Modificarea locului de munca. Neacordarea indemnizatiei de detasare.

Potrivit art.42(1) din Codul Muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului într-un alt loc de munca decât cel prevazut în contractul individual de munca iar în conformitate cu art. 45 din Codul Muncii, detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executarii unor lucrari în interesul acestuia.

În ceea ce priveste drepturile de care beneficiaza salariatii în caz de detasare, art. 46 al.(4) din Codul Muncii prevede ca salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, în conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 prevede ca „salariatii unitatilor trimisi în detasare beneficiaza de drepturile de delegare prevazute la art. 45.

 În cazul în care detasarea depaseste 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plateste o indemnizatie egala cu 50% din salariul de baza zilnic. Aceasta indemnizatie se acorda proportional cu numarul de zile ce depaseste durata neîntrerupta de 30 de zile”.

Coroborând dispozitiile redate mai sus, rezulta ca salariatul detasat beneficiaza de cumulul drepturilor prevazute de text, respectiv: cheltuieli de transport, cazare si indemnizatie, ceeace presupune ca salariatul sa fie detasat in alta localitate decât cea de domiciliu, deoarece numai aceasta împrejurare ar putea  determina plata cheltuielilor de “transport” si “cazare”.

Dealtfel, art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 face în mod expres trimitere la art.45, stabilind ca angajatii trimisi în detasare beneficiaza de drepturile de delegare prevazute de art.45, care, în cazul în care detasarea dureaza mai mult de 30 de zile sunt substituite de indemnizatia pretinsa de recurent.

În conditiile in care art. 45 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 se refera la salariatii trimisi în delegatie în tara sau strainatate, este evident ca si art.46 are în vedere aceleasi împrejurari, respectiv, detasarea salariatului in alta localitate.

Cele doua texte din contractul colectiv de munca se refera la aceleasi drepturi, reglementarea distincta fiind determinata numai de elementele specifice modificarii  contractului individual de munca.

Astfel, diurna prevazuta de art. 45 se justifica prin parasirea localitatii, si este necesara pentru compensarea inconvenientelor determinate de parasirea domiciliului sau resedintei cu toate consecintele care decurg din acest fapt. Aceasta are în vedere în special cheltuielile pentru hrana efectuate în afara localitatii, întrucât cheltuielile de transport si costul cazarii sunt suportate de angajator.

Reclamantul A.F. reprezentat de Sindicatul „PR” Constanta a solicitat obligarea pârâtei SC G4S C.S. SRL Bucuresti la plata sumei de 421,5 lei reprezentând indemnizatie de detasare aferenta perioadei 14.04.2008 – 14.05.2008.

A aratat ca este angajat al CN P.R. SA si a fost detasat pentru o perioada de un an la societatea pârâta, astfel ca  pârâta avea obligatia potrivit art. 46 al.4 din Codul Muncii si art. 46 din contractul colectiv de munca la nivel national sa îi plateasca o indemnizatie de 50% din salariul de baza zilnic.

Aceasta indemnizatie nu i-a fost platita cu motivatia ca s-ar acorda decât în cazul în care angajatii s-ar deplasa în teritoriu din ordinul angajatorului.

În referire la acest argument al pârâtei, reclamantul a aratat ca este vorba de o interpretare fortata a art. 46 din contractul colectiv de munca, articol care vizeaza numai modul de calcul al indemnizatiei si ca nu are relevanta daca angajatii se deplaseaza sau nu în teritoriu în perioada detasarii.

A mai aratat ca prevederea art. 46 din contractul colectiv de munca la nivel national este clara si singura conditie stabilita este ca detasarea sa dureze mai mult de 30 de zile.

Prin sentinta civila nr. 1275/12.11.2008, Tribunalul Constanta a respins actiunea formulata de reclamantul Sindicatul Pr Constanta în contradictoriu cu pârâta SC G4S C.S. SRL.

Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut urmatoarele aspecte:

Reclamantul este angajat la CN P.R. si a fost detasat la societatea pârâta activând în cadrul Diviziei de transporturi rurale – Judetul Constanta din structura societatii pârâte.

Potrivit art.42 din Codul Muncii, detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executarii unor lucrari în interesul acestuia.

Art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 prevede ca „salariatii unitatilor trimisi în detasare beneficiaza de drepturile de delegare prevazute la art. 45. În cazul în care detasarea depaseste 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plateste o indemnizatie egala cu 50% din salariul de baza zilnic. Aceasta indemnizatie se acorda proportional cu numarul de zile ce depaseste durata neîntrerupta de 30 de zile.

 Instanta a apreciat ca acest text se refera la salariatii “trimisi în detasare” fiind vorba de salariati trimisi în alta localitate pentru o anumita perioada de timp.

Art.4 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nu se refera la toate cazurile de detasare în sensul art. 45 din Codul Muncii ci numai la anumite cazuri de detasare, respectiv cele care presupun parasirea localitatii în care angajatul activeaza, pentru o perioada neîntrerupta de timp care depaseste programul normal de munca.

Indemnizatia de 50% din salariul de baza zilnic se acorda „în locul diurnei zilnice” prin urmare, este vorba de o suma de bani care înlocuieste diurna, motivat de durata detasarii, de peste 30 de zile.

În cazul trimiterii în detasare, în sensul art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, angajatul beneficiaza de aceleasi drepturi prevazute la art. 45 pentru delegare, ceea ce presupune si îndeplinirea acelorasi conditii.

Cu toate acestea, art.45 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 se refera la salariatii trimisi în delegatie în tara sau strainatate.

Din redactarea art.45, rezulta ca diurna se justifica prin parasirea localitatii, deplasarea la o distanta semnificativa si ca este necesara pentru compensarea inconvenientelor determinate de parasirea domiciliului sau resedintei, cu toate consecintele care decurg din acest fapt. Aceasta are în vedere în special cheltuielile pentru hrana efectuate în afara localitatii, întrucât cheltuielile de transport  si costul cazarii sunt suportate de angajator.

Desi reclamantului i s-a schimbat locul de munca, în sensul ca este vorba de o societate comerciala, acesta îsi desfasoara activitatea în Judetul Constanta, realizând activitati de transport în teritoriul judetului.

Din evidenta itinerariilor realizate de reclamant anterior, în timpul activitatii desfasurate în cadrul CN PR – Oficiul judetean de posta Constanta, rezulta ca si în acea perioada, reclamantul participa la activitati de transport pe teritoriul judetului, în afara Municipiului Constanta.

Prin natura activitatii desfasurate de reclamant atât în cadrul CN P.R. cât si în cadrul societatii pârâte, locul de munca al acestuia nu s-a schimbat decât în privinta locului de plecare si de sosire, activitatea fiind desfasurata în continuare tot pe teritoriul judetului Constanta dar în folosul altui angajator.

Fata de aspectele retinute, instanta de fond a constatat ca reclamantul nu este îndreptatit la diurna si nici nu are dreptul la indemnizatia care o înlocuieste în cazul unei detasari mai mari de 30 de zile, astfel ca cererea a fost respinsa ca nefondata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul reclamant - prin intermediul Sindicatului Pr Constanta, care a formulat urmatoarele critici:

- Instanta a interpretat gresit dispozitia art. 46  din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, neluând în considerare conditiile diferite de lucru de la societatea unde au fost detasati salariatii de la CN P.R.

Astfel, dupa detasare, acestia trebuiau sa îsi desfasoare activitatea in conditii total diferite, respectând o alta procedura de lucru, dupa alt program, parcurgând trasee de 250 km, mult mai lungi, fata de cele efectuate anterior detasarii.

De asemenea, in programul zilnic de lucru sunt cuprinse si perioadele de pregatire a curselor, formalitati care se realizeaza la întoarcerea din cursa si celelalte activitati curente care, toate la un loc conduceau la depasirea programului normal de lucru, fara a beneficia de plata orelor suplimentare.

- Nu exista o norma legala sau conventional care sa stabileasca acordarea indemnizatiei de detasare în scopul acoperirii cheltuielilor suplimentare de hrana si întretinere si nici nu se poate considera ca modificarea traseelor zilnice in interiorul judetului nu se încadreaza în situatia reglementata de art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national.

De asemenea, art. 46 alin. 4 din Codul muncii prevede ca salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si a celor de cazare precum si la o indemnizatie de detasare, reprezentând de fapt o compensatie pentru modificarea unilaterala a contractului individual de munca în masura în care are loc o modificare a conditiilor în care angajatul îsi desfasoara activitatea, comparativ cu perioada anterioara.

Pentru aceste motive, recurentul apreciaza ca în cauza sunt îndeplinite cerintele art. 304 pct. 9 cod procedura civila, pentru admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat aratând ca în mod corect prima instanta a interpretat textele de lege incidente in cauza, neavând loc o modificare a conditiilor de lucru ale reclamantului cu ocazia detasarii acestuia astfel ca, acesta nu este îndreptatit la plata unei indemnizatii de detasare.

Analizând sentinta recurata in raport de probele administrate in cauza si criticile formulate prin prezentul recurs, Curtea constata:

Prin decizia nr. 12263/03.04.2008, emisa de Directia Regionala de Posta -Constanta, reclamantul a fost detasat la SC G4S C.S. SRL in perioada 12.04.2008 - 12.04.2009, specificându-se ca, functia de baza este de „agent însotire” si ca este detasat „fara a i se modifica felul muncii”.

Nu s-a invocat de catre reclamant nerespectarea clauzei inserata in decizia mai sus amintita cu privire la „felul muncii”, dar acesta considera ca este îndreptatit sa primeasca indemnizatia de detasare, deoarece conditiile de munca s-au modificat dupa detasare, fiind obligat sa efectueze curse mult mai lungi.

Potrivit art.42(1) din Codul Muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului într-un alt loc de munca decât cel prevazut în contractul individual de munca iar în conformitate cu art. 45 din Codul Muncii, detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executarii unor lucrari în interesul acestuia.

În ceea ce priveste drepturile de care beneficiaza salariatii în caz de detasare, art. 46 al.(4) din Codul Muncii prevede ca salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, în conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 prevede ca „salariatii unitatilor trimisi în detasare beneficiaza de drepturile de delegare prevazute la art. 45.

 În cazul în care detasarea depaseste 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plateste o indemnizatie egala cu 50% din salariul de baza zilnic. Aceasta indemnizatie se acorda proportional cu numarul de zile ce depaseste durata neîntrerupta de 30 de zile”.

Coroborând dispozitiile redate mai sus, rezulta ca salariatul detasat beneficiaza de cumulul drepturilor prevazute de text, respectiv: cheltuieli de transport, cazare si indemnizatie, ceeace presupune ca salariatul sa fie detasat in alta localitate decât cea de domiciliu, deoarece numai aceasta împrejurare ar putea  determina plata cheltuielilor de “transport” si “cazare”.

Dealtfel, art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 face în mod expres trimitere la art.45, stabilind ca angajatii trimisi în detasare beneficiaza de drepturile de delegare prevazute de art.45, care, în cazul în care detasarea dureaza mai mult de 30 de zile sunt substituite de indemnizatia pretinsa de recurent.

În conditiile in care art. 45 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 se refera la salariatii trimisi în delegatie în tara sau strainatate, este evident ca si art.46, are în vedere aceleasi împrejurari, respectiv, detasarea salariatului in alta localitate.

Cele doua texte din contractul colectiv de munca se refera la aceleasi drepturi, reglementarea distincta fiind determinata numai de elementele specifice modificarii  contractului individual de munca.

Astfel, diurna prevazuta de art. 45, se justifica prin parasirea localitatii, si este necesara pentru compensarea inconvenientelor determinate de parasirea domiciliului sau resedintei cu toate consecintele care decurg din acest fapt. Aceasta are în vedere în special cheltuielile pentru hrana efectuate în afara localitatii, întrucât cheltuielile de transport si costul cazarii sunt suportate de angajator.

Recurentul sustine ca indemnizatia pretinsa reprezinta o compensatie pentru modificarea conditiilor de munca.

Orice compensatie presupune, insa, existenta unui prejudiciu cum ar fi de pilda, prejudiciul moral determinat de disconfortul produs urmare parasirii localitatii de domiciliu pentru o perioada de timp.

Recurentul nu a facut dovada unui astfel de prejudiciu si nici a împrejurarii ca pe perioada detasarii a fost pus în situatia de a parasi localitatea unde isi are domiciliul, pe o perioada îndelungata.

Desi reclamantului i s-a schimbat locul de munca în sensul ca este vorba de o societate comerciala, acesta îsi desfasoara activitatea tot în Judetul Constanta, iar  cursele efectuate pe raza judetului se încadrau în programul normal de lucru, neîndeplinind alte sarcini decât cele pe care le îndeplinea înainte de detasare.

Deplasarea acestuia în timpul programului de munca în afara localitatii, pe teritoriul judetului, în desfasurarea normala si zilnica a atributiilor de serviciu nu poate conferi nici dreptul la diurna si nici dreptul la indemnizatia care o înlocuieste în cazul unei detasari mai mari de 30 de zile.

Recurentul nu a dovedit ca deplasarile efectuate  în afara orasului s-ar fi realizat pe perioade de timp neîntrerupte si mai mari decât durata normala a programului de lucru.

Se sustine ca a avut loc o modificare a conditiilor de lucru deoarece se parcurgeau trasee de peste 250 km. dar aceasta împrejurare nu face aplicabil art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 ci , tine de obligatia recurentului de realizare a atributiilor de serviciu, asumata prin contractul individual de munca.

In cazul in care parcurgerea acestor distante presupunea depasirea orelor de program, reclamantul era îndreptatit sa solicite obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, dar acest aspect nu a facut obiectul cererii la instanta de fond astfel ca nici Curtea nu poate analiza aceste pretentii deoarece contravine disp. art. 294 cod procedura civila.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedura civila recursul declarat împotriva sentintei civile nr. 1275/12.11.2008 va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare