Salarizarea personalului cu funcţii de specialitate din cadrul Curţii de Conturi a României

5.Salarizarea personalului cu funcţii de specialitate din cadrul Curţii de Conturi a României

Cadrul legal fiind stabilit pentru perioada 2005-2006 de O.U.G. nr. 160/2000, orice majorare a valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile asimilate celor de demnitate publică determină automat creşterea cuantumului indemnizaţiei lunare a controlorilor financiari.

(Decizia nr. 84/30.01.2007)

Reclamanţii I.C., P.M., G.P. ş.a. au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând obligarea acesteia la plata diferenţelor băneşti calculate pentru indemnizaţiile cuvenite conform prevederilor legale şi cele efectiv acordate pentru perioada 01.01.2005-31.05.2006 ca şi a celor calculate între premiul anual cuvenit şi cel efectiv acordat pentru anul 2005.

Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2104/29.09.2006 a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de pârâta Curtea de Conturi a României. A reţinut în sinteză instanţa faptul că chiar dacă din anul 2005 nu a mai fost adoptat un act normativ care să facă referire expresă la creşterea salarială cuvenită controlorilor financiari, acestora le sunt aplicabile pentru anii2005 şi 2006 dispoziţiile O.U.G. nr. 9/2005, respectiv O.G. nr. 3/2006.

Recursul pârâtei Curtea de Conturi a României este fondat prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Astfel, salarizarea intimaţilor I.C. ş.a., care ocupă funcţii de specialitate- director, director adjunct, şef serviciu şi controlor financiar- în cadrul Camerei de Conturi a judeţului Iaşi este reglementată de O.U.G. nr. 160/2000 pentru perioada 1.01.2005-31.05.2006.

Art. 2 alin. 1 din acest act normativ prevede că valoarea de referinţă sectorială şi coeficienţii de multiplicare prevăzuţi în anexă constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizaţiei lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport de evoluţia preţurilor de consum în condiţiile stabilite de lege pentru determinarea şi corecţia valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică.

Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că orice „corecţie”, în sensul de majorare, a valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică determină şi creşterea cuantumului indemnizaţiei lunare a controlorilor financiari, care are ca bază de calcul această valoare de referinţă sectorială.

Prin acţiunea introductivă, intimaţii au solicitat diferenţe de drepturi salariale întemeindu-se pe dispoziţiile O.U.G. nr. 9/2005 şi ale O.G. nr. 3/2006.

Fără a indica textele de lege aplicabile în cauză şi reţinând doar cele două acte normative menţionate de intimaţi, prima instanţă a considerat că a avut loc o corectare a valorii de referinţă sectorială care a condus la creşteri salariale:  începând cu 1.01.2005, de 11,25% din indemnizaţia stabilită în 1.10.2004; începând cu 1.10.2005, de 25% raportată la aceeaşi indemnizaţie, iar începând cu 1.02.2006, de 5% aplicată la indemnizaţia din 1.10.2005.

Din examinarea primului act normativ reţinut de instanţa de fond, respectiv O.G. 9/2005, s-a constatat că, prin acest act normativ nu se prevede o „corecţie”, în sensul de majorare a valorii de referinţă sectorială pentru funcţiile de demnitate publică, ce ar atrage şi creşterea indemnizaţiei lunare a controlorilor financiari.

În anexele VIII ŞI IX sunt prevăzute indemnizaţiile lunare pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică stabilite potrivit Legii nr. 154/1998, aplicabile la data de 1.10.2005 (art. 3 alin. 4), iar art. 3 alin. 4 din  O.G. nr. 9/2005 prevede că, începând cu luna ianuarie 2005, se acordă 45% din creşterea rezultată ca diferenţă între indemnizaţia stabilită potrivit alin. 4 şi indemnizaţia lunară avută în luna decembrie 2004, iar diferenţa se acordă începând cu luna decembrie 2005.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 1 şi 3 alin.1 şi 3 din O.G. nr. 3/2006, care stabilesc indemnizaţiile lunare ale persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică pentru luna ianuarie 2006, pentru perioada 1 februarie-31 august 2006 şi pentru perioada 1 septembrie-31 decembrie 2006.

Deci, că cele două acte normative nu prevăd o majorare a valorii de referinţă sectorială pentru funcţiile de demnitate publică, ci stabilesc indemnizaţii lunare care nu au ca bază de calcul valoarea de referinţă sectorială pentru funcţiile de demnitate publică, prima instanţă făcând o greşită aplicare a legii atunci când a considerat că intimaţilor li s-ar fi cuvenit, cu începere de la data de 1.01.2005, până la data de 31.05.2006, indemnizaţii lunare majorate în conformitate cu prevederile O.G. nr. 9/2005 şi O.G. nr. 3/2006.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a admis recursul formulat de Curtea de Conturi a României şi s-a modificat în tot sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi, în sensul că se va respinge acţiunea formulată de reclamanţi.

Domenii speta

Spete similare