Pretenții

Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:001.000028

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Sentinţa nr. 28/2018

Şedinţa publică de la 12 Martie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE .............................

Grefier ...................

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamanţii NRC şi NŞR, împotriva pârâtelor ..................................SA şi pârât ........................... SA - AGENȚIA GORJ, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanta NRC , asistată de avocat BC, martorii CG şi DCP, lipsă pârâtul NŞR, reprezentat de avocat BV, lipsă pârâtele, reprezentate de avocat RB.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Tribunalul procedează, potrivit dispozițiilor art. 352 coroborat cu art. 354 Cod procedură civilă la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile acesteia  fiind consemnate pe aceleaşi pagini cu întrebările, în condițiile art. 354 Cod procedură civilă, precum şi la audierea martorilor, potrivit dispozițiilor art. 311 Cod procedură civilă, depozițiile acestora fiind depuse la dosarul cauzei.

Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată și  acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat BC, pentru reclamanți, a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la plata daunelor morale şi materiale așa cum au fost  precizate prin cererea de chemare în judecată,  fără cheltuieli de judecată.

Avocat RB, pentru pârâte, a solicitat respingerea acţiunii în totalitate, daunele materiale nu sunt dovedite decât pentru suma de 9.500 lei, în principal, iar în subsidiar acordarea daunelor materiale pentru suma dovedită, iar daunele morale în limita sumei de 60.000 lei, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

INSTANŢA

Asupra acţiunii de faţă;

Prin acţiunea înregistrată la data de 17.10.2017, la Tribunalul Gorj-Secţia a II-a Civilă, sub nr...., reclamanta NRC , în nume propriu, cât si în numele fiului său NŞR, au chemat în judecată pârâtele ..........................şi ......................... Agentia Gorj, solicitând:

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de daune morale către reclamantă pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului mamei sale, SS la data de 28.08.2015 in urma accidentului de circulație produs din culpa exclusiva a asiguratului ;

-obligarea pârâtelor la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului nepotului său OLC (fiul surorii  sale ODF), în aceleaşi împrejurări;

-obligarea pârâtelor la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale  reprezentând  contravaloarea cheltuielilor efectuate  cu ocazia îmbălsămării, transportului, înhumării, pomenilor si parastaselor suportate pentru cei doi decedați –  mama si nepotul reclamantei.

-obligarea pârâtelor la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul NSR, ca urmare a decesului bunicii sale SS;

-obligarea pârâtelor la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru același reclamant, ca urmare a decesului verişorului său primar, OLC;

-obligarea pârâtelor la plata unor penalităţi de întârziere in cuantum de 0,2% pe zi, fie de la data de când pârâtele vor primi prezenta cerere(10 zile de la primirea acesteia), fie de la data pronunţării, conform art 37 si art. 38 din ORDINUL NR 23/2014 al ASF.

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii, reclamanții au arătat că, la data de 28.08.2015, tatăl, respectiv bunicul matern, SS in timp ce conducea autoturismul AUDI A4 cu nr de înmatriculare GJ-04-..., pe raza localităţii Ciopeia. judeţul Hunedoara din direcţia Petroşani în direcţia Haţeg, a efectuat o depăşire neregulamentară, intrând pe contrasens unde a avut loc impactul cu ansamblul de vehicule cu nr HD-.. ...( autotractor Mercedes Benz Actros) ce tracta semiremorca Krone cu nr de inmatriculare HD-...- .....

In urma coliziunii au decedat, conducătorul auto SC și pasagerii SS si OLC – pârinții și  nepotul și respectiv, bunicii și verișorul reclamanților.

Autoturismul condus de SC era asigurat obligatoriu de răspundere civilă auto la pârâta ........................-Agentia Tg-Jiu cu POLIŢA Seria : RO/01/TO/X2 Nr. 00017334 din 27.04.2015, având valabilitate de la 12.05.2015 până la 11.05.2016.

Evenimentul rutier a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg sub aspectul săvârşirii infracțiunii de ucidere din culpa în dosarul penal nr. 775/P/2015, în care procurorul de caz a dispus clasarea cauzei prin Ordonanţa din 18.08.2016, conducătorul auto-asigurat al pârâtelor fiind găsit vinovat de producerea accidentului.

Desi s-a constituit parte civilă în dosarul penal, prin adoptarea soluției de clasare a trebuit să recurgă la promovarea prezentei acţiuni.

Având in vedere dispoziţiile Legii nr.136/1995 republicată, în vigoare la data producerii accidentului, cat si Decizia nr 23/2015 a ICCJ publicata n M.O.R partea 1, nr 71 din 02.02.2016, nu poate solicita despăgubiri materiale si morale pentru prejudiciile suferite ca urmare a decesului tatălui, respectiv bunicului, ci doar pentru celelalte persoane aflate in autoturism, decedate din culpa șoferului vinovat, respectiv mama(bunica) SS si nepotul ( verişorul primar) OLC.

Conform Legii nr.136/1995, asigurătorul de răspundere civila auto(RCA) este obligat să acorde despăgubiri atat persoanelor aflate in afara mașinii care a produs accidentul, cat si persoanelor din mașina, cu excepţia șoferului.

In conformitate cu prevederile art. 2223 alin. 1 Cod civil - " Contractul de Asigurare-Asigurarea de Răspundere Civila" " In cazul asigurării de răspundere civila, asigurătorul se obliga sa plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii fata de terțele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile făcute de asigurat in procesul civil"

În conformitate cu prevederile art 1(1) din Norma 23/2014 a ASF "... asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civila auto pe teritoriul României, acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față  de terțe persoane"

Conform prevederile art 26 alin 1 din Norma nr 23/ 2014 a ASF 'Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat... pentru: a)vătămări corporale sau deces,inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; ... d)cheltuieli de judecata efectuate de către persoana păgubită.

Cât priveşte dreptul persoanelor ce pot solicita despăgubiri, acesta este reglementat de prevederile art 1391 alin 2 Cod civil- repararea prejudiciului in cazul răspunderii delictuale care prevede ca " Instanţa judecătoreasca va putea, de asemenea, sa acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor si soțului, pentru durerea încercata prin moartea victimei, precum si oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu.". Că, sunt persoane îndreptăţite sa solicite despăgubiri având in vedere atat contribuția sa materiala, cat si traumele psihice încercate prin dispariția tragică a rudelor, cu care aveau o legătura sentimentală enormă.

Referitor la prejudiciul material, solicitat în cuantum de 50.000 lei, reclamanta arată că este partea sa de contribuție, întrucât la cheltuielile prilejuite de tragicul eveniment a celor doi decedați a contribuit si sora sa, ODF, în mod relativ egal, suportând singură doar parastasele până la 6 săptămâni, taxele pentru radierea autoturismului  tatălui său distrus în  accident, rezilierea contractelor de telefon, cablu la locuința de la oras si la ţara (Godinesti) si a suportat contravaloarea facturilor de utilităţi ale părinţilor săi.

Cheltuielile materiale au constat in : cheltuieli cu îmbălsămarea cadavrelor -cheltuieli cu transportul acestora, cheltuieli cu înmormântarea ( sicrie, costume, lenjerii, cruci, preoţi, masa de pomenire, mobilier etc) conform obiceiului locului , cheltuieli cu pomana de 6 săptămâni, cheltuieli cu pomana de 1 an, doua monumente funerare la cimitir şi o cruce la locul producerii accidentului.

Cat priveşte prejudiciul moral solicitat atat in nume propriu pentru decesul mamei sale,  în cuantum de 400.000 lei si decesul nepotului său,  în cuantum  de 100.000 lei, cât si ca reprezentantă a fiului său, în cuantum de 100.000 lei si respectiv 50.000 lei, reclamanta arată că acestea sunt justificate pe deplin având in vedere relația apropiată  pe care o avea cu cele două victime, gradul de rudenie si dragostea ce și-o purtau reciproc.

Mai arată că, legăturile sufletești cu cele două victime, au fost foarte apropiate – îndeosebi cu mama sa, cu atât mai mult cu cât in anul 2002 sora sa a plecat cu familia in Germania.  Reclamanta arată că pe nepot l-a iubit ca pe propriul său copil, având în vedere atât gradul apropiat de rudenie, cât și faptul că a copilărit cu fiul său. Reclamantul-minor a  resimțit profund cele două pierderi, el fiind crescut de bunici și având o relație foarte apropiată cu verișorul său primar. Cei doi copii – reclamantul-minor și defunctul Oprea Leonard Constantin, își petrecuseră vacanța de vară la bunicii materni în comuna Godinești, județul Gorj și se despărțiseră cu o zi înainte de accident.

În dovedirea acțiunii,  au fost depus înscrisuri – bonuri fiscale , facturi fiscale, etc.

La data de 15 noiembrie 2017, pârâta ..........................,  a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii NRC şi NRS, prin care, în raport de apărările dezvoltate, precum şi de probele ce urmează a fi administrate în cauză, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Netemeinicia capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, în raport de prevederile art. 1392 C.civ., potrivit cu care: „Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare, are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli." – deoarece în speţă, reclamanţii nu au făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că suma pretinsă cu acest titlu, reprezintă contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimelor.

Prejudiciul material pretins, respectiv, cuantumul cheltuielilor pe care reclamanţii susţin că le-au făcut cu înmormântarea şi pomenirea victimelor SS şi OLC, nu îndeplineşte condiţiile de a fi cert și direct, atâta timp cât la dosar au depus înscrisuri privind cheltuieli zilnice şi uzuale ale membrilor familiei, iar nu dovezi privind cheltuielile cu înmormântarea victimelor

Cheltuielile pretinse  nu sunt achitate de către reclamanţi ci de alte persoane, aspect recunoscut de reclamanţi în pagina 3 din cererea de chemare în judecată; privesc prejudiciul și în legătură cu SC– persoana vinovată de producerea accidentului, în legătură cu care reclamanții admit că nu pot solicita despăgubiri în pagina 2 din cererea de chemare în judecată. Cheltuielile efectuate nu pot fi considerate în totalitate consecinţa certă şi directă a decesului celor două victime şi oricum, dovezile conexate ar justifica doar suma de 9.000 lei din cei 50.000 de lei pretinșiPrejudiciul a cărui reparaţie este reglementată de art. 1392 C.civ. este un prejudiciu material, care constă în cheltuielile efectuate de către persoanele prejudiciate în scopurile reglementate de către acest text legal.

Astfel, persoana obligată la repararea prejudiciului trebuie să restituie persoanelor prejudiciate îndreptăţite, contravaloarea cheltuielilor avansate pentru îngrijirea sănătății sau, în caz de deces, înmormântarea victimei faptei ilicite, ori în speță, din înscrisurile depuse, rezultă că s-au cumpărat  articole de îmbrăcăminte de damă si pentru copii, țigări – articole ce nu pot fi considerate cheltuieli specifice înmormântării sau ritualurilor ulterioare.

Rezultă, aşadar, că întinderea prejudiciului material invocat de către reclamanţi este incertă şj nu exista o legătura de cauzalitate intre faptă ilicită şi o parte dintre cheltuielile pentru care aceştia pretind despăgubiri, o parte semnificativă din pretinsele cheltuieli fiind efectuate în alte scopuri decât cel al înmormântării victimei, sens în care nu pot fi acordate în temeiul art. 1392 C.civ.

În plus, o parte dintre cheltuielile pretinse de reclamanţi nu sunt efectuate de aceştia. Cu titlu de exemplu, taxele pentru raportul medico-legal (Anexe la Cererea de chemare in judecata, pag. 17) sunt plătite de OM. De altfel, reclamanta recunoaște in chiar cuprinsul cererii de chemare in judecată (paragraful 4, pagina 3), faptul că a suportat exclusiv cheltuielile privind parastasele pana la șase săptămâni, mai mult, acestea includ şi costurile suportate pentru domnul SC, adică persoana vinovată de producerea prejudiciului, aspect ce reiese din pagina  17 din Anexele la cererea de chemare in judecata.

Nu în ultimul rând, urmează a se avea în vedere diferenţa mare între despăgubirile materiale solicitate şi suma ce rezultă din bonurile şi chitanţele ataşate cererii. Astfel, deşi reclamanţii solicită plata unor despăgubiri materiale de 50.000 RON, cu toate acestea, valoarea însumată a bonurilor şi a chitanţelor ataşate cererii, este de aproximativ 9.400 lei.

Prin urmare: reclamanţii nu au dovedit prejudiciul material in cuantum de 50.000 de lei iar înscrisurile depuse de reclamanţi privind suma de 9.400 de lei, nu fac dovada efectuării unor cheltuieli dintre cele reglementate de art. 1392 C.civil.

Pe cale de consecinţă, pârâta solicită să se înlăture de la soluţionarea cauzei înscrisurile care nu au legătură cu pretenţiile reclamanţilor şi să se constate caracterul neîntemeiat al capătului de cerere privind obligarea subscrisei la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune materiale.

Pârâta susține netemeinicia capătului de cerere privind obligarea sa la plata daunelor morale, sub un prim aspect, solicitând instanței să aibă în vedere caracterul nerezonabil al daunelor morale solicitate de reclamanți, în calitate de fiică/mătușă și respectiv, nepot/verișor, demersul în justiție având ca scop, o îmbogățire fără justă cauză, date fiind circumstanțele concrete ale speței și contextul social-economic.

Având în vedere caracterul nepatrimonial al prejudiciului moral, întinderea sa nu poate fi dovedită, iar despăgubirile pentru daunele morale nu pot reprezenta un echivalent al suferinței celor prejudiciați, ci o compensație pentru durerea pricinuită prin decesul victimei.

În acest sens, cu privire la daunele morale, în practica judiciară s-a statuat că:

„Despăgubirile reprezentând astfel de daune trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv suferit de părţile civile, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii”.

Faţă de caracterul subiectiv al aprecierii cuantumului despăgubirilor datorate în cazul prejudiciului moral, jurisprudența are un rol deosebit de important în determinarea a ce reprezintă o compensație justă şi echitabilă pentru durerea provocată de pierderea unei persoane apropiate.

Importanta practicii judiciare în această materie este recunoscută şi la nivel legislativ, respectiv, în normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în care este prevăzut faptul că despăgubirile pentru daunele morale se vor stabili  în conformitate cu legislaţia si jurisprudența din România.

Fără a încerca să desconsidere suferința cauzată de pierderea mamei/nepotului, respectiv a bunicii/verișorului, pârâta solicită instanței să aibă în vedere că valoarea despăgubirilor solicitate de către reclamanţi, deturnează scopul pentru care acestea au fost reglementate, respectiv acela de a compensa într-o maniera justă şi echitabilă suferința cauzată de decesul victimei şi le transformă într-o veritabilă sancțiune pentru pârâtă, a cărei obligaţie de despăgubire derivă din contractul de asigurare.

Ori, despăgubirile în cuantum total de 500.000 RON pentru fiică/mătuşă şi 150.000 lei pentru fiul acesteia, sunt cu mult peste ceea ce practica judiciară a apreciat a fi proporțional cu suferința provocată într-un astfel de caz.

În acest sens, se vor avea în vedere hotărârile pronunţate în cauze similare chiar de către Tribunalul Gorj, prin care instanţa a apreciat ca fiind proporționale despăgubiri într-un cuantum semnificativ mai redus decât cel pretins de către reclamanţii din prezenta cauză. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Constanţa în cauze similare, statuând, printre altele:

 „Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerinţa ca indemnizația să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a pârții vătămate şi nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial.

În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului,  acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În aceste condiţii, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanta unor venituri se poate aprecia în ce măsură o anumită sumă poate constitui o reparaţie echitabilă " .

Instanţa de judecată urmează să constate faptul că, prin raportare la contextul social-economic, cuantumul daunelor morale solicitate pârâtei prin cererea de chemare în judecată le transformă pe acestea într-o îmbogățire fără justă cauză pentru reclamanţi.

Relevanţa contextului social-economic în aprecierea cuantumului despăgubirilor acordate pentru prejudiciile morala este consacrată în practica judiciară.

În acest sens, urmează a se avea vedere şi soluţia Curţii de Apel Timişoara, care a dispus reducerea daunelor morale acordate de către prima instanţă, apreciind următoarele:

„Totodată, instanţa este obligată să se raporteze la jurisprudența în materie, la nivelul salariului mediu pe economie, la nivelul de trai al colectivității, astfel încât să stabilească cu titlu de daune morale o sumă care să păstreze un grad de rezonabilitate, să nu constituie o îmbogățire fără just temei."

Astfel cum s-a arătat anterior, în practica judiciară s-a apreciat că sume mai mici reprezintă o compensație echitabilă chiar în situaţii în care suferința celor prejudiciați avea şi alte valențe, respectiv situaţia pierderii unicului copil sau situaţia în care victima accidentului de circulație reprezenta unica sursă de venit a celor îndreptățiți la despăgubiri.

Pe cale de consecinţă, urmează a se observa că cererile reclamanţilor NRC si NŞR de obligare la plata daunelor morale, în cuantumul arătat, sunt neîntemeiate.

Punând în balanţă interesele si drepturile celor afectați de pierderea persoanei apropiate cu necesitatea respectării si a drepturilor asigurătorului, respectiv, de a răspunde doar în limita prejudiciului produs si nu a de fi sancționat pentru că a încheiat asigurări de răspundere civilă, condiţiile în care s-a produs accidentul, prezintă relevanță şi nu pot fi ignorate de instanţa de judecată. Astfel, deşi făptuitorul a decedat, astfel încât acţiunea penală în contra acestuia nu a mai putut fi continuată, din actele dosarului penal rezultă că persoanele implicate în accident au ignorat riscul iminent al producerii acestuia, oricare dintre cei aflați in autovehicul având opțiunea de a-şi proteja viața prin purtarea centurilor de siguranță, situaţie în care, cel mai probabil, numărul victimelor ar fi fost mult mai mic.

Sub un al doilea aspect, în ceea ce priveşte prejudiciul solicitat pentru pierderea rudelor de gradul II si IV (bunică, văr, nepot), în cuantum total de 250.000 lei, pârâta susține că plata acestei sume este nejustificată si nedovedită, în acest sens, fiind și dispozițiile art. 1391 alin. (2) C.civ., potrivit cu care:

„Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.".

Potrivit acestui text legal, prejudiciul moral cauzat prin moartea victimei trebuie la rându-i dovedit. Astfel deşi valoarea daunelor morale rămâne la aprecierea instanţei şi nu poate fi probată de către persoana prejudiciată, aceasta din urmă trebuie să facă totuşi dovada existentei unor relaţii apropiate cu victima, care să justifice suferința resimțită ca urmare a decesului acesteia.

Ori, în speța de față, pârâta susține că reclamanții doar invocă existența unor relații apropriate cu defuncții fără a le dovedi.

Referindu-se la doctrină, pârâta arată că s-a ajuns la aceeași concluzie, statuându-se:

„Prin exprimarea textului legal, în sensul că se pot acorda despăgubiri oricărei persoane care „ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu", credem că este necesar să se înțeleagă faptul că trebuie, în fiecare caz în parte, să se verifice pentru a se stabili pe bază de probe convingătoare existenţa în realitate a unei legături strânse de afecțiune între victima prin ricoșeu şi victima imediată la momentul decesului acesteia din urmă.

Mai mult decât atât, această condiţie este generală, deoarece sunt nu puține situaţii în care între rudele, chiar cele mai apropiate, şi victima imediată, la momentul decesului acesteia, nu există o astfel de legătură afectivă, din varii motive, încât să justifice acordarea de compensații băneşti în scopul reparării unui prejudiciu afectiv."

În prezenta cauză, pârâta susține că reclamanții NRC şi NRS, nu au dovedit prejudiciul invocat în susţinerea pretenției lor.

Deşi sunt rude ale victimelor, acest lucru nu îi îndreptățește în mod automat la despăgubiri, întrucât nu prezumă existenţa prejudiciului moral în ceea ce îi priveşte.

Dacă ar putea admite că există o prezumţie a existenţei acestui prejudiciu în cazul părinților şi fraților, nu se poate pleca de la aceeaşi premisă şi în cazul bunicilor şi a nepoților de frați sau a verilor, legătura afectivă trebuind dovedită, ținând cont şi de circumstanțele speței, la dosarul cauzei neexistând nicio dovadă cu privire la relațiile de familie dintre bunici si nepot, dintre mătușă şi nepot sau dintre veri, la o eventuală conviețuire sau ajutor reciproc, etc.

Astfel, reclamanţii locuiesc într-o altă localitate decât cea în care locuia defuncta bunică, respectiv în altă țară decât cea în care locuia victima nepot/verișor, după cum reiese chiar din cererea de chemare în judecată, aspect ce prezintă relevanță asupra existenţei prejudiciului afectiv, cei doi reclamanţi trebuind să aducă dovezi concludente cu privire la strânsa legătură dintre ei şi victimă, dovezi ce nu există în cauză.

Aceeaşi soluţie a avut-o în vedere şi Curtea de Apel Constanţa, care, într-o decizie  pronunţată într-o cauză similară, a constatat următoarele:

„(...) Curtea reţine că în mod întemeiat instanţa de fond a constatat că nu au dovedit cu nici un mijloc de probă prejudiciul moral solicitat, nefiind suficient să ceri, ci să şi probezi potrivit art. 20 alin. 1 Cod pr. Penală (...).

În acelaşi sens, Curtea constată că moștenitorii care nici nu locuiau cu victima (...)."

În consecinţă, în lipsa unor probe concludente, nu se poate retine existenta prejudiciului afectiv cauzat reclamanţilor, sens în care cererea acestora de acordare de daune morale este neîntemeiată.

În subsidar, în măsura în care se va aprecia că mătușa victimei şi nepotul/vărul victimelor sunt îndreptățiți la despăgubiri, se vor avea în vedere argumentele expuse pentru a constata că valoarea daunelor morale pretinse, este disproporționată, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză a reclamanţilor.

Pentru toate argumentele considerentele expuse, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 C.proc.civ., art. 49 din Normele din 29 noiembrie 2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art. 1391 alin. (2), art. 1392 C.civ.

Tribunalul, analizând cererea introductivă de instanță, întâmpinarea formulată în cauză și văzând probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în materie, constată și reține că acțiunea formulată de reclamanți este, în parte, întemeiată și dovedită, astfel încât, va admite în parte acţiunea, va obliga pârâtele la plata sumei de 150.000 lei daune morale către reclamantă – pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului mamei sale, SS; va obliga pârâtele la plata sumei de 100.000 lei daune morale către reclamantă, pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului nepotului de soră - OLC;  va obliga pârâtele la 10.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântare, pomenile şi parastasele conform obiceiului, efectuate ulterior pentru mama şi nepotul reclamantei; va obliga pârâtele la 50.000 lei daune morale către NŞR pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului bunicii; va obliga pârâtele la 25.000 lei daune morale către NŞR pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului verişorului său. OLC, având în vedere următoarele considerente:

Situația de fapt dedusă judecății – în urma accidentului de circulație din data de 28.08.2015, produs pe raza localității Ciopeia, județul Hunedoara, din culpa asiguratul pârâtelor, SC, au rezultat trei victime: conducătorul auto – tatăl/bunicul reclamanților; soția acestuia SS– mama/bunica reclamanților; nepotul celor doi, OLC – nepot de soră /verișor primar al reclamanților – obiectul cererii de chemare în judecată vizând obligarea pârâtelor societăți de asigurare  la plata daunelor materiale și morale pentru repararea prejudiciului suferit de reclamanții NRC și NŞR prin decesul mamei/bunicii, respectiv, nepotului/verișorului primar.

Situația de drept dedusă judecății –  în baza asigurării obligatorii de răspundere civilă auto la pârâta .........................– Agenția Tg-Jiu, al cărei posesor era conducătorul auto, Stelic Constantin și în temeiul dispozițiilor Legii nr. 136/1995 raportat la art. 1391 – art. 1392 Cod civil, art. 2223 Cod civil, art. 1 și art. 26 din Norma 23/2014 a ASF, art. 49 din Normele din 29.11.2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,  reclamanții solicită daune materiale și morale pentru prejudiciul suferit prin decesul mamei/bunicii și respectiv, nepotului/verișorului primar.

Din probatoriul administrat – înscrisuri, interogatoriu, depoziții de martori, instanța constată și reține că accidentul de circulație generator al litigiului pe rol, s-a produs la data de 28.08.2015, conducătorul auto era asigurat  la societatea pârâtă, reclamanții sun moștenitori îndreptățiți să solicite daune morale și materiale.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune materiale este întemeiat și parțial dovedit de reclamanta NRC , aceasta fiind fiica defunctei SS și mătușa de soră a defunctului OLC, suportând efectiv parte din cheltuielile ocazionate de înmormântarea, pomenile și parastasele efectuate pentru părinții și nepotul său de soră – fără ca în prezentul litigiu să fie avute în vedere cheltuielile pentru defunctul SC  – conducătorul auto, tatăl reclamantei.

 Decesul soților ............ și al nepotului acestora de fiică, intervenind pe neașteptate și într-un alt județ al țării decât cel de domiciliu, aspectul că familia minorului-defunct OLC era stabilită în Germania precum și celelalte circumstanțe ale accidentului din 28.08.2015, justifică pe deplin implicarea reclamantei în efectuarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea părinților și a nepotului de soră, suportarea de către aceasta a cheltuielilor pentru pomenile și parastasele ce se efectuează potrivit normelor creștine în astfel de împrejurări și accentuează dimensiunile triplei drame prin care a trecut familia reclamantei, venind să justifice lipsa unora din actele doveditoare pentru întregul cuantum al cheltuielilor necesare și fără de care nu s-ar putea respecta obiceiul locului – exemplificăm aici cu lipsa documentelor justificative pentru sicrie – dar este cert că acestea au fost procurate, cu lipsa documentelor pentru haine, încălțăminte, lumânări, etc – fiind cert că și acestea au fost cumpărate, etc.

 În limitele bunei credințe, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri, instanța constată și reține că drama decesului ambilor părinți și a nepotului de soră, constituie un eveniment de natură a pune reclamanta în imposibilitatea contabilizării în acele zile a fiecărei sume cheltuite și a colectării tuturor bonurilor pentru a dovedi integral cumpărăturile efectuate  și care în mod cert au fost mult mai mari decât cele pentru care s-au depus înscrisuri doveditoare, de aceea acestea vor fi coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză.

Dată fiind practica judiciară în materie, răspunsul la interogatoriu al reclamatei, înscrisurile depuse și depozițiile de martori, precum și prevederile art. 1391 – art. 1392 Cod civil raportat la art. 2223 Cod civil, art. 1 și art. 26 din Norma 23/2014 a ASF, art. 49 din Normele din 29.11.2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, instanța constată și reține ca fiind întemeiată și în parte dovedită suma de 10.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântare, pomenile şi parastasele conform obiceiului efectuate ulterior pentru mama şi nepotul reclamantei.

Reclamanta este îndreptățită la plata acestor despăgubiri materiale iar pârâta are obligația legală a achitării lor prin prisma dispozițiilor Legii nr. 136/1995, prejudiciul fiind cert, direct, personal și legitim.

Instanța constată și reține că toate aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ în ceea ce privește prejudiciu în speță, existența lui fiind  sigură, neîndoielnică și putându-i fi determinată  întinderea.

Totodată, prejudiciul este direct, existând în mod cert legătura de cauzalitate între fapta prejudiciabilă și prejudiciul suportat de reclamantă, condiții ce se cer a fi îndeplinite potrivit prevederilor art. 1392 Cod civil.

Semnificativ este și aspectul că însăși pârâta prin întâmpinarea formulată, ca teză subsidiară  confirmă dovedirea cheltuielilor de înmormântare și ulterior efectuate într-un cuantum de 9.400 lei.

Nu poate fi primită apărarea pârâtei în sensul că probatoriul administrat vizează cheltuieli uzuale/cheltuieli casnice,  prevederile art. 14 – art. 15 Cod civil, dispunând imperativ ca orice persoană fizică sau juridică să-și exercite drepturile – inclusiv la apărare, cu bună credință, fără să vatăme sau să păgubească pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe.

În consecință, capătul de cerere pentru acordarea daunelor materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare, pentru pomeni și parastase potrivit normelor creștine și obiceiului locului, vor fi admise și pârâta obligată la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei.

În ceea ce privește daunele morale, instanța constată și reține din probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în materie, că reclamanta și fiul acesteia în calitate de fiică/nepot a/al defunctei SSș i  respectiv, mătușă/verișor primar a/al defunctului OLC, sunt îndreptăţiţi la repararea prejudiciului, într-un cuantum  rezonabil, just şi echitabil  fără ca prin aceasta să ne aflăm în prezența unei îmbogățirii fără justă cauză.

Astfel, reclamanta NRC , în calitate de fiică a defunctei sale mame, SS este îndreptățită la daune morale în cuantum de 150.000 lei – date fiind circumstanțele concrete ale speței și contextul social-economic. Probatoriul administrat a demonstrat  legăturile afective puternice dintre mamă și fiică, aspectul că acestea se sprijineau reciproc, suma de 150.000 lei având un caracter compensatoriu pentru durerea pricinuită reclamantei prin decesul mamei.

Totodată, aceasta justifică daune morale în cuantum de 100.000 lei pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului nepotului său de soră – OLC, de care era legată afectiv, nepotul său aflându-se în familia lărgită din România deseori, în vacanță și anterior plecării sale în Germania.

Desigur că  nimic nu valorează cât o viață de om și în lipsa unor criterii legale pentru stabilirea cât mai exactă a daunelor morale, instanța va avea în vedere practica judiciară la nivel național în spețe similare dar și daunele morale în țările Uniunii Europene, astfel încât cu deplin temei legal, va fi admis capătul de cerere privind daunele morale pentru reclamantă în calitate de fiică a defunctei sale mame și mătușă a nepotului de soră.

Acțiunea este întemeiată și dovedită cu consecința admiterii în parte și a capătului de cerere prin care reclamantul-minor NŞR va fi despăgubit cu suma de 50.000 lei pentru prejudiciul suferit prin decesul bunicii sale materne, SS– din probele administrate rezultând că aceasta a contribuit la creșterea nepotului său, că între bunică și nepot era un atașament profund, despăgubirea acordată fiind una rezonabilă și justă.

Va fi obligată pârâta și la plata daunelor morale către același reclamant în cuantum de 25.000 lei pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului verișorului său primar – cei doi copii fiind atașați sufletește, crescând împreună, chiar anterior accidentului, petrecându-și vacanța împreună la bunici în România.

Sumele acordate ca daune morale  reprezintă a justă și echitabilă dezdăunare a reclamanților pentru pierderea ființelor dragi, fără ca prin aceasta  să fie sancționată pârâta, sau să ne aflăm în prezența unei îmbogățirii fără just temei a reclamanților.

Instanța raportându-se la contextul social-economic, la nivelul salariului mediu pe economie, la nivelul de trai al colectivității din care fac parte reclamanții, apreciază, dată fiind vârsta victimelor și anii pe care reclamanta și mama sa ori nepotul său îi mai puteau petrece împreună, anii pe care cei doi verișori îi aveau în față, că sumele acordate, deși nu pot acoperi suferința celor implicați în această dramă,  se încadrează pe deplin în gradul de rezonabilitate acceptat de practica judiciară și legislația în materie, constituind o compensație echitabilă.

Prejudiciul moral suferit de reclamanții din speța pe rol este de necontestat, relațiile dintre aceștia și  victimele accidentului din 28.08.2015 fiind de profund atașament și afecțiune, aspect de fapt dovedit cu depozițiile martorilor, prejudiciul suferit de reclamanți fiind real și efectiv.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor legale menționate,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii NRC şi NŞR, cu domiciliu în Tg-Jiu, strada ........................nr..... bl........., sc.1, ap........., împotriva pârâtelor .................cu sediul în Bucureşti, B-dul Carol, nr...., sector 2 şi pârât ...................- AG. GORJ, cu sediul în Tg-Jiu, .................., având ca obiect pretenţii.

Obligă pârâtele la plata sumei de 150.000 lei daune morale către reclamantă, pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului mamei sale-SS;

Obligă pârâtele la plata sumei de 100.000 lei daune morale către reclamantă, pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului nepotului de soră-OLC;

Obligă pârâtele la 10.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântare şi pomenile şi parastasele conform obiceiului efectuate ulterior pentru mama şi nepotul reclamantei.

Obligă pârâtele la 50.000 lei daune morale către NŞR pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului bunicii.

Obligă pârâtele la 25.000 lei daune morale către NŞR pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului verişorului său. OLC

Cu apel.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Martie 2018, la Tribunalul Gorj. 

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare