LITIGIU DE MUNCĂ. PRIMĂ DE VACANŢĂ.
FUNCŢIONARI PUBLICI. COMPETENŢĂ.
Art.91 alin.(1) din Legea nr.188/1999
Art.33 Cod procedură civilă
Litigiul a fost soluţionat de instanţa de dreptul muncii
– completul specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă
din cadrul tribunalului în primă instanţă.
Or, potrivit art.33 Cod procedură civilă, procesele şi
cererile în materie de contencios administrativ privind actele
autorităţilor şi instituţiilor centrale se judecă în primă instanţă de
curţile de apel.
(Decizia civilă nr.70/R-CM/27 februarie 2007, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de
Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 15 august 2006,
reclamantul Sindicatul „Finanţe Vâlcea”, în numele membrilor săi
menţionaţi în tabelul anexat, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul
Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea
pentru a fi obligaţi să le calculeze şi să le plătească reclamanţilor
funcţionari publici, primele de vacanţă începând cu anul 2001 şi până în
prezent, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.927 din data de
06 noiembrie 2006 a respins excepţia prematurităţii formulării acţiunii
invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a admis excepţia
prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 2001 – 15 august 2003 în
privinţa reclamanţilor care au efectuat concediul de odihnă aferent anului
2003 până la data de 15 august 2003, cu consecinţa respingerii acţiunii
pentru perioada 2001 – 15 august 2003.
De asemenea, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi
să plătească reclamanţilor primele de vacanţă aferente perioadei 15
august 2003 - până la intrarea în vigoare a O.G. nr.2/2006, actualizate
până la data plăţii efective.
Reclamantul şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice au
declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus pe care au criticat-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele expuse în conţinutul cererilor
formulate care nu vor mai fi însă expuse şi analizate întrucât verificarea
din oficiu a acesteia permite aprecierea că a fost pronunţată cu încălcarea
normelor de competenţă materială prevăzute sub sancţiunea nulităţii
absolute.
Astfel, potrivit art.91 alin.1 din Legea nr.188/1999, litigiile
privind pe funcţionarii publici sunt de competenţa instanţei de
contencios administrativ în afară de cazurile când legea prevede altfel.
În cauză, litigiul a fost soluţionat de instanţa de dreptul
muncii – completul specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă
din cadrul tribunalului în primă instanţă.
Or, potrivit art.33 Cod procedură civilă, procesele şi cererile în
materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi
instituţiilor centrale se judecă în primă instanţă de curţile de apel.
Coroborând dispoziţiile legale evocate rezultă că, competenţa
soluţionării în primă instanţă a cauzei în care parte este o autoritate
centrală – Ministerul Finanţelor Publice, revine Curţii de Apel Piteşti –
Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi nu Tribunalului
Vâlcea – Completul specializat pentru soluţionarea conflictelor de
muncă din cadrul Secţiei Civile.
Aşa fiind, a rezultat că prin soluţia pronunţată instanţa a încălcat
competenţa altei instanţe, incident fiind motivul de casare prevăzut de
art.304 pct.3 Cod procedură civilă, fiind admise recursurile potrivit
art.312 Cod procedură civilă şi casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre
competentă soluţionare la Curtea de Apel Piteşti – Secţia Comercială şi
de Contencios Administrativ.