Procedura insolvenţei. Formularea acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legitimare procesuală activă

Procedura insolvenţei. Formularea acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legitimare procesuală activă

Legea nr. 85/2006, art. 138 alin.  3

Art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 instituie o legitimare procesuală  specială pentru comitetul creditorilor ca organ colectiv, astfel că nu este îngăduit fiecărui creditor în parte să formuleze acţiune în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 ( în condiţiile în care creditorii s-au constituit într-un astfel de comitet ).

(C.Ap. Bucuresti, Sectia a V a Comerciala

decizia nr. 23 din 14 ianuarie 2008)

Prin sentinţa  comercială nr.2518/22.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII a Comercială  a fost respinsă cererea  formulată de creditoarea AVAS împotriva pârâtului I.S.,  cu privire la obligarea acestuia  să suporte pasivul debitoarei SC P.X.G. SRL,  ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul-sindic a reţinut că potrivit articolului 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006 numai comitetul creditorilor poate cere judecătorului -sindic  să fie autorizat să introducă acţiune prevăzută la alineatul 1, dacă administratorul/lichidatorul judiciar a omis să indice cauzele insolvenţei, persoanele culpabile de  starea de insolvenţă ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea şi aceasta ameninţă să  se prescrie. Drept urmare, judecătorul-sindic  a autorizat astfel comitetul creditorilor, să formuleze cerere împotriva pârâtului. Judecătorul-sindic subliniază că autorizarea  s-a dat comitetului creditorilor, iar nu preşedintelui acestui comitet, respectiv creditoarei A.V.A.S. Pe de altă parte, s-a reţinut că nici comitetul creditorilor nu a mandatat-o pe creditoarea A.V.A.S. să formuleze această cerere, ci dimpotrivă, Comitetul creditorilor a decis  să nu  se formuleze o astfel de cerere.

Pe cale de consecinţă, A.V.A.S. nu avea calitate procesuală activă să formuleze cererea întemeiată  pe  dispoziţiile articolului 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea  AVAS,  ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V a Comercială.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit s-a respins cererea A.V.A.S., deoarece, în calitate de preşedinte al Comitetului creditorilor A.V.A.S. a fost autorizat să formuleze cerere  pentru angajarea răspunderii fostului administrator, în vederea recuperării creanţei privind  întregul pasiv al debitoarei .

Se mai arată, de asemenea, că fiecare creditor în parte  are calitate procesuală activă să formuleze această cerere. Este aşa deoarece  scopul rezultat din articolul 2 din lege este acela al instituirii unui sprijin pentru creditori ale căror interese sunt  concurenţiale, precum şi acela  al celerităţii actului de justiţie .

În cauză, A.V.A.S. are calitate de creditor şi a fost desemnat preşedinte al Comitetului Creditorilor, cele  două ipostaze conferind acestuia calitatea procesuală activă. Legiuitorul  când  a prevăzut faptul că poate fi  autorizat de instanţă comitetul creditorilor, nu a exclus posibilitatea ca  acei creditori neconstituiţi  în comitet să fie autorizaţi să acţioneze în  instanţă persoanele  responsabile de ajungerea debitoarei în faliment. Intenţia legiuitorului exprimată prin norma juridică incidentă  în cauză a fost aceea de a oferi creditorilor un mijloc procedural prin care creditorii îşi pot recupera creanţele prin  sancţionarea membrilor organelor de conducere.

Pe  fond, recurenta susţine în esenţă că deşi nu există un raport amănunţit al cauzelor care au condus la insolvenţa  debitoarei, nici până în prezent fostul administrator al debitoarei nu a răspuns  solicitărilor prevăzute de articolul 35 din Legea nr. 85/2006 de a preda actele  şi informaţiile prevăzute de articolul 28 alin. 1 din aceeaşi lege . Din informaţiile prezentate în rapoartele lichidatorului judiciar reiese faptul că acesta a  fost nevoit să facă demersurile la administraţia fiscală pentru a obţine  cel puţin copii ale  unor bilanţuri contabile şi minimum de raportări contabile. Din acestea rezultă că este vizibilă continuarea activităţii, debitoarei la nivelul cheltuielilor  pe care societatea a continuat să le  întreprindă, respectiv că în perioada 1999 -2004 inclusiv societatea a  acumulat datorii de 551 % .

Potrivit articolului 2 şi 6 din Legea nr. 82/1991 contabilitatea trebuie să cuprindă şi furnizarea  informaţiilor necesare stabilirii  patrimoniului, înregistrările făcându-se cronologic şi sistematic, această obligaţie nefiind îndeplinită de  administratori.

De aceea , recurenta consideră că sunt incidente  dispoziţiile articolului 138 lit. a,d şi c  din  Legea nr. 85/ 2006.

În drept se invocă dispoziţiile articolului 374 şi următoarele din codul comercial, articolul 138 din Legea nr. 85/2006, articolul 72 şi 73 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată şi articolului 3041  Cod Procedură Civilă şi articolul 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă .

Analizând  recursul formulat, prin prisma criticilor invocate cu privire la  sentinţa recurată, a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză şi a probelor administrate, Curtea  a apreciat că recursul este nefondat şi a fost respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit articolului 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor  poate cere judecătorului-sindic  să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul  judiciar  sau lichidatorul a  omis  să indice în raportul său cauzele şi persoanele vinovate de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin.  1  şi răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 ameninţă să se prescrie.

Textul instituie o legitimare procesuală  specială pentru acest organ colectiv (comitetul creditorilor) astfel că nu este îngăduit fiecărui creditor în parte să formuleze această  acţiune ( în condiţiile în care creditorii s-au constituit într-un astfel de comitet) . Este aşa deoarece procedura insolvenţei este o procedură concursuală colectivă,  iar nu individuală.

Prin urmare, dacă în cadrul şedinţei, Comitetul Creditorilor nu a decis cu majoritate să formuleze acţiunea privind atragerea răspunderii patrimoniale a  administratorului debitoarei, aşa cum rezultă din  procesul verbal din 07.02.2007, rezultă  că A.V.A.S. nu justifică legitimare procesuală pentru formularea acestei acţiuni.

Pe  de altă parte, A.V.A.S. nu a formulat cererea, în numele Comitetului Creditorilor adică în calitate de mandatar al acestuia, ci în nume propriu, ca şi creditor individual.

Or, faţă de dispoziţiile art. 138 alin.  3  din Legea nr. 85/2006 şi de procesul-verbal  din  7.02.2007, acesta nu putea formula această acţiune.

Chiar dacă dispoziţiile Legii nr. 85/2006 protejează interesele creditorilor, exercitarea  acţiunii prevăzute de art. 138 alin. 3  din Legea nr. 85/2006 este lăsată la latitudinea  Comitetului Creditorilor, chiar dacă judecătorul-sindic  a autorizat formularea acesteia.

Caracterul colectiv şi concursual al procedurii presupune în cazul de faţă o majoritate simplă a creditorilor care să voteze pentru exercitarea acţiunii, ceea ce  nu  s-a întrunit în şedinţa din 7.02.2006.

De aceea, Curtea, constatând că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei  calităţii procesuale active a A.V.A.S.  în temeiul articolului 312 alin. 1 raportat la articolul 304 pct.9 şi articolul 3041 Cod Procedură Civilă  a respins recursul ca nefondat.

3

Domenii speta

Spete similare