Divort

Dosar nr. XXXXX/193/2010 Divorţ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

 DECIZIA NR. 114 A

Şedinţa publică din 29 iunie 2011

Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantul D. L., în contradictoriu cu pârâta intimată D. A., împotriva sentinţei civile nr. 978 din 10 februarie 2011, pronunţată în dosarul nr. XXXXX/193/2010 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect divorţ fără copii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă avocat B. S. pentru reclamantul apelant D. L. lipsă şi pârâta intimată D. A..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii arătând că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită.

Se constată că la dosar a fost depusă întâmpinare formulată de reclamantul D. L., un exemplar al acestui înscris înmânându-se doamnei avocat B. S. care, având cuvântul, arată că nu solicită termen pentru studiu.

Avocat B. S. depune la dosar împuternicire avocaţială şi taxa de timbru aferentă cererii de apel, respectiv chitanţa nr. 8779600 din 01.06.2011 în cuantum de 19,50 lei şi timbru mobil în sumă de 0,15 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată apelul în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente asupra acestuia.

Avocat B. S. solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei primei instanţe în sensul admiterii acţiunii şi a se dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună, iar pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei. Arată că, în fapt Judecătoria Botoşani, prin sentinţa pronunţată a respins acţiunea de divorţ, motivând că din probele administrate nu se poate reţine vreo culpă a pârâtei în timpul căsătoriei şi că vinovat de destrămarea relaţiei din căsătorie este numai apelantul, care nu-şi poate invoca propria culpă pentru a obţine divorţul. Astfel, prima instanţă deşi a motivat sentinţa pe dispoziţiile art. 38 Codul familiei, nu a făcut aplicarea acestui text de lege. Că, în mod greşit prima instanţă a înlăturat declaraţiile martorilor apelantului, ca fiind subiective şi părtinitoare pentru că sunt părinţii lui, reţinând declaraţiile martorilor pârâtei care nu au fost niciodată în prezenţa ambelor părţi. Precizează că instanţa putea desface căsătoria părţilor prin divorţ, având în vedere dispoziţiilor art. 617 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia: „instanţa poate să pronunţe divorţul împotriva ambilor soţi, chiar numai atunci când unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora”. Că din probele administrate în cauză rezultă culpa ambelor părţi. Astfel, arată că părţile au fost căsătorite, însă în anul 1999 acestea s-au separat în fapt prin plecarea reclamantului din locuinţa comună la locuinţa părinţilor săi. Că, neînţelegerile dintre părţi au determinat ruperea relaţiilor de căsătorie, la început s-a încercat o împăcare însă intimata a refuzat şi de peste 12 ani ei sunt separaţi în fapt, nu s-au mai întâlnit şi nu au mai discutat niciodată. Mai precizează că deşi pârâta în întâmpinarea formulată l-a defăimat pe apelant, cu toate acestea ea îşi doreşte menţinerea căsătoriei. Mai precizează că nu există posibilitatea ca părţile să se împace, între ei nu mai există relaţii de natura căsătoriei de peste 12 ani şi potrivit prevederilor art. 379 alin. 2 Noul Cod Civil divorţul poate fi pronunţat din culpa exclusivă a soţului reclamant, dacă părţile au fost despărţite în fapt minim 2 ani. Cum părţile nu au nici un viitor împreună, arată că nu se poate invoca în cauză: „Omul să nu desfacă ceea ce a unit Dumnezeu” aşa cum a precizat pârâta. Nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta D. A. arată că a încercat să ia legătura cu soţul său, însă nu a reuşit. Că, întrucât ea şi copilul lor locuiesc în acelaşi imobil şi au acelaşi număr de telefon, dacă dorea, reclamantul ar fi putut să ia legătură cu ele. Solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală, întrucât ea nu este de acord cu divorţul.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului civil, de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 978 din 10 februarie 2011, Judecătoria Botoşani a

Respins acţiunea civilă de divorţ formulată de reclamantul D. L., în contradictoriu cu pârâta D. A..

 Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 01.09.2010, reclamantul D. L. a chemat în judecată pe pârâta D. A. pentru ca, în contradictoriu cu acesta, instanţa să declare desfăcută căsătoria lor din culpa comună a părţilor, iar pârâta să revină la numele anterior căsătoriei.

 Se susţine că, în motivarea cererii, reclamantul a arătat că părţile s-au căsătorit în anul 1985 şi din căsătorie  a rezultat un copil care în prezent este major.

 Că neînţelegerile între părţi au existat pe parcursul căsătoriei şi s-au datorat  nepotrivirii de caracter  pe toate planurile  vieţii de familie, că în timp s-au înstrăinat unul de celalalt  atât de mult, încât au ajuns  să nu mai comunice  ca soţ si soţie, pârâta refuzând să mai convieţuiască cu el.

 Se mai arată că, nemaiputând suporta singurătatea  în aceeaşi casă cu pârâta, părţile s-au separat definitiv in anul 1999, când reclamantul s-a mutat la părinţii săi, că a încercat sa mai vorbească la telefon cu pârâta, dar ea nu a acceptat  şi a respins orice tentativă de comunicare.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat proba cu martorii D. E. si D. V. D..

Se arată că pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu divorţul, iar în motivare a arătat că reclamantul este singurul vinovat, iar ea a căutat să menţină căsătoria, fiind o familistă convinsă şi ca fiica lor să aibă un tată şi că paratul este influenţabil, dificil si mereu arţăgos.

Se că reclamantul din cauza alcoolului  a schimbat multe locuri de muncă  si de mai mulţi ani are o relaţie extraconjugală dar cu toate acestea pârâta a fost foarte înţelegătoare cu acest.

În dovedirea susţinerilor sale, pârâta a solicitat audierea martorilor M. M. si N. N..

Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit în anul 1985, din căsătoria lor rezultând copilul D. LX. născută în anul 1986, in prezent majoră.

Se mai arată că din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că reclamantul a părăsit-o pe parată  si pe fiica lor în anul 2000 când s-a mutat la părinţii lui, iar de 5 ani este plecat in Italia si de atunci nu a mai venit acasă la familia sa.

Tot din declaraţiile martorilor, instanţa a reţinut că reclamantul consuma zilnic alcool şi pe acest fond devenise de nesuportat, pârâta cumpărând din salariul ei cele necesare  traiului, că acesta era în linii mari o persoană egoistă şi pe care pârâta nu se putea baza, că are o relaţie extraconjugală şi că era foarte violent fizic şi vulgar  şi le lovea pe pârâtă  si fiica părţilor.

Reţine instanţa în continuare faptul că din depoziţiile martorilor M. M. şi N. N., rezultă că pârâta se ocupa de familie, gospodărie, făcea menajul, gătea, îl servea pe reclamant când acesta venea târziu de la cârciumă, că este o femeie la locul ei  fiind cadru didactic.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că, vinovat de destrămarea  relaţiei de căsătorie dintre părţi se face  reclamantul, or, el nu-şi poate invoca propria culpă  pentru a obţine divorţul şi chiar daca din depoziţiile martorilor a rezultat ca intre părţi au existat certuri si stări de nemulţumire, acestea se datorează reclamantului, pentru ca el le-a provocat  prin propriul comportament .

Ca atare, prima instanţă constată că din probe nu se poate reţine vreo culpă a pârâtei, desfacerea căsătoriei astfel că respinge acţiunea de divorţ  a ca nefondată.

Împotriva aceste sentinţe, în termen legal,a formulat apel reclamantul D. L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele invocate reclamantul arată că instanţa a făcut o apreciere greşită a probelor administrate, hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal şi fiind dată în acelaşi timp cu aplicarea greşită a legii.

Or, arată reclamantul, din probele administrate,rezultă culpa ambelor părţi, cula pârâtei constând în faptul că plecarea reclamantului din domiciliul comun în 1999 a fost cauzată de conduita pârâtei, fără ca el să aibă o relaţie extraconjugală, ci dimpotrivă fiind nevoit să se mute împreună cu părinţii săi din cauza imposibilităţii de a convieţui cu pârâta.

Precizează reclamantul că, aşa cum a arătat şi în acţiune, până la plecarea lui din domiciliul comun,în anul 1999, pârâta s-a înstrăinat de el astfel încât au ajuns să nu mai comunice şi refuzând să mai convieţuiască cu el şi să mai întreţină relaţii de esenţa căsătoriei.

Arată reclamantul că una dintre obligaţiile esenţiale ale căsătoriei o constituie obligaţiile conjugale, pârâta refuzând în fapt să convieţuiască cu acesta, fapt ce a dus la separarea părţilor în fapt cu mult înainte de 1999, şi că nemaisuportând singurătatea în aceeaşi casă cu pârâta, a plecat la părinţii lui. Că, în anii ce au urmat a făcut totuşi eforturi de împăcare, pe care pârâta le-a respins, refuzând să vorbească cu el la telefon, respingând orice tentativă de comunicare, astfel încât a înţeles că nu mai au nici un viitor comun.

Mai arată reclamantul că, dacă pârâta îşi dorea cu adevărat o familie, ar fi putut din 1999 şi până în prezent să facă eforturi în acest sens însă, dimpotrivă, pe tot parcursul procesului de divorţ, pârâta l-a defăimat, susţinând în faţa instanţei că singurul vinovat este el, pentru că ea caută şi a căutat să menţină căsătoria pentru că este creştină, fără a arăta în ce fel a încercat să menţină această căsătorie. Că, pârâta a avut un comportament provocator, a fost o persoană rea de gură, iar el a sperat într-un divorţ civilizat şi elegant, la nivelul studiilor pe care le au.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei judecătoriei, în sensul de a admite acţiunea şi de a dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună, scopul căsătoriei neputând fi atins în ultimii 12 ani din viaţa fiecăruia dintre ei, întrucât au trăit separat, în localităţi separate şi chiar în ţări îndepărtate.

Pârâta nu a formulat întâmpinare însă a solicitat în cadrul dezbaterilor de fond respingerea apelului ca nefondat pentru motivele arătate.

Examinând apelul, Tribunalul apreciază că acesta este întemeiat.

Tribunalul constată în primul rând faptul că, aşa cum rezultă din probe, părţile sunt despărţite în fapt de mai bine de zece ani, încă din anul 1999 când reclamantul a plecat din domiciliul comun, iar din acel moment şi până în prezent niciuna dintre părţi nu a fost în măsură a depune suficiente eforturi pentru ca această căsătorie să mai funcţineaze în condiţii de normalitate şi să aibă finalitatea pe care normele sociale o impun.

Practic, la acest moment, cei doi soţi nu mai comunică în nici un fel, rupând definitiv orice relaţii care sunt de esenţa acestei instituţii, legătura dintre ei fiind astfel menţinută doar în mod formal, iar vinovate de această situaţie se fac, în opinia Tribunalului, ambele părţi, care prin atitudinea lor nu au fost în măsură să reconcilieze conflictul şi să reconsolideze astfel relaţia, căsătoria fiind, evident, în aceste condiţii, compromisă.

Însăşi faptul separării îndelungate a celor doi soţi denotă că aceştia s-au înstrăinat în aşa măsură încât sunt din ce în ce mai dificile eforturile de reluare a traiului în comun,  iar în situaţia dată au devenit chiar inexistente, nemaifiind posibilă nici o disponibilitate de comunicare între aceştia.

Pentru aceste motive, Tribunalul constată că în ce priveşte relaţia dintre cei doi soţi nu mai există nici o raţiune pentru care aceasta să fie menţinută în mod formal, va admite apelul pentru aceste motive şi va dispune desfacerea căsătoriei încheiate la 20 iulie 1985, din culpă comună.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Admite apelul declarat de reclamantul D. L. – cu domiciliul ales la familia D. V. – Botoşani, Al. X nr. Y, bl. Z, ap. T, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 978 din 10 februarie 2011 a Judecătoriei Botoşani, în contradictoriu cu pârâta intimată D. A. din Botoşani, str. X nr. Y, judeţul Botoşani.

Schimbă în totalitate sentinţa în sensul că:

Admite acţiunea civilă pentru divorţ formulată de reclamantul apelant împotriva pârâtei intimate D. A..

Declară desfăcută căsătoria încheiată la data de 20 iulie 1985 la Starea civilă a Primăriei Bacău, din culpă comună.

Pârâta va reveni la numele avut anterior căsătoriei, respectiv Baterică.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din 29 iunie 2011.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTOR, GREFIER,

5

Domenii speta

Spete similare