivarea hotărârii, din titlul de proprietate depus la dosar rezultă că terenul de 1500 mp se află situat în două parcele: parcela 843 (curţi, construcţii) 579 mp şi parcela 844/845 (arabil) -925 mp.

În realitate, pe teren există o casă bătrânească a autorului D.F. iar aşa zisa a doua casă de pe acelaşi teren la care se referă autorizaţia de construire din 1982 reprezintă de fapt anexe gospodăreşti iar în spatele curţii se află o casă nouă, parter plus etaj cu termopan şi tablă Lindab edificată în 1997-1998. Este cât se poate de clar că la momentul eliberării autorizaţiei - în 1982 - nu existau nici termopan, tablă Lindab iar autorizaţia a fost eliberată pentru parter, nu pentru parter plus etaj.

Fată de aceste motive, solicită admiterea recursului să caseze cu reţinere cauza urmând să constate că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, iar pe fond să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

 Analizând sentinţa civilă recurată, prin prisma motivelor invocate şi cu observarea dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reţine că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

La baza eliberării TP nr. 32160/24.06.1996 pe numele D.F.pentru suprafaţa de 2,28 ha teren din care 1500 mp intravilan în T 17 P.843 cu destinaţia curţi construcţii şi P. 844-845 arabil, au stat: cererea formulată de acesta în temeiul Legii nr.18/1991, menţiunile din registrul agricol aferent anilor 1956-1958 în care se menţionează că titularul deţine 0,07 ha „în sat” cu destinaţia curţi construcţii, registrul agricol aferent anilor 1959-1961 în care se menţionează că titularul deţine „în sat” 1300 mp teren, din care 1000 mp clădiri construcţii şi 300 mp arabil. La rubrica „membrii ai gospodăriei” în ambele registre, figurează alături de capul gospodăriei, Duţă Şt. Florea, soţia şi copiii acestuia, printre care şi numitul D.D.. De asemenea, din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că D.F., decedat în anul 1995, a avut 3 copii, pe Ion (Duţă) Maria, Duţă Zinca, decedată în anul 2001 şi moştenită de pârâtul R.V. şi D.D., decedat la 27.10.1999 şi moştenit de intimaţii reclamanţi D.L., D.D., S.F., P.G.şi C.M..

Din examinarea înscrisurilor sus menţionate, rezultă aşadar că autorul comun al părţilor, D.F., pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate contestat, a deţinut în proprietate, în nume propriu, tot terenul care figurează în TP, inclusiv terenul situat în intravilan, chiar dacă acesta a gospodărit împreună cu fiul său, căruia i-a permis să obţină autorizaţie de construire pentru edificarea/extinderea unor anexe gospodăreşti (bucătărie, cămară, hol). Menţiunile din registrul posesorilor pe anii 1985-1990 în care figurează, alături de autorul D.F. şi fiul acestuia, D.D., nu au o valoare probatorie superioară menţiunilor din registrele agricole anterioare cooperativizării, având în vedere că în respectiva perioadă terenul se afla în proprietatea statului, urmare cooperativizării şi nu pot fi reţinute în sensul că ar conferi şi defunctului D.D. drepturi proprii asupra terenului aferent gospodăriei, neexistând nicio dovadă în sensul că acesta ar fi exercitat în nume propriu prerogativele posesiei asupra întregului teren intravilan reconstituit prin TP.

Nu pot fi reţinute ca relevante în acest sens argumentele primei instanţe în sensul că suprafaţa de 250 mp menţionată în autorizaţia de construire eliberată în anul 1982 în favoarea lui D.D. ar fi inclusă în suprafaţa menţionată în TP. Este evident că această suprafaţă, inclusă în curtea gospodăriei, face parte din suprafaţa reconstituită prin titlul de proprietate, o atare concluzie impunându-se chiar şi în absenţa unei expertize de specialitate.

Cu toate acestea, prima instanţă nu are în vedere faptul că, în menţionata autorizaţie de construcţie nu se putea face referire la o suprafaţă mai mare de teren, date fiind dispoziţiile legale anterioare anului 1989 ce reglementau regimul juridic al proprietăţii, prin care proprietarilor locuinţelor li se recunoştea un drept de proprietate supra unei foarte reduse suprafeţe de teren, de cel mult 100 mp în mediul urban şi 250 mp în cel rural (legea nr.58/1974) or, pornind de la aceste normative, s-ar putea concluziona că astfel, dreptul defunctului D.D. se întinde asupra întregii suprafeţe de teren aferentă gospodăriei. Acest aspect este în mod evident infirmat prin înscrisurile existente la dosarul cauzei, cu referire în principal la registrele agricole anterioare anului 1961 din care rezultă fără echivoc faptul că D.F. era titularul întregii suprafeţe din intravilan.

Totodată, Tribunalul reţine că prevederile art. 23 alin. 1 din legea nr.18/1991 au fost în mod greşit aplicate în speţă, acestea dispunând că sunt şi rămân proprietatea privată a cooperatorilor sau a moştenitorilor acestora terenurile aferente casei de locuit şi anexelor acestora, precum curtea şi grădina. Or, în cauză, niciuna din condiţiile prevăzute de textul legal nu este îndeplinită în persoana numitului D.D., acesta nefiind membru cooperator ci tatăl său, ce era în viaţă la data intrării în vigoare a Legii 18/1991 formulând cerere de reconstituire în baza acestei legi, în nume propriu, iar terenurile aferente casei de locuit şi anexelor nu au fost niciodată în proprietatea lui D.D., anterior cooperativizării, pentru a rămâne proprietatea sa în temeiul art.23, ci au aparţinut tatălui său, aşa cum rezultă din registrele agricole aferente anilor 1946-1958 şi 1959-1961.

Dincolo de aceste aspecte, Tribunalul va mai reţine că numitul D.D. şi moştenitorii săi nu au formulat cerere pentru emiterea Ordinului Prefectului cu privire la terenul intravilan menţionat în TP.

De asemenea, un alt argument deloc lipsit de importanţă este şi acela că, de la emiterea TP pe numele tatălui său şi până la data decesului său în anul 1999, numitul D.D. nu a înţeles să conteste titlul de proprietate în discuţie, ceea ce relevă poziţia sa subiectivă cu privire la reprezentarea modalităţii în care a stăpânit terenul intravilan, strict în considerarea calităţii de proprietar a tatălui său, alături de care a gospodărit.

Tot astfel, faptul că ulterior anului 1992 numitul D.D. a edificat un nou corp de construcţie pe terenul din cadrul aceleiaşi gospodării, nu este relevant din perspectiva aplicării art. 23 din Legea 18/1991 şi nu este de natură să-i confere acestuia un drept propriu asupra întregului teren intravilan, situaţia juridică a imobilului - construcţie urmând a fi clarificată între moştenitori pe calea dreptului comun, după cum a existat sau nu acordul proprietarului terenului cu privire la edificarea construcţiei.

Reţinând toate aceste argumente, Tribunalul urmează să admită recursul şi să modifice în tot sentinţa recurată, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 312 alin. 3 c.pr.civ., respingând acţiunea ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 c.pr.civ, va obliga intimaţii reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată către recurentă, constând în contravaloarea onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă I.M .împotriva sentinţei civile nr. 6423/21.12.2009 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul civil nr. 4514/94/2009, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi, D.L., D.D., C.M., S.F., P. G., intimaţii pârâţii Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Dragomireşti Vale, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Ilfov, Prefectura Judeţului Ilfov prin Prefect, Primăria Dragomireşti Vale prin Primar, R.V..

Modifică în tot sentinţa civilă recurată.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea.

Obligă intimaţii reclamanţi la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 14.05.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR  JUDECĂTOR

Andreea Mateescu Sorina Ciobotaru Elena Jitianu Panaite

Grefier,

Cristina Mateescu

Red. M.A.

Dact. B.I/ 2 ex.

 Jud. Buftea

Jud. Petcu Roxana Ioana

1

Domenii speta

Spete similare