Nepronunţarea asupra cererii unui creditor. Consecinţe

4.Nepronunţarea asupra cererii unui creditor. Consecinţe

În cazul în care cererea unui creditor este depusă de instanţa competentă înainte de soluţionare, trebuie să fie pusă în dezbaterea părţilor şi să se pronunţe asupra acesteia, altfel, atrage nulitatea sentinţei.

(Decizia comercială nr.94/22.01.2007)

Curtea de Apel Iaşi, prin decizia adoptată, a admis recursul A.V.A.S. Bucureşti contra sentinţei civile nr. 216/F/25.07.2006 a Tribunalului Iaşi judecător sindic pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a reţinut că raportul final a fost comunicat către A.V.A.S. la 23.06.2006 cu încălcarea art.128 din Legea nr.64/1995, în prezent art.129 din Legea nr. 85/2006, nefiind posibilă formularea obiecţiilor cu 5 zile înainte de data pronunţării hotărârii.

Judecătorul sindic a înscris procedura falimentului debitoarei în baza art.131 din Legea nr. 85/2006, reţinând că debitoarea nu mai are fonduri sau bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, încât nu se mai justifică continuarea procedurii de lichidare. Recurenta, în calitate de creditor prioritar al S.C. „VIPP COMPANY” SRL, nu este de acord cu închiderea procedurii insolvenţei, cât timp creanţa sa nu a fost recuperată, iar în conformitate cu legea insolvenţei după ce bunurile au fost lichidate, lichidatorul supune judecătorului sindic, un raport final împreună cu un bilanţ general.

Copii de pe aceste acte se comunică tuturor creditorilor şi debitorilor fiind afişate la uşa Tribunalului.

Judecătorul sindic convoacă Adunarea creditorilor la un termen de 30 zile maxim de la afişarea raportului final, dându-le posibilitatea creditorului să formuleze obiecţii.

A.V.A.S. în calitate de creditor bugetar nu a primit, deoarece nu i s-a comunicat în timp util copia raportului final, fiind în imposibilitate să respecte termenele şi să formuleze obiecţii la acestea. Ori, trimiterea tuturor creditorilor a raportului final, este obligatorie, în conformitate cu art.128 din Legea nr. 64/1995.

În contextul dat, prin aceste omisiuni au fost încălcate normele vizând formularea cererii de antrenarea răspunderii administratorilor.

Aşa fiind, s-a încălcat dreptul constituţional privind accesul liber la justiţie (art.21 din constituţie), cât şi drepturile ce decurg din calitatea de creditori.

De asemenea, judecătorul sindic avea obligaţia să soluţioneze prin încheiere, eventualele obiecţii la raportul final, prin închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. „VIPP COMPANY” SRL, fără a permite creditorilor să formuleze obiecţii şi fără a se pronunţa judecătorul sindic asupra acestui raport a fost vătămat dreptul creditorilor cu privire la posibilitatea de recuperare a creanţelor.

Deşi din raportul final, rezultă vinovăţia fostului administrator, instanţa de fond a dispus închiderea procedurii, cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative fără să se pronunţe asupra raportului depus de lichidatorul judiciar.

Analizând criticile, în raport de dispoziţiile legale în materie, se constată că recursul este întemeiat.

Într-adevăr, se constată că potrivit dispoziţiilor legale la care face trimitere recurenta nu se poate aproba raportul final, prin sentinţa de închidere a procedurii, ci doar numai printr-o încheiere repetată, pentru a da posibilitatea creditorilor să formuleze eventuale obiecţii sau cereri de angajare a răspunderii patrimoniale, cum se prezintă situaţia în speţa de faţă.

Raportul final, a fost comunicat către A.V.A.S. abia la 23.06.2006, încălcându-se dispoziţiile art.128 din Legea nr. 64/1995, în prezent art.129 din Legea nr. 85/2006, îngrădindu-se astfel creditorului recurent posibilitatea de a formula obiecţii. Această obligaţie este imperativă, fiind încălcate drepturile procedurale ale creditorului, care atrage nulitatea sentinţei, inclusiv cele vizând atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului.

Recurentul A.V.A.S. a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale faţă de fosta conducere a debitoarei, înregistrată sub nr. G.C. 18.466/30.06.2006, asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.

Pentru toate aceste considerente, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa recurată, şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare