Decizie emisă în procedură prealabilă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti. Competenţă materială în primă instanţă.

Decizie emisă în procedură prealabilă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti. Competenţă materială în primă instanţă.

În măsura în care obligaţia fiscală stabilită printr-o decizie de impunere fiscală, emisă de un organ local al autorităţii fiscale, are valoarea de sub un miliard ROL lei, acţiunea în contencios administrativ este de competenţa materială a tribunalului.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ,

 sentinţa nr. 169/PI din 22 mai 2006

Prin acţiune precizată reclamanta societate comercială, a chemat în judecată pe pârâtele D.G.A.M.C. Bucureşti şi D.G.F.P. Arad solicitând să se anuleze decizia nr. 22/9.03.2006 emisă de pârâta I şi decizia de impunere fiscală nr. 5/30.09.2005 emisă de pârâta II privind obligaţia de a plăti suma de 74.938 RON cu titlu de obligaţii fiscale.

Prin întâmpinare pârâtele au invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea acţiunii, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Arad, Secţia de contencios administrativ, în temeiul art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, iar conform alin. 3 din acelaşi articol, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Cum prin decizia de impunere fiscală nr. 5/30.09.2005 emisă de pârâta D.G.F.P. Arad s-a stabilit pe seama reclamantei o obligaţie fiscală de 74.938 RON lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente impozitului pe profit, acţiunea nu este de competenţa Curţii de Apel Timişoara.

Prin sentinţa civilă nr. 169 din 22 mai 2006, pronunţată în dosar nr. 2460/CA/2006, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa materială pentru soluţionarea acţiunii în favoarea Tribunalului Arad, ca instanţă de contencios administrativ, cu aplicarea art. 158, art. 159 C. pr. civ., reţinându-se că prin decizia de impunere fiscală nr. 5/30.09.2005 pârâta D.G.F.P. Arad a stabilit pe seama reclamantei obligaţia de a plăti suma de 74.938 RON lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente accizei pentru alcool suplimentar şi aferente impozitului pe profit, accesorii, decurgând din obligaţiile fiscale cuprinse în procesul verbal de control fiscal încheiat tot de pârâta D.G.F.P. Arad sub nr. 3419/26.05.2005.

Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele privind taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei (ROL), se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise de autorităţi publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de curţile de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Deci, potrivit legii, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, în soluţionarea litigiilor privind taxe şi impozite  cu caracter fiscal, cu accesoriile acestora, este determinată de nivelul la care se află organul emitent al actului de impunere sau cuantumul impunerii stabilite prin actul administrativ fiscal dedus judecăţii, prin care se determină de către organul fiscal obligaţia pe seama contribuabilului, în speţa de faţă, prin decizia de impunere fiscală nr. 5/30.09.2005, cuantumul impunerii fiind sub un miliard RON lei.

Raportat la aceste dispoziţii legale, care determină competenţa materială a instanţei de contencios administrativ fiscal de criteriul impunerii stabilite prin titlurile de creanţă fiscală şi cum decizia de impunere din litigiu constituie un asemenea titlu, conform art. 107 C. pr. fisc., revine tribunalului ca instanţă de contencios administrativ, competenţa materială pentru soluţionarea prezentei acţiuni.

Trebuie evidenţiat că, raportat la criteriul valorific folosit de legiuitor în determinarea competenţei materiale în domeniul fiscal, prin actul de impunere, este irelevant că în procedura prealabilă instituită prin art. 179 alin. 1 lit. b din Codul de procedură fiscală, decizia în sistemul căilor administrative de atac din această materie este pronunţată de pârâta D.G.A.M.C. Bucureşti, având în vedere calitatea de mare contribuabil a reclamantei, pentru că nu nivelul la care se află emitentul deciziei în procedura prealabilă, în sistemul autorităţilor fiscale din România determină competenţa materială a instanţei, ci emitentul titlului de creanţă fiscală.

De altfel, prin Anexa nr. 2 pct. 4 la H.G. nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pârâta D.G.A.M.C. Bucureşti se află în subordinea Ministerului Finanţelor Publice la acelaşi nivel orizontal cu direcţiile generale ale finanţelor publice, administraţiile finanţelor publice orăşeneşti, comunale, deci autoritate publică, cu personalitate juridică de nivel judeţean, iar atribuţia sa de a administra marii contribuabili, prevăzută şi prin H.G. nr. 343/2005 nu schimbă nivelul judeţean al acesteia în ierarhia autorităţilor din sistemul Ministerului Finanţelor Publice.

Este de remarcat, tot în sensul soluţiei de declinare a competenţei şi împrejurarea că debitul fiscal din litigiu constituie un accesoriu al unei impuneri fiscale stabilită prin procesul verbal de control nr. 31419/26.05.2004, tot de către pârâta D.G.F.P. Arad, pentru un debit principal în cuantum de 328,738 RON, aşa cum rezultă din decizia de impunere fiscală nr. 5/2005 atacată în cauză, deci sub valoarea de 5 miliarde lei (ROL) astfel că este logico-juridic că şi judecarea prezentului litigiu cade în competenţa Tribunalului Arad.

Privitor la competenţa sub aspect teritorial, în cauză au fost incidente dispoziţiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, astfel că dosarul s-a trimis instanţei de la domiciliul reclamantei.

Domenii speta

Spete similare