Taxe vamale. Determinarea valorii în vamă pentru importul de software pe suporturi informatice.

13. Taxe vamale. Determinarea valorii în vamă pentru importul de software pe suporturi informatice.

Drept administrativ. Drept vamal.

Art. 68, art. 69, art. 77 din Legea nr. 141/1997,

Acordul privind aplicarea art. VII din Acordul General pentru

Tarife şi Comerţ, Ordinul nr. 2189/2006 al M.F.P.,

art. 128 alin. (1), art. 129 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal art. 104 din H. G. nr. 1114/2001,

Anexa la Legea nr. 98/1996 şi Notele explicative la Sistemul armonizat

de denumire şi clasificare tarifară a mărfurilor publicat în M. Of. nr. 75 bis

din 5.02.2003, Decizia nr. 368/1998 emisă de Directorul

general al Direcţiei Generale a Vămilor

Potrivit art. 1 al Acordului privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ (G.A.T.T.) „valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinaţia ţării de import, după o ajustare conform dispoziţiilor art. 8”, iar în înţelesul art. 128 alin. (1), art. 129 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată”.

Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,

de contencios administrativ şi fiscal

Decizia civilă nr. 813 din 15 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 8/CF din 22.01.2009 Tribunalul Neamţ a admis acţiunea formulată de S.C. H. S.A. Roman în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi. În consecinţă:

- a anulat decizia nr. 92 emisă la 26.02.2008 emisă de DGFP Neamţ;

- a anulat decizia 21196/22.11.2007 a DRAOV Iaşi şi procesul verbal de control vamal din data de 22.11.2007;

- a dispus ca Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi să restituie contestatoarei suma de 60 231 lei;

- a respins cererea de chemare în garanţie formulată de contestatoare în contradictoriu cu S.C. R. S.A. Bucureşti – prin sucursala S.C. R. S.A. Iaşi, ca lipsită de obiect;

- a obligat intimatele să plătească contestatoarei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 15.06.2005, cu declaraţia vamală de import 1/11740/15.06.2005 emisă de Biroul Vamal Piatra Neamţ, în baza contractului comercial 22/24.05.2005 şi a facturii externe 200418117/20.05.2005 emisă de Gibas Numeriek din Olanda, contestatoarea a importat definitiv un centru de prelucrare vertical Challenger MCV 2416 pentru care au fost achitate taxe vamale de 11785 lei, comision vamal şi TVA; un suport magnetic pentru tehnologie Know-how în valoare de 150 euro pentru care au fost achitate comision vamal şi TVA.

Organul vamal a apreciat că valoarea de 21.600 euro reprezentând preţul tehnologiei şi Know-how nu a fost inclusă în valoarea în vamă declarată pentru utilajul menţionat, pe declaraţia vamală fiind înscrisă menţiunea val tehnologie Know-how 21600 euro neinclusă în valoarea vamă cf art. VII AC GATT; dec DGV 368/8 - context în care a fost emisă decizia de regularizare a situaţiei nr. 21196/22-11-2007.

Potrivit Deciziei nr. 368 din 16 iunie 1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, conţinând date sau instrucţiuni în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale pentru determinarea valorii în vamă a suporturilor informatice importate, conţinând date sau instrucţiuni, se va ţine seama numai de costul sau de valoarea suportului informatic propriu-zis. Valoarea în vamă nu va cuprinde costul ori valoarea datelor sau a instrucţiunilor pe care le conţine, în condiţiile în care acest cost ori această valoare este distinctă de costul ori de valoarea suportului informatic.

 În cauză, componenta software a fost facturată distinct de componenta hard a calculatorului, aspect ce rezultă din actul adiţional la contractul 22/2005 şi care conduce la concluzia că rubricile declaraţiei vamale au fost completate conform reglementărilor legale în vigoare la acea dată. În acest context este întemeiată acţiunea.

Având în vedere soluţia de admitere a cererii principale, cererea de chemare în garanţie formulată de către contestatoare se va respinge ca lipsită de obiect.

În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului au formulat recurs pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ - persoană juridică subordonată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi - în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi chemata în garanţie S.C. R. S.A. Bucureşti prin Sucursala R. Iaşi.

I. Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a considerat hotărârea recurată netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

La data importului, reclamanta a declarat în vamă doar valoarea de 21.900 Euro, nu şi suma de 21.600 Euro reprezentând preţul informaţiilor de pe suportul magnetic. În vaza procesului-verbal de control 21196/CIV/22.11.207 întocmit de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi s-a stabilit o obligaţie suplimentară de 53.738 lei drepturi vamale de import aferente sumei nedeclarate de 21.600 Euro.

Instanţa de fond a reţinut greşit aplicabilitatea Deciziei nr. 368/1998 emisă de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor. Acest act se referă strict la evaluarea suporturilor informatice importate conţinând date sau instrucţiuni, nicidecum la valoarea în vamă a programelor informatice sau, cum este ca cauza da faţă, la valoarea tehnologiei şi Know-how-ului. Din acest considerent importul programelor informatice software, inclusiv importul de tehnologie şi Know-how, intră în categoria importului de bunuri care este supus calculului drepturilor de import. Decizia nr. 368/1998 nu are caractere derogatoriu de la regula stabilită prin norme legale superioare (legi şi ordonanţe de urgenţă) potrivit cărora pentru importul de bunuri se calculează drepturi de import.

În susţinerea acestui punct de vedere este şi Decizia nr. 7/2006 a Comisiei fiscale centrale aprobată prin O.M.F.P. nr. 2189/2006 care nu a fost avută în vedere de instanţa de fond, deşi potrivit art. 10 alin. 1 din O.M.F.P. nr. 877/2005, soluţiile Comisiei fiscale centrale sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a actului normativ în baza căruia au fost date. Potrivit acestei decizii importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

La stabilirea obligaţiilor vamale contestate şi la soluţionarea contestaţiei pe cale administrativ jurisdicţională au mai fost avute în vedere şi următoarele prevederi legale, neanalizate de instanţa de fond: art. 77 alin. 1, art. 78 din Legea nr. 14171997; ART. ŞI ART. 8 DIN Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ (GATT); Legea nr. 8/1996; art. 126, art. 139 din Codul fiscal; normele metodologice de aplicare a art. 128 din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.

Din aceste prevederi legale, cel puţin în privinţa taxei pe valoarea adăugată, rezultă fără echivoc ca importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri, deci este supus acestei taxe.

Aceasta cu atât mai mult cu cât tehnologia şi Know-how-ul sunt legate în mod indisolubil de utilajul importat, doar împreună asigurându-se posibilitatea executării diferitelor piese. Acest fapt rezultă inclusiv din adresa firmei Gibas Numeriek BV Olanda şi din cuprinsul contractului nr. 22/24.05.2005încheiat între părţi.

II. În motivarea recursului declarat în numele şi pentru Autorităţii Naţionale a Vămilor – recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a susţinut următoarele:

Instanţa a reţinut în mod eronat incidenţa Deciziei nr. 368/1998 emisă de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor motivat de următoarele aspecte:

- suporturile informatice care conţin date şi instrucţiuni şi care corespund definiţiei din Decizia nr. 4.1 a Comitetului tehnic de evaluare în vamă aprobată prin Decizia nr. 368/198, se clasifică la codurile tarifare 8524.31.00, 7524.39.10, 8524.40.00, 8524.91.00 şi 8524.99.00;

- bunul importat, respectiv tehnologia şi Know-how-ul, este indisolubil legat de utilajul Challenger MCV 2416, acestea fiind achiziţionate la aceeaşi dată, în baza aceluiaşi contract nr. 22/24.05.2005 şi a facturii externe nr. 20041817/20.05.2005, valoarea totală fiind aceea de 43.500 Euro;

- potrivit menţiunilor de pe factura externă nr. 20041817/20.05.2005 utilajul Challenger MCV 2416 şi tehnologia şi Know-how-ul reprezintă un tot unitar, încadrabil tarifar la poziţia 8457.1010.

Argumentul privind încadrarea tarifară - argument care nu a fost cenzurat de instanţă - prezintă o importanţă deosebită în a stabili dacă titularul operaţiunii de import datorează sau nu diferenţe de taxe vamale şi alte drepturi de import. Contrar menţiunilor pe care le conţine factura externă nr. 20041817/20.05.2005 în care se indică codul vamal 84571010, în declaraţia vamală de import DVI nr. I 11740/15.06.2005, titularul operaţiunii evidenţiază separat cele două bunuri importate, dar numeşte tehnologia şi Know-how-ul ca fiind suport magnetic.

Mai mult, pentru a justifica că importul privind tehnologia şi Know-how-ul este sub incidenţa Deciziei nr. 368/1998, contrar codului tarifar înscris de partenerul extern pe factură, reclamanta a înscris în DVI codul tarifar 8524.39.10. Procedând în acest mod, reclamanta a ignorat dispoziţiile art. 104 din Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001 în vigoare la data importului, precum şi prevederile capitolului, Reguli generale pentru interpretarea sistemului armonizat” din anexa la Legea nr. 98/1996.

III. Pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, chemata în garanţie S.C. R. S.A. a solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie ca inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Raportul juridic dedus judecăţii este unul de contencios administrativ, în care S.C. R. nu este parte şi în care S.C. H. S.A. solicită anularea unor acte administrativ fiscale emise de autorităţi fiscale. De aceea, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii contestatoarei împotriva S.C. R. S.A. cu acare are raporturi de drept comercial. Asupra acestei excepţii instanţa nu s-a pronunţat.

Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, curtea de apel constată următoarele:

Sub aspectul situaţiei de fapt sunt de reţinut următoarele:

Între Gibas Numeriek BV Olanda, în calitate de vânzător şi reclamanta S.C. H. S.A. Roman, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul nr. 22/24.05.2005 având ca obiect vânzarea-cumpărarea unui utilaj denumit „centru vertical de mare viteză Challenger MCV 2416”; la art. 2 al contractului este menţionată ca preţ suma de 43.500 Euro şi taxe vamale. La data de 11.06.2005 părţile au încheiat actul adiţional nr. 1 prin care a fost completat (a rămas ca preţ al contractului suma de 43.400 Euro şi taxe vamale) art. 2 al contractului, în sensul introducerii pct. 2.1 şi 2.1; la pct. 2.1 s-a menţionat preţul utilajului ca fiind 21.750 Euro, iar la pct.2.2. S-a menţionat ca preţ al tehnologiei suma de 21.750 Euro, din care: 150 Euro - preţul suportului magnetic şi 21.600 Euro - preţul informaţiilor de pe suportul magnetic.

Pe factura externă nr. 20041817 emisă la data de 20.05.2005 (anterior încheierii contractului) partenerul olandez a înscris distinct utilajul Challenger MCV 2416 – cu valoarea de 21.750 Euro şi tehnologia şi Know-how-ul – cu valoarea de 21.750 Euro; codul vamal înscris pe factură este 84571010.

În declaraţia vamală de import DVI nr. I 11740/15.06.2005, completată de comisionarul vamal S.C. R. S.A. Bucureşti, a fost înscris doar utilajul Challenger MCV 2416, cu preţul de 21.750 Euro şi cu codul 84571090; totodată a fost întocmită o declaraţie bis pentru suportul magnetic pentru tehnologie şi Know-how în valoare de 150 Euro; pe această declaraţie s-a făcut menţiunea că tehnologia şi Know-how-ul, în valoare de 21.600 Euro, nu este inclusă în valoarea în vamă conform art. VII din Acordul GATT şi Deciziei DGV nr. 368/1998.

În ceea ce priveşte tehnologia şi Know-how-ul, organele vamale au constatat, la controlul ulterior inopinat al operaţiunii vamale derulate conform DVI nr. I 11740/15.06.2005, că reclamanta a omis să includă în valoarea în vamă declarată la data de 15.06.2005 pentru utilajul Challenger MCV 2416 valoarea de 21.600 Euro şi să achite drepturile de import aferente. Constatările organelor vamale au fost cuprinse în procesul-verbal înregistrat la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi – Serviciul Antifraudă Vamală sub nr. 21.196/CIV/22.11.2007. În ceea ce priveşte încadrarea tarifară, în acelaşi proces-verbal s-a constatat că reclamanta nu a respectat dispoziţiile legale referitoare la Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, reţinându-se, sub acest aspect, dispoziţiile art. 104 din Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001, Anexa la Legea nr. 98/1996 şi Notele explicative la Sistemul armonizat de denumire şi clasificare tarifară a mărfurilor publicat în Monitorul Oficial al României nr. 75 bis din 5.02.2003 - secţiunea XVI subpoziţia 8524.39, respectiv secţiunea XVI 84.57, dispoziţii din care rezultă că încadrarea tarifară pentru ansamblul bunurilor descrise în contractul nr. 22/24.05.2005, în factura externă nr. 20041817/20.05.2005 şi în adresa firmei olandeze din 25.05.2005 este 84.57.10.90.000.

În urma acestor constatări a fost emisă decizia pentru regularizarea situaţiei înregistrată la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi – Serviciul Antifraudă Vamală sub nr. 21.196/CIV/22.11.2007, decizie prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei următoarele obligaţii: 11.785 lei taxe vamale, 390 lei comision vamal, 17.138 lei taxa pe valoarea adăugată, precum şi majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru fiecare dintre acestea.

Contestaţia administrativă formulată de reclamantă a fost respinsă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ prin decizia nr. 92/26.02.2008.

Sub aspectul aplicării dreptului la situaţia de fapt sunt de reţinut următoarele:

Apărarea reclamantei – reţinută ca atare de instanţa de fond prin hotărârea recurată – se fundamentează pe art. 2 din Decizia nr. 368/1998 sau, mai precis, pe art. 2 al Deciziei nr. 4.1 a Comitetului tehnic de evaluare în vamă, constituit pe baza Acordului privind aplicarea art. VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, ratificat de România prin Legea nr. 133/1994. Decizia nr. 4.1 a fost aprobată, în temeiul art. 112 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 626/1997, de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor prin Decizia nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, conţinând date sau instrucţiuni. La pct. 2 al Deciziei 4.1, Comitetul tehnic de evaluare în vamă – după ce la pct. 1 a reafirmat că, valoarea tranzacţională este prima bază pentru determinarea valorii în vamă, potrivit Acordului privind aplicarea art. VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, şi că aplicarea sa în cazul datelor şi instrucţiunilor înregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor este pe deplin compatibilă cu prevederile Acordului” – a considerat, ţinând seama de faptul că tratamentul datelor şi instrucţiunilor înregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor reprezintă un caz particular, că adoptarea de către părţi a practicii următoare este, de asemenea, compatibilă cu prevederile Acordului: „pentru determinarea valorii în vamă a suporturilor informatice importate, conţinând date sau instrucţiuni, se va ţine seama numai de costul sau de valoarea suportului informatic propriu-zis. Valoarea în vamă nu va cuprinde costul ori valoarea datelor sau a instrucţiunilor pe care le conţine, în condiţiile în care acest cost ori această valoare este distinctă de costul ori de valoarea suportului informatic”. La pct. 3 s-a prevăzut că „părţile care adoptă practica descrisă la pct. 2 vor comunica Comitetului tehnic de evaluare în vamă data de la care aceasta se aplică”.

O primă constatare este aceea că Decizia 4.1 se fundamentează pe reafirmarea principiului potrivit căruia valoarea tranzacţională este prima bază pentru determinarea valorii în vamă, pct. 2 al deciziei reglementând pe cale de excepţie (prin considerarea ca un caz particular) cazul datelor şi instrucţiunilor înregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor. În cauză, nu există nicio dovadă din care să rezultă cu certitudine că utilajul importat de reclamantă – centrul vertical de mare viteză Challenger MCV 2416 – ar constitui un asemenea caz particular, în sensul că este un echipament de tratare a datelor.

O altă constatare este aceea că pentru a fi compatibilă cu Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, adoptarea de către părţi a practicii descrise la pct. 2, acestea trebuie să comunice Comitetului tehnic de evaluare în vamă data de la care aceasta se aplică, astfel cum se prevede la pct. 3. În cauză, reclamanta nu a făcut nici dovada că ar fi efectuat o astfel de comunicare, în condiţiile în care apărarea sa s-a fundamentat exclusiv pe aplicabilitatea pct. 2 din Decizia 4.1 aprobată prin Decizia nr. 368/1998.

În altă ordine de idei, chiar dacă s-ar reţine că reclamanta ar fi făcut dovada că utilajul importat este de natura celor prevăzute la pct. 2 al Deciziei nr. 4.1 aprobate prin Decizia nr. 368/1998, este de constatat că nu se poate deroga prin dispoziţii cuprinse în acte normative emise de conducătorul unui organ al administraţiei publice centrale (la acea dată, conducătorul Direcţiei Generale a Vămilor) de la dispoziţiile consacrate prin lege. Există o ierarhie a actelor normative care impune ca cele date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului să fie emise în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Astfel, Codul vamal al României aprobat prin Legea nr. 141/1997 – în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale de import (avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 67 alin. 1 care prevede că taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declaraţiei vamale de import) – reglementează, prin art.77, procedura de determinare a valorii în vamă, dispunând că aceasta este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ (G.A.T.T.) încheiat la Geneva la 1.11.1979. Acest acord a fost acceptat de România prin Decretul nr. 183/1980; prin art. 1 al acordului se prevede că „valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinaţia ţării de import, după o ajustare conform dispoziţiilor art. 8”. Aşadar, potrivit acestor dispoziţii valoarea în vamă a produselor importate de reclamant este de 43.500 Euro convenită de părţi prin contractul nr. 22/24.05.2005.

Acelaşi cod prevede, prin art. 68 alin. 1, posibilitatea ca unele categorii de mărfuri să beneficieze de un tratament tarifar favorabil (o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent tarifar, potrivit alin. 2 al textului), în funcţie de felul mărfii sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. Însă, potrivit art. 69, cazurile în care, din motive şi împrejurări speciale, se acordă scutiri de drepturi la importul de mărfuri se stabilesc prin lege. Ori, în cauză, prevederea legală invocată de reclamantă ca temei al scutirii de plata drepturilor vamale pentru software este o decizie (act administrativ dat în aplicarea legii) emisă de conducătorul unui organ al administraţiei publice centrale şi nicidecum o lege. La data importului, legea care reglementa scutirea de taxe vamale era Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României (art. 5), în care nu se regăseşte scutirea pentru software (ordonanţa a fost abrogată prin Legea nr. 241/2007).

În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, este de reţinut şi Ordinul nr. 2189/2006 al ministrului finanţelor publice prin care a fost aprobată Decizia Comisiei fiscale centrale nr. 7/2006. Potrivit acestei decizii – cu precizarea că soluţiile unitare adoptate prin decizii ale comisiei şi aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a actului normativ în baza căruia au fost date, astfel cum se dispune prin ordinele succesive privind constituirea şi organizarea comisiei: art. 8 din Ordinul nr. 289/2004, art. 8 din Ordinul 1033/2004, art. 10 alin. 1 din Ordinul nr. 39/2005 (în vigoare la data importului), art. 10 din Ordinul nr. 877/2005 şi art. 12 alin. 2 din Ordinul nr.1318/2008 –

„în înţelesul art. 128 alin. (1), art. 129 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi având în vedere Decizia directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, conţinând date sau instrucţiuni, şi Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 5.720/2006 pentru abrogarea Deciziei directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, conţinând date sau instrucţiuni, importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată”.

Această instanţă reţine ca fiind fondate şi criticile aduse hotărârii recurate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi privind încadrarea tarifată a mărfurilor. Vânzătorul din Olanda al mărfurilor a înscris pe factura externă nr. 20041817/20.05.2005 un cod unitar pentru utilajul Challenger 2416 şi pentru tehnologie şi Know-how, respectiv 8457.10.10, în timp de comisionarul în vamă S.C. R. S.A. a înscris în DVI codul 8457.10.90 în ceea ce priveşte utilajul, iar în ceea ce priveşte suportul magnetic nu a trecut nici un cod.

Potrivit art. 77 din Legea nr. 141/1997, „regulile generale şi notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României sunt cele din Convenţia internaţională a Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte”. România a aderat la această Convenţie prin Legea nr. 98/1996.

Încadrarea mărfurilor în Nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale se face conform principiilor înscrise în Anexa la Legea nr. 98/1996, intitulată „Reguli Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat”. Potrivit pct. 3lit. A), atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziţii, încadrarea se face la poziţia cea mai specifică care are prioritate faţă de poziţiile cu un domeniu de aplicare mai general. În Notele explicative la Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor (publicate în Monitorul Oficial al României nr. 75 bis/2003), la Secţiunea XVI poziţia 84.57 sunt prevăzute centrele de prelucrare individuale care trebuie să satisfacă două condiţii: să efectueze mai multe operaţii de prelucrare şi să schimbe automat sculele conform unui program de prelucrare (centre de prelucrare). Rezultă că programul de prelucrare nu este independent de utilajul căruia îi asigură funcţionarea, iar deducerea valorii programului din valoarea totală a maşinii este nejustificată din punctul de vedere al valorii în vamă. În Tariful vamal al României (în vigoare la data importului) – secţiunea XVI, la poziţia 8457.10 sunt înscrise centrele de prelucrare, cu subpoziţiile 8457.10.10 (înscris pe factură de firma olandeză) – centre de prelucrare orizontale şi 8457.10.90 (înscris pe declaraţia vamală de import) – alte centre de prelucrare. Rezultă că încadrarea tarifară corectă este 8457.10.90 - alte centre de prelucrare, adică pentru maşini-unelte care pentru schimbarea automată a sculelor din magazia maşini-unelte folosesc un program de prelucrare, în cauză pentru ansamblul unitar compus din utilajul Challenger MCV 2416 şi tehnologi şi Know-how-ul, în valoare totală de 43.500 Euro. Având în vedere încadrarea tarifară greşită făcută de partenerul olandez devine discutabilă credibilitatea afirmaţiilor cuprinse în adresa datată 3.12.2007 invocată de reclamantă în susţinerea acţiunii (fila 43 dosar fond).

Faţă de aceste considerente, curtea de apel constată a fi întemeiate recursurile formulate de pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi pentru motivul prevăzut de art. 304. 9 din Codul de procedură civilă, urmează a modifica în parte hotărârea, în sensul respingerii acţiunii.

Hotărârea tribunalului va fi menţinută în privinţa respingerii cererii de chemare în garanţie, cu substituirea motivării având în vedere că excepţia lipsei de obiect nu mai subzistă ca urmare a respingerii acţiunii. Se constată că, într-adevăr, raportul juridic dintre reclamantă şi chemata în garanţie are la bază un contract de mandat comercial care atrage competenţa instanţei comerciale, iar nu a instanţei de contencios administrativ care este ţinută a soluţiona doar raportul de drept administrativ-fiscal devenit litigios şi dedus judecăţii.

Domenii speta

Spete similare