Acţiune în constatarea că Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară este continuatoarea în drepturi a Academiei de Înalte Studii Agronomice

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1783 din 19 mai 2011

Prin Sentinţa civilă nr. 8600 pronunţată în data de 25.06.2010 în dosarul nr. 24916/211/2009 Judecătoria Cluj Napoca a admis cererea formulată de reclamanta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a constatat că reclamanta este continuatoarea în drepturi a Academiei de Înalte Studii Agronomice Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:

Prin Lega nr.2746/1929 privind înfiinţarea academiilor de înalte studii agronomice, publicata în M. Of. nr.169/02.08.1929 s-a dispus înfiinţarea Academiei de înalte Studii Agronomice Cluj;

Ulterior, prin Legea nr.3799/1938 privind modificarea şi completarea leilor privitoare Ia învăţământ superior şi special publicată în M. Of. nr.257/04.11.1938, Academia de înalte Studii Agronomice Cluj a fost încadrată în Politehnica din Timişoara, iar în anul 1948, în temeiul Decretului nr.175 (M Of. 177/03.08.1948) şi a Ordinului nr.263.327 al Ministerului învăţământului Public privind reforma învăţământului (publicat în M, Of. nr.249/26.10.1948) Facultatea de Agronomie Cluj a fost desprinsă clin Politehnica Timişoara, devenind instituţie de sine stătătoare sub denumirea de „Institutul Agronomic Cluj".

Prin Ordinul Ministrului învăţământului şi Ştiinţei nr. 4894/22.03.1991 a fost aprobată denumirea de „Universitatea de Ştiinţe Agricole Cluj", iar ulterior prin Ordinul Ministrului învăţământului nr.4620/1995 şi HG 568/28.07.1995 a fost aprobă denumirea de „Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicina Veterinară Cluj-Napoca, aceasta din urmă fiind şi denumirea actuală a reclamantei.

 Rezultă, aşadar, din succesiunea actelor normative mai sus menţionate că reclamanta este continuatoarea in drepturi a fostei Academii de înalte Studii Agronomice Cluj.

Cât priveşte susţinerea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în sensul că acţiunea reclamantei ar fi inadmisibilă deoarece prin intermediul său, reclamanta a urmărit constatarea unei situaţii de fapt, iar acest lucru este contrar disp.art.111 C proc. civ. din a căror interpretare reiese că acţiunile în constatare sunt admisibile doar pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, instanţa de fond a apreciat această susţinere ca fiind vădit nefondată, întrucât, în realitate, în cererea formulată reclamanta tinde la constatarea existenţei unui raport juridic de succesiune în drepturi între aceasta şi fosta Academie de înalte Studii Agronomice Cluj., deci la constatarea existenţei unui drept în sensul art.l 11 C proc. civ., iar nu la constatarea unei situaţii de fapt.

Apreciind că acţiunea reclamantei este admisibilă şi din perspectiva celorlalte condiţii de admisibilitate impuse de art.111 C. proc. civ. (fiind evident că reclamanta justifică un interes juridic, actual, personal şi direct, atât de natură morală, cât şi de natură patrimonială în promovarea cererii şi, totodată, faptul că aceasta nu are deschisă calea unei cereri în realizare pentru valorificarea pe cale judiciară a pretenţiilor sale), instanţa de fond a admis-o astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, a constatat că reclamanta este continuatoarea în drepturi a Academiei de înalte Studii Agronomice Cluj.

Prin decizia civilă nr. 135/A/11.03.2011 a Tribunalului Cluj au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împotriva Sentinţei civile nr. 8600/2010 pronunţată la data de 15.06.2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost păstrată în întregime.

Pentru a pronunţa această  decizie, tribunalul a  reţinut că  în justificarea interesului pentru care a promovat prezenta acţiune reclamanta a invocat un interes de ordin moral raportat la istoria acesteia ca instituţie de învăţământ superior cât si un interes material  privind bunurile imobile care au fost deţinute de antecesorul sau si pe care este îndreptăţită sa le revendice de la terţe persoane fizice sau juridice .

Analizând obiectul si folosul practic urmărit prin prezentul demers juridic rezulta ca reclamanta urmăreşte o recunoaştere a calităţii sale de continuator al unei instituţii de învăţământ superior promovând in acest sens o acţiune in constatare.

Tribunalul a apreciat că cel puţin interesul moral invocat de către reclamanta justifica existenta in speţă a unui interes legitim, direct si personal si actual. Astfel interesul de ordin moral urmărit este acela de a putea folosi in “cartea de vizita “ a reclamantei, instituţie de învăţământ superior a împrejurării ca are o tradiţie in învăţământul superior de specialitate încă de la înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice in perioada interbelica. Istoria unei instituţii de învăţământ superior îi conferă un prestigiu care atrage studenţii sa frecventeze cursurile unei anumite universităţi in defavoarea altora cât si interesul unui cadru didactic fata de o anumita universitate. Acelaşi prestigiu si istorie pot duce la nenumărate colaborări ştiinţifice sau acorduri de colaborare pe probleme de specialitate inclusiv cu rezultate financiare pentru reclamanta. Ca atare interesul moral invocat este unul incontestabil.

In ce priveşte interesul de ordin material el poate transpărea si ca o consecinţa a interesului moral mai sus indicat. Cu referire la unele imobile care pot fi revendicate de la terţe persoane reclamanta a depus CF 20254 Cluj. In aceasta carte funciara iniţial erau înscrise bunurile proprietatea Statului Roman, Academia de Înalte Studii Agronomice Cluj.

In perioada comunista aceleaşi imobile apar ca intabulate in favoarea Statului Roman si in administrarea Institutului Agronomic Cluj. In măsura in care reclamanta pretinde ca aceste bunuri au aparţinut antecesoarei sale si urmăreşte ulterior demararea procedurilor de recuperare a acestor imobile interesul material raportat la ele este si el pe deplin justificat raportat la înscrierile din cartea funciara. Nu prezintă importanta daca reclamanta va avea sau nu succes in aceste demersuri fiind suficient pentru justificarea interesului posibilitatea de a face asemenea demersuri bazându-se pe înscrierile din aceasta carte funciara si calitatea sa de continuator al Academiei de Înalte Studii Agronomice pe care urmăreşte sa o dobândească in prezentul litigiu.

Ca atare excepţia lipsei de interes a fost in mod corect respinsa de către prima instanţa in mod cert reclamanta justificând un interes moral dar si unul patrimonial decurgând din cel moral cit si separat raportat la imobilele posibil a fi recuperate.

In ce priveşte calitatea procesual pasiva a celor doi pârâţi tribunalul a apreciat că pârâţii sunt persoanele juridice faţă de care trebuie sa se realizeze aceasta recunoaştere.

Astfel conform Legii 84/1995 învăţământul in general este o activitate care se desfăşoară de către stat altfel spus sub apanajul puterii publice fiind o activitate de interes public. In ipoteza in care exercitarea acestei puteri se transfera unui particular prin înfiinţarea unităţilor de învăţământ particular, acest transfer este autorizat de către autorităţile publice abilitate in acest sens. Ca atare câtă vreme învăţământul se desfăşoară  organizează si supraveghează de către stat sau sub autorizarea sa fiind o activitate de interes public, o statuare de genul celei pretinse de către reclamanta de a obţine recunoaşterea unei istorii universitare ce a început in perioada interbelica  se poate realiza doar in contradictoriu cu Statul Roman reprezentat de Ministerul Fanatelor Publice conform Decretului Lege 31/1954 si in contradictoriu cu acel minister care asigura in numele Statului Roman realizarea in concret a acestei activităţi inclusiv coordonarea instituţiilor de învăţământ superior respectiv conform HG 81/2010 paratul de rândul 2.

Tribunalul a apreciat ca acestor pârâţi nu le poate fi indiferent demersul judiciar din speţă cita vreme reclamanta se pretinde continuatoarea unei instituţii de învăţământ superior de stat, este o instituţie de învăţământ superior de stat, iar învăţământul de stat este organizat, susţinut, supravegheat de stat prin ministerul de resort.

Ca atare nu este relevant in speţă ce atribuţii are pârâtul de rândul 2 ci relevant in speţă este ca el coordonează in concret in numele pârâtului de landul 1 activitatea de învăţământ in general inclusiv si activitatea de învăţământ superior conform HG 81/2010 iar pentru pârâtul de landul 1 relevant in speţă este faptul ca este vorba de o problema ce tine de  învăţământ,activitate care se desfăşoară sub patronajul puterii publice conform Legii 84/1995 .

In plus Statul Roman justifica calitatea procesual pasiva si din perspectiva interesului patrimonial raportat la CF 20254 Cluj câta vreme apare ca fiind proprietarul tabular al acestor imobile.

In ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii întemeiate pe prevederile art. 111 C.pr.civ este categoric ca in vederea realizării interesului moral mai sus expus reclamanta nu avea deschisa calea unei acţiuni in realizare. Nici măcar din perspectiva interesului patrimonial in raport cu paraţii apelanţi nu avea deschisa o asemenea acţiune. Astfel in ipoteza in care bunurile care au aparţinut antecesoarei reclamantei intimate sunt deţinute de terţe persoane după obţinerea recunoaşterii de continuator din partea statului si a ministerului ce coordonează aceasta activitate publica reclamanta ar putea promova o acţiune in justiţie in realizare (revendicare etc). In măsura in care aceleaşi bunuri se afla in patrimoniul pârâtului de rândul 1 din nou reclamanta nu are deschisa calea unei acţiuni in realizare. Astfel restituirea acestor bunuri se face in baza unor legi speciale aşa cum arata si apelantul pârât de rândul 1 in motivele de apel si nu in temeiul dreptului comun  astfel că după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de justificare a calităţii de persoane îndreptăţită se pot promova demersurile necesare recuperării acestor imobile.

Raportat la toate aceste considerente tribunalul a apreciat ca acţiunea din speţă este justificata de un interes care îndeplineşte cerinţele de a fi legitim, actual direct si personal, pârâţii au calitate procesual pasiva, iar acţiunea in constatare este admisibila.

Motivele de apel au vizat doar aceste aspecte nu si temeinicia acţiunii care raportat la actele de la dosar este neechivoca aşa cum a reţinut si prima instanţa  si necontestata de altfel nici de către pârâţi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor publice şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând modificarea deciziei atacate, urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi, în consecinţă, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului întemeiat pe  dispoziţiile  art. 304  pct. 9 Cod proc.civ., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice  a arătat că susţinerile  instanţei de apel cu privire la calitatea lui procesuală pasivă sunt întemeiate pe prevederile art. 25 alin. 1 din  Decretul nr. 31/1954, deşi ulterior aceasta reţine că reclamanta este „o instituţie de învăţământ superior supravegheată de stat prin Ministerul de resort, respectiv Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului”.

Instanţa de apel a  ignorat dispoziţiile  art. 37 alin. 1  din acelaşi act normativ, unde se dispune că „statul nu răspunde pentru obligaţiile organelor şi celorlalte  instituţii de stat dacă ele sunt persoane  juridice. De asemenea, niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligaţiile statului”. Prin urmare, Statul Român  nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât  nu este dovedită calitatea acestui pârât de titular al unei obligaţii de recunoaştere în acest sens a reclamantei, de vreme ce calitatea de succesor în drepturi pretinsă de aceasta nu rezultă din propriul statut.

Acţiunea reclamantei este şi inadmisibilă, pentru următoarele considerente:  reclamanta urmăreşte un interes de natură patrimonială, care nu poate fi clarificat prin cererea ce  formează obiectul prezentului dosar. Prin acţiunea promovată, reclamanta urmăreşte ca în contradictoriu cu pârâţii să obţină opozabilitatea unei hotărâri judecătoreşti în sensul constatării calităţii reclamantei de continuator la Academiei de Înalte Studii Agronomice Cluj, pentru a  se deschide astfel calea unei acţiune în revendicare cu privire la imobilele care s-au aflat în patrimoniul acestei instituţii de învăţământ superior.

Prin urmare, interesul promovării acţiunii de către reclamantă este unul de ordin material şi anume, cu privire la  imobilele aflate în patrimoniul său anterior anului 1958 şi pe care în calitate de continuatoare a Academiei de Înalte Studii Agronomice Cluj, ar fi îndreptăţită să-l revendice de la terţe persoane fizice sau juridice, existând astfel posibilitatea ca ulterior reclamanta să promoveze acţiuni ce ar avea ca obiect revendicarea imobilelor aflate în prezent în  proprietatea statului.

În motivarea recursului  care nu a fost întemeiat în drept decât pe  dispoziţiile  art. 299 şi urm. Cod proc.civ., pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a arătat că ministerul are anumite atribuţii faţă d  instituţiile de învăţământ, aşa cum rezultă din actele normative în vigoare, respectiv art. 141 din legea Învăţământului nr. 8471995 cu modificările şi completările ulterioare şi HG nr. 81/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările ulterioare, iar din aceste atribuţii nu se pot reţine atribuţii care să conducă la soluţionarea prezentei acţiuni în constatare.

În consecinţă, pârâtul a  solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi, prin urmare, respingerea acţiunii.

Prin  întâmpinarea depusă, intimata Universitatea De Ştiinţe Agricole Şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca s-a opus admiterii recursurilor, arătând că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor nu poate fi reţinută, având  în vedere că reclamanta este o instituţie publică de învăţământ superior de stat, are alocate fonduri de la bugetul de stat prin Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este supusă verificărilor financiar-contabile cu privire la cheltuirea acestor bani publici.

Examinând  recursurile declarat, prin prisma motivelor  invocate, curtea  apreciază că sunt nefondate şi în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să le respingă pentru următoarele considerente:

Prin motivele de recurs ambii pârâţi au solicitat să se constate că nu au calitate procesuală pasivă, susţinere nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 2746/1929 privind  înfiinţarea Academiilor de Înalte Studii Agronomice, s-a dispus înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice Cluj.

Prin Decretul nr. 175/1948 şi  a Ordinului Ministerului Învăţământului Public privind reforma învăţământului, Academia de Înalte Studii Agronomice Cluj a devenit  isntituţie de sine-stătătoare, sub denumirea de „Institutul Agronomic Cluj”.

Prin Ordinul Ministrului Învăţământului şi Ştiinţei nr. 4894/1991 a fost aprobată denumirea de Universitate de Ştiinţe Agricole  Cluj, iar  ulterior prin HG  nr. 568/1995 pentru acordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie în conformitate cu Legea nr.  88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, se autorizează Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj sub denumirea de „Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca”.

Prin urmare, legal au constatat cele două instanţe, aşa cum rezultă din succesiunea actelor normative reţinute, că reclamanta  este continuatoarea în drepturi a Academiei de Înalte Studii Agronomice  Cluj, că raportat la  dispoziţiile  art. 111  Cod proc.civ., reclamanta justifică un interes moral în promovarea cererii.

Această recunoaştere a calităţii reclamantei de succesoare, continuatoare în drepturi, a Academiei de Înalte Studii Agronomice  Cluj, trebuie făcută în contradictoriu cu  cei doi pârâţi.

Astfel, Legea nr.  84/1995 reglementează organizarea şi funcţionarea învăţământului şi prevede că învăţământul este o activitate care se desfăşoară de către stat., fiind o activitate de interes public. Prin urmare, cererea reclamantei de a obţine o recunoaştere a  unei istorii universitare ce a început în perioada  interbelică se poate realiza doar în contradictoriu cu Statul Român.

Conform prevederilor  HG nr. 81/2010, art. 2 „Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează şi conduce sistemul naţional de educaţie, învăţământ, cercetare, tineret şi sport, exercitând şi atribuţiile stabilite prin legi şi prin alte acte normative din sfera sa de activitate”.

Conform prevederilor art. 171 din Legea nr.  84/1995, „instituţiile de învăţământ superior de stat funcţionează ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii”, iar conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954, „statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii”, iar conform alin. 2 „el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte alte organe în acest scop”.

Prin urmare, acţiunea reclamantei se poate realiza doar în contradictoriu cu Statul Român  reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, susţinerea intimaţilor că nu au  calitate procesuală pasivă, fiind nefondată.

Statul Român justifică calitatea procesuală pasivă şi din perspectiva  interesului patrimonial al reclamantei, raportat la cartea  funciară nr. 20254 Cluj, având în vedere că sub  B1-12 Statul Român, Academia de Înalte Studii Agronomice  Cluj, apare ca fiind  proprietar tabular al acestor imobile.

Invocarea de către Ministerul Finanţelor Publice în sprijinul poziţiei sale a art. 37 alin. 1  din Decretul nr. 31/1954 este nefondată, atâta vreme cât litigiul este privitor la un raport juridic în care statul figurează în nume propriu, iar textul invocat se referă la faptul că, statul nu răspunde pentru obligaţiile organelor şi celorlalte instituţii de stat, ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, precum şi ale oricăror alte organizaţii socialiste de stat, dacă ele sunt persoane juridice, în, acest text de lege  fiind vorba despre fapte  ilicite săvârşite de organele sale,  că acestea obligă însăşi persoana  juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcţiei lor.

Acţiunea este admisibilă şi  prin raportare la  dispoziţiile  art. 111  Cod proc.civ., reclamanta neavând deschisă calea unei acţiuni în realizare în vederea  realizării interesului moral, acela de obţine o recunoaştere a unei istorii universitare ce a început în perioada  interbelică.

Acţiunea în realizare, aşa cum susţin recurentele, nu este deschisă reclamantei, în prezent nu este posibilă nici din perspectiva  interesului patrimonial, raportat la faptul că, în ipoteza în care bunurile ce au aparţinut reclamantei sunt deţinute în prezent de terţe persoane sau se află în patrimoniul Statului Român, restituirea acestora  nefiind posibilă în temeiul dreptului comun, doar după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de justificare a calităţii de  continuatoare în drepturi a Academiei de Înalte Studii Agronomice, reclamanta  putând să efectueze demersurile necesare în vederea recuperării acestor imobile. (Judecător Ana Ionescu)

Domenii speta

Spete similare