Recurs comercial. ordonanţă preşedinţială. -art. 581 Cod procedură civilă.

SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie : RECURS COMERCIAL. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ.

-art. 581 Cod procedură civilă.

Pe calea cererii de ordonanţă preşedinţială nu se poate solicita instanţei să dispună revocarea din funcţia de administrator a unei persoane deoarece revocarea calităţii de administrator nu poate fi considerată o măsură vremelnică, ci una care vizează fondul cauzei.

Prin sentinţa nr.238 din 4 iunie 2008 pronunţată în dosar nr.1292/83/2008, Tribunalul Satu Mare a respins cererea reclamantului M.I., prin av.R.F.H., formulată în contradictoriu cu pârâţii SC E.SRL, T.V. şi Ţ.I., având ca obiect ordonanţă preşedinţială. A obligat reclamantul să plătească pârâtei SC E.SRL Livada, suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat prin cererea sa de ordonanţă preşedinţială să se dispună suspendarea pârâtului Ţ.V. din funcţia de administrator al societăţii pârâte E.L.SRL L. şi numirea reclamantului ca şi administrator provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr.1291/83/2008 al Tribunalului Satu Mare.

Din analiza art.581 Cod de procedură civilă, rezultă că două sunt condiţiile specifice exercitării procedurii ordonanţei preşedinţiale, şi anume:

a)urgenţa şi

b) nerezolvarea fondului cauzei

Există urgenţă ori de câte ori, păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea acţiunii de drept comun.

Tot art.581 Cod de procedură civilă stabileşte a treia condiţie de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, specială, anume caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale.

În speţa de faţă, condiţia urgenţei nu era îndeplinită întrucât cererea de ordonanţă preşedinţială s-a formulat la un interval de câţiva ani de când s-au constatat de către reclamant pierderi potrivit bilanţurilor depuse pe anii 2004, 2005 şi 2006, şi la câteva luni după ultima hotărâre depusă în probaţiune şi anume o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  pronunţată în februarie 2008, în condiţiile în care între părţi se poartă judecăţi de câţiva ani.

Nici condiţia prevenirii unei pagube iminente nu era îndeplinită, nefiind dovedită paguba cauzată sau care s-ar cauza în cazul neluării măsurilor solicitate de către reclamant, pe calea ordonanţei preşedinţiale. 

Pe de altă parte, pe dreptul comun, reclamantul a solicitat excluderea pârâtului Ţ.V., pe când obiectul prezentei cauze este suspendarea acestuia din funcţia de administrator şi numirea reclamantului ca şi administrator provizoriu, astfel că acţiunea pe drept comun este străină de cererea de ordonanţă preşedinţială. Mai mult, atribuţiile de numire, respectiv de revocare din calitatea de administrator la societăţile cu răspundere limitată, conform Legii nr.31/1990,  aparţin în exclusivitate voinţei societare, exprimată prin hotărârii ale adunării generale a asociaţilor iar instanţa de judecată nu poate substitui voinţa societară.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.I. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială cu consecinţa suspendării de urgenţă a pârâtului Ţ.V. din funcţia de administrator al SC E.L.SRL şi numirea sa în funcţia de administrator provizoriu al acestei societăţi, până la data soluţionării cererii sale de suspendare a pârâtului, respectiv de numire a sa în calitate de administrator provizoriu formulată în cadrul dosarului 1291/83/2008 aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.581 Cod procedură civilă.

Cât priveşte urgenţa a arătat că aceasta este justificată de consecinţele grave şi iremediabile pe care le-ar avea continuarea activităţii în funcţia de administrator de către pârâtul Ţ.V., care în calitate de administrator al SC E.L.SRL a săvârşit mai multe fapte prejudiciabile pentru societate.

Astfel, fiul pârâtului are calitatea de asociat al SC E.P. SRL societate care are acelaşi obiect de activitate cu SC E.L. SRL, utilizează baza de producţie a societăţii E.L. SRL şi a preluat o parte din clienţii societăţii în care el este asociat.

Aceste aspecte au fost probate prin faptul că de la începerea activităţii SC E.P.SRL, profitul societăţii în care este asociat a scăzut simţitor aşa cum rezultă din actele contabile depuse în prima instanţă.

Mai mult, pârâtul a încercat să golească de active patrimoniul societăţii E.L. SRL – prin transmiterea acestora către persoane din cadrul familiei sale, fapt probat prin Decizia nr.2/C/2007 a Curţii de Apel Oradea şi Decizia nr.1/C/2007 a Curţii de Apel Oradea.

Referitor la condiţia vremelniciei şi neprejudecării fondului a arătat că şi aceasta este îndeplinită în cauză, măsura suspendării pârâtului din funcţia de administrator, respectiv a numirii sale în calitate de administrator provizoriu al SC E.L. SRL fiind una limitată în timp, respectiv până la soluţionarea cererii formulate pe calea unei acţiuni comerciale în cadrul dosarului nr.1291/83/2008 aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare.

Intimaţii SC E. SRL, Ţ.V. şi Ţ.I. au solicitat prin „Întâmpinarea” calificată „Note scrise”, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată considerând sentinţa instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale nefiind îndeplinite.

Astfel, sub aspectul urgenţei, aceasta nu a fost dovedită în nici un mod de către reclamant. Urgenţa constituie o cerinţă esenţială a ordonanţei preşedinţiale, fiind considerată că aceasta există ori de câte ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea unei acţiuni de drept comun. Cât despre înlăturarea pierderilor ce s-ar putea ivi cu prilejul executării nici nu putea fi vorba.

Nu s-a făcut dovada în nici un mod a faptului că deţinerea de către Ţ.V. a funcţiei de administrator ar crea o pagubă iminentă şi care nu s-ar putea înlătura sau acest fapt ar duce la pierderea vreunui drept al reclamantului.

Simpla referire la faptul că împotriva lor s-a formulat plângere penală pentru concurenţă neloială nu justifica urgenţa, cu atât mai mult cu cât în acel dosar până în acest moment nu s-au luat nici măcar declaraţii de făptuitori.

Mai mult decât atât, reclamantul a solicitat numirea lui în funcţia de administrator al societăţii cu toate că şi asupra lui planează suspiciuni cu privire la săvârşirea de infracţiuni în legătură cu SC E.SRL, împotriva acestuia existând o plângere penală care în prezent se află în faza plângere acte procuror – dosar 4491/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.

Mai trebuia avut în vedere faptul că de la data comiterii aşa zisului fapt prejudiciabil pentru reclamant şi până la data introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială a trecut o perioadă mare de timp, motiv în plus pentru a trage concluzia că nu se aflăm în prezenţa urgenţei. Instanţa supremă a apreciat că „elementul urgenţei nu mai subzistă atunci când de la săvârşirea faptului prejudiciabil şi până la sesizarea instanţei a trecut un timp apreciabil” .

O altă condiţie specifică de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale o reprezintă neprejudecarea fondului. Instanţa nu poate să soluţioneze această cerere fără a analiza fondul cauzei. Aparenţa dreptului nu poate fi stabilită fără administrarea unui probatoriu vast, care implicit duce la rezolvarea fondului cauzei – fapt incompatibil cu admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale.

În acest sens a statuat şi Curtea Supremă de Justiţie în Decizia civilă nr.59/23.01.2006 într-o speţă similară.

Cât priveşte vremelnicia, a considerat întemeiată motivarea instanţei în sensul că prin admiterea cererii reclamantului s-ar dispune o măsură cu caracter definitiv fapt inadmisibil pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în temeiul art.3041 şi 306 Cod procedură civilă Curtea de Apel a constatat că este nefondat urmând ca în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă să-l respingă ca atare.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 24.04.2008 reclamantul recurent a solicitat suspendarea pârâtului Ţ.V. din funcţia de administrator al societăţii pârâte SC E.L. SRL şi numirea sa ca administrator provizoriu până la soluţionarea dosarului 1291/83/2008 al Tribunalului Satu Mare invocând în drept prevederile art.581 şi urm. Cod procedură civilă.

Potrivit art.581 Cod procedură civilă instanţa va putea ordona măsuri vremelnice, în cazurile grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Sub rezerva îndeplinirii cumulativ a acestor condiţii se poate recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale.

Analizând cererea reclamantului în raport cu îndeplinirea acestor condiţii, probatoriul existent la dosarul cauzei, Curtea de Apel a constatat că în mod corect instanţa de fond a respins cererea reclamantului reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială.

Astfel, corect a reţinut că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, cererea de ordonanţă preşedinţială formulându-se la un interval de câţiva ani de când s-au constatat de către reclamant pierderi potrivit bilanţurilor depuse pe anii 2004, 2005 şi 2006 şi la câteva luni după ultima hotărâre depusă în probaţiune, respectiv Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în februarie 2008.

Urgenţa în cazul ordonanţei preşedinţiale trebuie apreciată, spre deosebire de dreptul comun, în raport de situaţia existentă în momentul judecării şi tot prin derogare de la regula de drept comun în cazul în care împotriva ordonanţei preşedinţiale se declară recurs urgenţa trebuie să persiste şi în timpul judecării acestuia.

În speţă, motivele invocate de recurent în ceea ce priveşte îndeplinirea acestei condiţii specifice de admisibilitate sunt identice cu cele invocate şi în faţa instanţei de fond astfel că nu pot duce la modificarea hotărârii pronunţate.

Referitor la condiţia vremelniciei şi neprejudecării fondului cauzei nici acestea nu sunt îndeplinite în cauză, revocarea calităţii de administrator neputând fi considerată o măsură vremelnică, fiind o măsură ce vizează fondul cauzei şi care nu poate fi luată pe procedura prevăzută de art.581 Cod procedură civilă.

Prin urmare constatând că motivele de recurs invocate nu pot duce la modificarea ori casarea hotărârii atacate recursul a fost respins ca nefondat.

(Decizia nr.466/C/4.12.2008 a Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).

Domenii speta

Spete similare