Modificarea contractului individual de muncă. Decizie unilaterală a angajatorului prin care se modifică locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului. Conţinut.

Modificarea contractului individual de muncă. Decizie unilaterală a angajatorului prin care se modifică locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului. Conţinut.

C. mun. – art. art. 48

Decizia unilaterală a angajatorului, prin care se modifica locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, ca măsură de protecţie a salariatului, trebuie să cuprindă următoarele menţiuni obligatorii: perioada pentru care decizia produce efecte juridice, chiar prin indicarea unui termen incert, ca, de exemplu, vindecarea sau ameliorarea bolilor de care suferă angajatul în cauză,  problemele de sănătate ale salariatului şi recomandările formulate de medicul de medicină a muncii, ce au fost avute în vedere la emiterea unei astfel de decizii, pentru a fi posibilă verificarea legalităţii acesteia de către instanţa de judecată.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă – complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 2634 din 5 decembrie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 2466/PI/28.09.2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta L.G.N. împotriva pârâtei instituţie de învăţământ superior, şi s-a dispus anularea deciziei nr. 201/112/C/31.05.2006 emisă de pârâtă, precum şi a tuturor măsurilor dispuse prin aceasta.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că decizia contestată a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 41 alin. 3 şi art. 48 din Codul muncii, întrucât, prin actul său unilateral, intimata a schimbat locul muncii, felul muncii şi condiţiile de muncă, în scopul evitării expunerii reclamantei la un eventual câmp electromagnetic, fără a reîncadra reclamanta pe un post corespunzător pregătirii şi calificării acesteia.

Pârâta a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2466/PI/28.09.2006 a Tribunalului Timiş, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de probă, respectiv fişa de aptitudini nr. 24/2006 şi procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006, înscrisuri ce erau hotărâtoare pentru soluţionarea cauzei, deoarece prin fişa de aptitudini se condiţionează desfăşurarea de către reclamantă a unei activităţi în condiţii de evitare a suprasolicitărilor la nivelul coloanei vertebrale, iar prin procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006 al I.T.M Timiş nu s-a reţinut nelegalitatea deciziei contestate, ci faptul că din documentele pârâtei rezultă intenţia unităţii de a crea condiţii nedăunătoare sănătăţii salariaţilor din cadrul bibliotecii instituţiei pârâte.

Recurenta susţine că, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut faptul că la baza emiterii deciziei contestate a stat referatul întocmit de medicul de medicină a muncii la data de 3.02.2006, referat prin care se face o altă recomandare medicală privitoare la evitarea expunerii reclamantei la radiaţii electromagnetice.

Totodată, se arată că potrivit înscrierilor din cartea de muncă, din care rezultă că reclamanta a fost angajată ca tehnician, desenator tehnic şi tehnician proiectant, şi a vând în vedere că reclamanta a absolvit în anul 1972 o şcoală postliceală de hidrometeorologie, îndeplinind o perioadă şi funcţia de tehnician hidrolog, încadrarea reclamantei pe postul de tehnician I din cadrul Catedrei de geometrie descriptivă şi desen tehnic a Facultăţii de Mecanică, iar nu pe postul de tehnician de geometrie descriptivă şi desen tehnic cum reţine, în mod greşit, instanţa de fond, corespunde pregătirii reclamantei şi nu comportă suprasolicitări la nivelul coloanei vertebrale sau vreun alt risc, care ar putea periclita sănătatea reclamantei.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 48, art. 171 şi următoarele din Codul muncii, Legea nr. 90/1996, art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 şi art. 3041Cod procedură civilă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosar şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin decizia nr. 201/112/C/31.05.2006 pârâta a dispus ca, începând cu data de 15.06.2006, să se modifice temporar locul şi felul muncii reclamantei, încadrată în funcţia de bibliotecar (M) I la Biblioteca Centrală a instituţiei pârâte, urmând să fie încadrată tehnician I la Departamentul de Mecatronică, Catedra G.D.D.T, cu acelaşi salariu şi aceleaşi sporuri.

Această decizie a fost emisă în temeiul art. 48 din Codul muncii, ca urmare a „problemelor de sănătate invocate în repetare rânduri de doamna L.G.N., confirmate, cel puţin parte din ele, de către Cabinetul de Medicină a Muncii al Universităţii „Politehnica” din Timişoara, precum şi recomandările acestuia”.

Conform art. 48 din Codul muncii, în situaţii excepţionale, angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului. O astfel de situaţie este cea care vizează protecţia salariatului.

Pentru individualizarea felului muncii, principalul criteriu îl constituie funcţia sau meseria şi care constau în totalitatea atribuţiilor, sarcinilor sau lucrărilor care trebuie să fie aduse la îndeplinire pe baza unei anumite calificări profesionale.

Prin urmare, ocupaţia este cea care constituie felul muncii şi constă în specialitatea, respectiv calificarea, exercitată efectiv la locul de muncă. Ea se deosebeşte de profesie, care reprezintă specialitatea, respectiv calificarea, obţinută prin studiu.

Art. 5 pct. II din Legea nr. 76/2002 defineşte locul de muncă ca fiind „cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu”.

Locul muncii determinat este sinonim cu noţiunea de post, care presupune adaptarea funcţiei la particularităţile fiecărui loc de muncă şi la caracteristicile titularului ce îl ocupă, potrivit cerinţelor de pregătire teoretică şi practică, competenţă, responsabilităţi,  atribuţii şi sarcini precise.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că prin decizia contestată au fost modificate unilateral atât felul muncii, cât şi locul muncii reclamantei, întrucât s-a modificat funcţia exercitată de reclamantă şi locul concret de purtare a muncii, astfel cum sunt ele menţionate în contractul individual de muncă.

În cuprinsul deciziei contestate nu se menţionează durata pentru care operează modificarea felului şi locului muncii reclamantei, chiar prin indicarea unui termen incert, ca de exemplu vindecarea sau ameliorarea bolilor de care suferă reclamanta, iar termenul de temporar utilizat de angajator este prea general pentru a corespunde cerinţelor art. 48 din Codul muncii.

Pe de altă parte, în decizie nu se precizează problemele de sănătate invocate de reclamantă în faţa angajatorului şi confirmată de către Cabinetul de Medicină a Muncii a Universităţii „Politehnica” Timişoara şi nici recomandările acestui cabinet, care să justifice măsura luată şi, pe cale de consecinţă, aplicarea prevederilor art. 48 din Codul muncii privitoare la modificarea temporară a locului şi felului muncii, fără consimţământul salariatului, ca măsură de protecţie a acestuia.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a sesizat angajatorul, în perioada în care lucra la Sala I a Bibliotecii  instituţiei pârâte, că expunerea sa la radiaţiile electromagnetice ale porţii antifurt, instalată în această sală, îi afectează starea de sănătate, motiv pentru care se impune schimbarea locului său de muncă. În acest sens, a invocat concluziile şi recomandările medicilor, menţionate în actele medicale depuse la dosar, înscrisuri din care nu rezultă însă că reclamanta s-ar supune vreunui risc prin exercitarea funcţiei de bibliotecar.

În urma acestei sesizări, pârâta a dispus schimbarea locului de muncă al reclamantei din sala 1 în sala 16 a Bibliotecii Centrale a instituţiei pârâte, iar reclamanta nu a mai sesizat angajatorul că are probleme de sănătate la noul loc de muncă. Prin urmare, actele medicale depuse la dosar nu pot justifica emiterea deciziei contestate prin acţiunea pendinte.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta-recurentă susţine că la baza emiterii deciziei contestate a stat fişa de aptitudini nr. 24/2006, pe care instanţa de fond nu a analizat-o, deşi era hotărâtoare pentru soluţionarea cauzei, fişă care nu se regăseşte însă la dosarul cauzei.

Procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006, întocmit cu ocazia controlului efectuat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş la instituţia pârâtă, nu are relevanţă în cauză, deoarece este ulterior emiterii deciziei contestate şi nu înlătură competenţa instanţei de a verifica legalitatea deciziei contestate, chiar dacă în cuprinsul său se reţine că decizia contestată de reclamantă a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în materie.

Prin urmare, instanţa de fond a analizat decizia contestată prin raportare la toate probele administrate de recurentă şi care erau utile soluţionării cauzei, arătând de ce le-a înlăturat, hotărârea recurată fiind temeinică şi legală, nefiind incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă.

Art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă a fost abrogat prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000 şi art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005, astfel încât nu poate fi analizat de către instanţa de recurs.

Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul declarat de pârâta-recurentă instituţia pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 2466/PI/28.09.2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, ca neîntemeiat.

1

Domenii speta

Spete similare