Pretenţii

Dosar nr. XXXX/193/2011 Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA - I - CIVILĂ

DECIZIA NR. XXX

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

  Preşedinte –

Judecător –

Judecător –

Grefier  –

La ordine judecarea recursului civil formulat de pârâta Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani, în contradictoriu cu reclamantul M. C., pârâta intimată SC X SRL Botoşani, intimaţii chemaţi în garanţie SC X SRL Botoşani, Consiliul Judeţean Botoşani şi Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Suceava, împotriva sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2011 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă avocat A. T. A. pentru recurenta Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani şi avocat S. M. pentru reclamantul M. C. lipsă, lipsind celelalte părţi.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită.

Avocat A. T. A. depune la dosar chitanţa nr. XXXXXXX/XXXX în cuantum de 366 lei şi timbre mobile, făcând astfel dovada timbrării cererii de recurs, iar avocat S. M.  depune la dosar chitanţă onorariu apărător.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente asupra acestuia.

Avocat A. T. A. solicită ca analizând motivele de recurs, instanţa să dispună admiterea recursului, casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arătând că prima instanţă a încălcat prevederile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că a respins ca tardiv formulată cererea privind efectuarea contraexpertizei. Precizează că lucrarea completă, incluzând şi răspunsul la obiecţiuni a fost depusă la termenul din xx.xx.xxxx, iar la termenul imediat următor, respectiv xx.xx.xxxx s-a solicitat contraexpertiză. Apreciază că motivul pentru care instanţa de judecată se pronunţă asupra probei abia la xx.xx.xxxx nu este imputabilă părţii pe care o reprezintă, proba fiind solicitată în termen legal, însă cauza a suferit amânări pentru continuitatea completului de judecată. Solicită a se casa sentinţa şi a se trimite cauza spre rejudecare pentru efectuarea acestei contraexpertize. În subsidiar solicită a se analiza întreg probatoriu administrat şi să se constate că nefiind  o expertiză care să arate gradul de culpă, deşi se reţine viteza excesivă pe fondul unei gropi de asfalt, reţine culpa recurentei 75% fără a face nici o motivare a acestor concluzii, reţinându-se ca şi probe cele de la cercetare penală.

Avocat S. M. solicită  respingerea, ca nefondat, a recursului şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală. În ce priveşte prima solicitare de admitere cu casarea şi trimitere spre rejudecare, apreciază că nu sunt date condiţiile întrucât art. 212 Cod procedură civilă face trimitere la primul termen de judecată după depunerea lucrării. Or, la xx.xx.xxxx a fost depusă lucrarea, la xx.xx.xxxx a fost primul termen când au fost depuse obiecţiunile la raportul de expertiză, fără a se solicita o nouă expertiză. Că, o nouă expertiză nu s-a impus în cauză deoarece: 1 - art. 212 al. 1 Cod procedură civilă prevedere că o expertiză se impune doar în condiţiile în care instanţa nu este lămurită de prima expertiză şi 2 – o astfel de probă nu ar fi fost utilă cauzei. Astfel,  expertul a subliniat faptul că dat fiind modalitatea aparte de producere a acestui eveniment rutier, respectiv o derapare în condiţiile apariţiei unei gropi nu există urme de frânare, iar urmele de frânare se corelează cu deformările autoturismului, într-un impact frontal sau lateral în nici un caz prin răsturnare, de aceea expertul nu a putut reţine viteza în lipsa unor condiţii minimale. Într-adevăr în actele de urmărire penală, organul de urmărire penală reţine faptul că intimatul a circulat cu viteză excesivă, însă există diferenţă între viteză excesivă şi viteză peste limita de viteză legală pentru respectivul sector de drum. Ceea ce s-a reproşat recurentei este faptul că acel drum nu a fost semnalizat că ar fi denivelat cu gropi, ceea ce ar fi dus la neadaptarea vitezei la drum. Mai arată că din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă faptul că imediat a doua zi gropile au fost plombate. Că, există culpă a administratorului de drum care a condus la neadaptarea vitezei de deplasare, la derapare şi la prejudiciul cauzat. De asemenea, arată că nu se poate reţine viteza conducătorului, iar constatările organului de urmărire penală nu au autoritate de lucru judecat, părţile adresându-se instanţei civile. Că, principala cauza a accidentului este semnalizarea necorespunzătoare a porţiunii drumului, lucrarea era terminată de constructor şi predată către administratorul drumului, în speţă societatea pârâtă. Cu cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil, de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx, Judecătoria Botoşani a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DJDP Botoşani, invocată de această pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea având ca obiect pretenţii privind pe  reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani, şi S.C. X S.R.L. Botoşani.

A obligat pârâta DJDP Botoşani la plata către reclamant a sumei de 10.352,53 lei reprezentând contravaloare reparaţii autoturism.

A respins cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii taxei de poluare, primei de asigurare şi cheltuielilor RAR pentru înmatriculare ca neîntemeiată.

A respins cererea  de obligare a  pârâtei SC X SRL la plata despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXX/193/2011 pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâtele  Direcţia Judeţeană De Drumuri şi Poduri Botoşani şi S.C. X S.R.L. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 4.029 lei şi de 3.500 euro reprezentând despăgubiri ca urmare a avarierii totale a autoturismului proprietatea sa, marca VW Golf Kombi cu nr. de înmatriculare BT-XX-XXXcu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de xx.xx.xxxx, autoturismul proprietatea sa a fost implicat într-un eveniment rutier  pe DJ 208H la KM 2, pe raza com. Vlădeni în afara localităţii Brehuieşti, că, în urma accidentului, autoturismul a derapat şi a impactat şanţul de pe partea stângă a direcţiei sale de deplasare, pe numele său fiind întocmit dosarul penal nr. XXXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani care, prin rezoluţia din data de xx.xx.xxxx, a dispus neînceperea urmăririi penale în privinţa sa. Reclamantul susţine că accidentul s-a datorat stării părţii carosabile, plină cu gropi, precum şi lipsei semnalizării rutiere, că, în urma accidentului, autoturismul a fost distrus în totalitate şi se consideră păgubit cu sumele menţionate în petitul acţiunii. Se susţine că lipsa semnalizării corespunzătoare a condus la producerea evenimentului rutier, că a convocat pârâtele la conciliere prealabilă directă, dar acestea nu s-au prezentat, prima pârâtă arătând că nu este de acord cu plata despăgubirilor întrucât accidentul s-a produs din culpa sa, iar, în subsidiar, culpa aparţine doar celei de-a doua pârâte întrucât aceasta avea calitatea de constructor şi garant al drumului, reclamantul susţinând că circula cu o viteză regulamentară, culpa producerii accidentului revenind pârâtelor prin nesemnalizarea corespunzătoare a unui drum cu gropi mari astfel încât fiecare conducător auto să  circule cu o viteză mult sub limita legală pe respectivul sector de drum pentru a evita orice pericol.

Se arată că, în drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 998-999 C.civ.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Se arată că pârâta SC X SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că a executat lucrarea de modernizare drum pentru autoritatea contractantă DJDP Botoşani, lucrare ce a fost finalizată în anul 2008, şi că singura obligaţie ce revine executantului după finalizarea şi recepţionarea lucrărilor de către beneficiar este ca, în perioada de garanţie să remedieze deficienţele apărute la solicitarea beneficiarului ce are obligaţia de a urmări comportarea în timp a lucrărilor.

Pârâta depune la dosar, de asemenea, înscrisuri.

Se arată că, legal citată, pârâta DJDP Botoşani a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu-i revenea de drept obligaţia semnalizării lucrărilor efectuate în zonă, întrucât în acel moment, tronsonul de drum se afla în reparaţie, executanţii fiind conform contractului de lucrări nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, SC X SRL Botoşani şi SC Drumuri şi Poduri SA Suceava, achizitor al lucrărilor fiind Consiliul Judeţean Botoşani, incidentul producându-se înainte de recepţia finală a lucrărilor, că obligaţia semnalizării lucrărilor revenea executantului lucrărilor. Pe fond, pârâta a arătat că acţiunea este neîntemeiată întrucât, din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, constatările au fost că accidentul s-a datorat vitezei excesive şi neadaptate la condiţiile unui drum cu gropi, fiind doar influenţat de starea părţii carosabile şi a lipsei semnalizării rutiere, că este dovedită cel puţin o culpă comună, în sensul prevăzut de O.U.G. nr. 195/2002, respectiv că, în situaţia lipsei  unor indicatoare şi marcaje, legislaţia obligă pe conducătorul auto să respecte prevederile din regulament, că rezultă calitatea sa procesuală pasivă din faptul că este administratorul drumului pe care s-a întâmplat evenimentul rutier, însă necesitatea instalării indicatoarelor rutiere este apreciată şi cu concursul altor autorităţi.

Se arată că pârâta a formulat cererea de chemare în garanţie a SC X SRL, DJDP Suceava şi  a Consiliului Judeţean Botoşani, aceştia fiind introduşi în calitate de chemaţi în garanţie.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, instanţa a dispus disjungerea cererii de chemare în garanţie şi formarea unui nou dosar.

În cauză, a fost administrată proba cu expertiza în specialitatea auto şi au fost audiaţi martori.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DJDP Botoşani, invocată de aceasta prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 şi de art.6 din acelaşi act normativ, instanţa reţine că pârâta DJDP Botoşani are calitate procesuală pasivă în condiţiile în care în conformitate cu prevederile anexei nr.1.4 a Hot. Consiliului Judeţean nr. 82/09.08.2011 ( pct. 61), sectorul de drum se află în administrarea pârâtei încât excepţia invocată de către pârâtă apare ca neîntemeiată şi o respinge.

Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că la data de xx.xx.xxxx, în timp ce reclamantul conducea autoturismul marca VW Golf pe raza com. Vlădeni, a intrat în depăşirea unui alt autoturism şi, în urma impactării unei gropi din asfalt pierde controlul volanului, ajungând în şanţul din partea stângă din direcţia de deplasare, iar ca urmare  a accidentului, autoturismul reclamantului a fost avariat, cuantumul reparaţiilor necesare fiind în sumă de 13.643,37 lei conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.

Prima instanţa reţine că evenimentul rutier a avut loc pe un drum judeţean, respectiv DJ208H, drum ce se află în administrarea DJDP  Botoşani, conform anexei nr.1.4 a Hot. Consiliului Judeţean nr. 82/09.08.2011 ( pct. 61).

Se reţine că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002,  administratorul drumului public, în speţă, pârâta DJDP Botoşani din prezenta cauză, sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia., iar alin. 6 prevede că în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii. Instanţa reţine că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a semnaliza şi de a menţine drumurile în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă în calitatea sa de administrator al drumului public, răspunderea sa fiind antrenată în baza art. 998-999 C.civ. Văzând că, la data producerii accidentului, lucrările de întreţinere, reparaţii etc. efectuate de către SC X SRL în baza contractului de lucrări nr.XXXXX/xx.xx.xxxx erau finalizate din data de xx.xx.xxxx, instanţa respinge cererea de obligare a pârâtei SC X SRL la plata despăgubirilor ca neîntemeiată.

Constatând existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, respectiv avarierea autoturismului care s-a datorat gropii din carosabilul drumului ce se afla în administrarea pârâtei, cuantumul prejudiciului fiind reprezentat de contravaloarea reparaţiilor ce ar urma să fie efectuate pentru aducerea autoturismului la starea iniţială (de 13.643,37 lei), instanţa, reţinând şi o culpă  a reclamantului în producerea accidentului de 25% în condiţiile în care, dată fiind viteza cu care acesta circula, în jur de 70 km/h, confirmată de declaraţiile martorilor audiaţi, acesta a încălcat obligaţia prevăzută de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 conform căruia conducătorul auto are obligaţia de a adapta viteza la condiţiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, chiar dacă nu se afla într-o zonă de limitare a vitezei, obligă pârâta DJDP Botoşani la plata către reclamant a sumei de 10.352,53 lei reprezentând contravaloare reparaţii autoturism şi respinge cererea  de obligare a  pârâtei SC X SRL la plata despăgubirilor, ca neîntemeiată

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei DJDP Botoşani la plata contravalorii taxei de poluare, primei de asigurare şi cheltuielilor RAR pentru înmatriculare, instanţa le respinge, motivat de faptul că, plata sumelor pretinse de către reclamant nu este o consecinţă a faptei pârâtei de nesemnalizare a gropii din asfalt, ci este o consecinţă a obligaţiilor legale ale reclamantului în calitatea sa de proprietar al unui autoturism.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.

Arată recurenta pârâtă în dezvoltarea motivelor de recurs că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea faţă de pârâta SC X SRL Botoşani, apreciind că doar recurenta ar avea calitate procesual pasivă în acest litigiu şi chiar dacă obligaţia prev.de art. 40 alin.1 teza a II-a a O.G 43/1997(cea a semnalizării) incumbă executantului, doar în perioadele în care pe sectorul de drum se desfăşoară lucrări de întreţinere, reparaţii, modernizare, reabilitare sau consolidare, nu trebuie pierdut din vedere faptul că accidentul a fost influenţat pe lângă faptul semnalizării necorespunzătoare şi de starea părţii carosabile aspect care rezultă din Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, menţinerea stării bune a carosabilului fiind, în opinia acesteia, o obligaţie care revine şi executantului lucrării de întreţinere a drumului, în baza Contractului XXXXX/xx.xx.xxxx;

Se arată că, în mod nelegal, instanţa a respins cererea societăţii de efectuare a unei contraexpertize care ar fi putut clarifica cauza sub toate aspectele.

În acest sens, se arată că, potrivit art.212 alin. 2 C.proc.civ., expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării, că  lucrarea completă a expertului, incluzând aici şi răspunsul la obiecţiuni care urmau a întregi raportul iniţial, a fost depusă la termenul din data de 24 feb.2012, iar la termenul imediat următor, respectiv xx.xx.xxxx s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize, discutia asupra necesitătii şi utilitătii administrării acestei probe prorogându-se pentru termenele ulterioare din motive care nu-i sunt imputabile şi drept urmare, solicitarea a fost făcută în termenul prevăzut de lege, iar instanţa nu avea nici un temei legal pentru a dispune decăderea din probă şi a încălca astfel dreptul de apărare al pârâtelor în cauză, iar aflarea adevărului asupra unor chestiuni tehnice se putea face doar în urma administrării unor probe utile şi pertinente, depoziţiile martorilor fiind probe indirecte şi lipsite de consistenţa şi de valoarea probantă pe care o poate avea părerea avizată a unui expert de specialitate;

În continuare,  recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond a stabilit în sarcina sa o culpă procentuală de 75% în producerea accidentului, faţă de probatoriile administrate în cauză, declaraţiile martorilor fiind, contradictorii vis-a vis de dinamica producerii accidentului şi de împrejurările concrete în care s-a desfăşurat evenimentul, iar expertiza tehnică auto, care era menită să clarifice situaţia concretă şi să poată da temeiuri sau indicii pentru ca instanţa să poată face aprecieri asupra culpei fiecărei părţi implicate direct sau indirect în evenimentul rutier, nu a lămurit nici unul dintre aceste aspecte, viteza, nefiind stabilită pe baza unor date verificabile, tehnice, ci doar estimată, având la baza aprecierile neavizate şi subiective ale martorilor, de remarcat fiind şi faptul că instanţa nu a avut în vedere în considerentele hotărârii constatările mult mai avizate ale agenţilor de poliţie care au efectuat cercetări în cauză, aşa cum se regăsesc ele în Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale care au stabilit drept cauză a accidentului viteza excesivă şi neadaptată la condiţiile de drum, modul de producere al accidentului fiind influenţat şi de starea părţii carosabile şi de lipsa semnalizării rutiere, influenţă care poate fi echivalată cu o culpă minoritară în producerea accidentului, în timp ce existenţa gropii sau lipsa semnalizării corespunzătoare au avut cel mult rolul unor factori favorizanţi în producerea accidentului.

Pentru toate aceste motive se  solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi, rejudecând fondul, să se dispună modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.

Legal citată, pârâta intimată SC X SRL Botoşani a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Se arată că, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DJDP Botoşani întrucât, aceasta este administratorul drumului public pe care a avut loc evenimentul rutier, în conformitate cu prevederile Anexei nr.1.4 din Hotărârea Consiliului Judeţean Botoşani nr.82/09.08.2011

Apreciază, de asemenea că, este corectă hotărârea instanţei de fond şi cu privire la c/v despăgubirilor stabilite în sarcina recurentei D.J.D.P. Botoşani reprezentând, c/v reparaţiilor aşa cum au fost calculate prin expertiza tehnică efectuată în cauză şi diminuate cu 25% datorită existenţei şi culpei reclamantului în producerea accidentului.

La rândul său,  reclamantul M. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Apreciază că expertiza efectuată în cauză a lămurit complet mecanismul de producere al accidentului şi cauzele producerii lui, că acesta s-a datorat stării părţii carosabile, plină cu gropi, precum şi a lipsei semnalizării rutiere de specialitate, aspect constatat de prima instanţă şi de către organele de urmărire penală.

Arată reclamantul că ,din punctul său de vedere, probatoriul administrat la prima instanţă este complet, în sensul că expertiza efectuată în cauză şi probele testimoniale relevă că gropile existente în carosabil, identificate de organele de poliţie în procesul verbal de cercetare la faţa locului, au determinat producerea accidentului şi că la data producerii evenimentului rutier aceste gropi nu erau semnalizate.

Mai arată reclamantul că, prin prisma probatoriului administrat se poate concluziona că organele de urmărire penală nu au avut nici o probă la dispoziţie pentru a stabili viteza de deplasare, instanţa civilă nefiind ţinută de concluzia organului de urmărire penală cu privire la faptul că ar fi avut viteză excesivă, respectivul sector de drum fiind în extravilan, limita fiind de 90 km/h.

Reclamantul apreciază inutilă efectuarea unei noi expertize, în condiţiile în care cea efectuată lămureşte cauza sub toate aspectele tehnice, expertul detaliind mecanismul de producere al accidentului.

În recurs nu s-au formulat cereri noi de probe.

Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.

Deşi se critică modul în care prima instanţă a stabilit cadrul procesual sub aspectul calităţii procesuale pasive a părţilor implicate în acest proces şi cu toate că se contestă soluţia instanţei privind reţinerea răspunderii doar în sarcina recurentei, Tribunalul constată nefondată această critică în condiţiile în care recurenta deţine, în conformitate cu legea (art.22 din O.G. nr.43/1997), atribuţii specifice şi exclusive legate de administrarea drumurilor publice judeţene, inclusiv aceea de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei şi de a lua toate măsurile de înlăturare  a acestuia.

Tribunalul apreciază drept pertinente argumentele instanţei de fond referitoare la faptul că în situaţia existenţei unor responsabilităţi şi în sarcina  executantului lucrării, aşa cum pretinde recurenta în motivele sale, aceasta se referă strict la perioadele în care pe sectoarele de drum se desfăşoară lucrări de întreţinere, reparaţii, modernizare, reabilitare sau consolidare, iar la data producerii accidentului drumul respectiv nu se afla în nici una dintre aceste situaţii.

Pe fondul cauzei, Tribunalul reţine că în măsura în care instanţa se consideră lămurită asupra aspectelor litigioase puse în dezbatere, nu este obligată a administra în cauză mai multe expertize tehnice care să ducă fiecare la dezlegarea aceloraşi obiective, iar dispoziţia primei instanţei de respingere a cererii de efectuare a contraexpertizei solicitate, nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a dreptului la apărare aşa cum se pretinde, din moment ce expertiza efectuată a fost apreciată drept lămuritoare, constatându-se inutil a fi administrată, iar la aprecierea gradului de culpă s-a avut în vedere, evident, întregul context al împrejurărilor în care s-a produs accidentul şi ansamblul probator administrat în cauză.

Chiar dacă recurenta pretinde faptul că în realitate cauza principală a producerii accidentului ar fi fost viteza excesivă a autoturismului, fapt care este de natură a influenţa şi gradul de culpă a părţilor responsabile de producerea acestuia, Tribunalul consideră această susţinere ca nefiind relevantă, apreciind astfel că nu viteza mare a autoturismului a fost cauza principală a producerii accidentului ci, aşa cum s-a stabilit, aceasta este legată, în esenţă, de faptul existenţei în carosabil a acelor gropi datorate deteriorării acestuia şi implicit întreţinerii necorespunzătoare şi lipsei semnalizărilor şi că avarierea autoturismului este strâns legată de impactul cu aceasta.

În nici un caz nu i se poate impune conducătorului unui vehicul să manifeste pe drumurile publice un exces de prudenţă dus până la limita extremă în ce priveşte viteza de deplasare, spre a identifica şi evita orice tip de obstacol existent în trafic, pentru că acesta ar însemna adoptarea unui comportament excesiv şi nu în ultimă instanţă ar fi de natură a afecta nu numai fluenţa dar şi securitatea traficului rutier. Mai mult, viteza de deplasare a autoturismului nu s-a dovedit a fi excesiv de mare, spre a i se putea reproşa conducătorului auto o culpă majoritară în producerea accidentului, iar autorităţile cu atribuţii specifice au obligaţia legală de a asigura repararea şi întreţinerea corespunzătoare a drumurilor de interes public, care să nu pună în pericol siguranţa circulaţiei şi care să servească scopului pentru care au fost construite, obligaţie pe care recurenta nu şi-a îndeplinit-o întrutotul, recursul urmând a fi respins pentru motivele arătate iar hotărârea primei instanţe menţinută, ca temeinică şi legală.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga recurenta Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani, să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat către intimatul M. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Botoşani, cu sediul în Botoşani, strada Victoriei nr.2, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine, în contradictoriu cu reclamantul intimat M. C., cu domiciliul în comuna Corni, judeţul Botoşani, pârâta intimată S.C. „X” S.R.L. Botoşani, cu sediul în Botoşani, strada X nr.Y, judeţul Botoşani şi chemaţii în garanţie S.C. „X” S.R.L. Botoşani, Consiliul Judeţean Botoşani cu sediul în Botoşani, Piaţa Revoluţiei nr.1-3, judeţul Botoşani şi Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Suceava, cu sediul în Suceava, strada Ştefan cel Mare nr.36, judeţul Suceava.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă recurenta să plătească reclamantului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare